Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Duminică, 24 Iunie 2018 19:53

Control administrativ 1927-3F?r? s?-?i fi m?rturisit vreodat? gândurile, inten?ia generalului Al. Averescu, din chiar primele zile ale celui de-al doilea s?u mandat de prim-ministru, a fost de a desf??ura o politic? proprie, singura care i-ar fi permis s?-?i refac? forma?iunea sa politic?. Astfel, înc? nu fuseser? date publicit??ii principiile care urmau a c?l?uzi ac?iunea noii forma?iuni ministeriale, când, în paginile ziarului „Îndreptarea", începuse a se formula unele corective la adresa legisla?iei economice ?i financiare liberale. Replica liberalilor nu s-a l?sat mult a?teptat?. V?zându-se în?ela?i ?i amenin?a?i de atitudinea de independen?? afi?at? de Partidul Poporului, ei s-au ridicat imediat împotriva inten?iilor generalului, care se ar?ta hot?rât s? desf??oare o ac?iune guvernamental? desc?tu?at? de „tutela" br?tienist?[57].

Considerându-se ajuns st?pân pe situa?ie, în prim?vara anului 1927 Alexandru Averescu a început s? se deta?eze tot mai mult ?i mai hot?rât de liberali, atât în privin?a politicii economice, cât ?i a atitudinii fa?? de actul de la 4 ianuarie 1926[58]. În martie 1927, Ioan Lapedatu, considerat „omul liberalilor", a fost nevoit s? demisioneze din func?ia de ministru al Finan?elor, ca urmare a unor neîn?elegeri cu Mihail Manoilescu, subsecretar de stat la acela?i departament[59]. La rândul s?u, generalul Alexandru Averescu a f?cut taton?ri pe lâng? principele Carol, sugerându-i c? ar fi bine s? revin? asupra deciziei sale de renun?are la calitatea de mo?tenitor al Coroanei, s? se despart? de Elena Lupescu ?i s? revin? în ?ar?[60]. Toate acestea, în pofida faptului c? liberalii doreau ca principele Carol s? nu mai revin? în ?ar? în nici o calitate[61].

În acele condi?ii, în ?edin?a Consiliului de Mini?tri din 27 martie 1927, la care au participat: prim-ministrul Alexandru Averescu, M.D. Berlescu, Const. Garofild, V. Goldi?, Octavian Goga, I. Petrovici, generalul G. V?leanu, T. Cudalbu, Gr. Trancu-Ia?i, Ioan Lupa?, Sergiu Ni?? ?i Dori Popovici, s-a decis c? guvernul, „pân? la efectuarea unui recens?mânt general ?i am?nun?it al popula?iunii, la 1930, în conformitate cu hot?rârile congresului interna?ional de statistic? din Roma, de la 1925, încuviin?eaz? ca un control general statistic al num?rului locuitorilor din Vechiul Regat, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Cri?ana, Satu-Mare ?i Maramure?, s? se execute prin ministerul de Interne, cu concursul Institutului de statistic? general? a Statului, la data de 24 Aprilie 1927"[62]. Conform aceleia?i decizii, pentru acoperirea cheltuielilor necesare, se deschidea pe seama ministerului de Interne un credit de 5 milioane de lei din fondul de credite suplimentare ?i extraordinare, prev?zut în bugetul general al Statului pe exerci?iul anului 1927[63].

Ca urmare a acelei hot?râri guvernamentale, în perioada dintre 24 aprilie ?i 5 mai 1927, Ministerul de Interne al României, împuternicit de Consiliul de Mini?tri, a executat, prin intermediul organelor administrative, un prim control general asupra num?rului locuitorilor din întregul cuprins al Noii Românii, intrat în istoria demografiei ?i statisticii române?ti drept „recens?mântul averescan", „num?r?toarea averescan?" sau „controlul administrativ al locuitorilor României"[64]. Rezultatele acelui „recens?mânt", deopotriv? cu modul în care fusese conceput ?i înf?ptuit, au stârnit îns? critici atât de vehemente încât materialele lui au r?mas neprelucrate ?i nepublicate[65].

Criticile cele mai severe fa?? de rezultatele nepublicate ale num?r?toarei din 1927 au vizat în special Basarabia, constatându-se o popula?ie total? de numai 2.555.071 de locuitori ?i o majoritate româneasc? de 1.483.934 locuitori sau 58,1 % din total - mult sub propor?ia vehiculat? pân? atunci în majoritatea statisticilor oficiale. Astfel, conform datelor anuarului statistic al României pe 1926, popula?ia total? a Basarabiei la finele acelui an ar fi fost de 2.956.934 de locuitori, - cu 401.863 de locuitori mai mul?i fa?? de rezultatele din 1927 ale num?r?torii averescane[66]. Decep?ia provocat? de acea discrepan?? de peste 400.000 de locuitori a fost considerabil?, deoarece, publicând datele privind popula?ia României la finele anului 1926, tabelul respectiv privind popula?ia Basarabiei oglindea starea acesteia în anul 1922 (!). Pentru ca deruta s? fie total?, anuarul statistic al României pe 1928, - deci, dup? ce datele num?r?toarei averescane au fost invalidate, - invoca aceea?i cifr? de 2.956.934 de locuitori ai Basarabiei atât în 1919, cât ?i în 1922 (!)[67]. Mai este de remarcat ?i faptul c? nici cifra de 2.956.934 de locuitori nu putea servi drept termen de compara?ie cu datele num?r?toarei averescane din 1927, dat fiind c? fusese ob?inut? pe calea unor calcule bazate pe datele recens?mântului popula?iei Imperiului rus din 28 ianuarie 1897, având o vechime de trei decenii ?i devenite în mare m?sur? irelevante.

A?adar, controlul administrativ al locuitorilor României efectuat prin intermediul Ministerului de Interne între 24 aprilie ?i 5 mai 1927, a reliefat o situa?ie extrem de complicat? ?i îngrijor?toare în domeniul cunoa?terii st?rii reale a lucrurilor în cel mai important domeniul al existen?ei unui stat, în cel demografic. Istoricii care s-au aplecat cu mult? competen?? asupra fenomenelor ?i proceselor demografice din România primului deceniu interbelic au remarcat, cu justificat temei, c? existen?a a numeroase ?i variate statistici, în loc s? faciliteze munca cercet?torului, îi creeaz?, în mod paradoxal, tot atâtea dificult??i, punându-l adesea în situa?ia de a nu putea stabili cu exactitate evolu?ia popula?iei ?i a problemelor ce deriv? din aceast? tem?[68]. Mai mult ca atât, statisticile României din primul deceniu interbelic sufer? de lacune esen?iale, care pot conduce la concluzii gre?ite chiar atunci când sunt analizate cu maximum de rezerve, cea mai mare fiind aceea c? ele, la fel ca ?i statisticile din alte state din Estul Europei, nu sunt corecte, fiind elaborate conform unor metodici diferite[69].

Este de notat c? editarea Anuarului statistic al României a fost reluat? abia din 1920, furnizând, pân? la recens?mântul general al popula?iei din 29 decembrie 1930, doar date comparative cu cele furnizate de vechile recens?minte, ?inându-se cont de rata medie a natalit??ii, mortalit??ii ?i a excedentului natural, pe de o parte, ?i de pierderile aproximative în oameni din anii Primului R?zboi Mondial, pe de alta[70]. Tot din 1920 începuse ?i colectarea datelor statistice referitoare la mi?carea popula?iei pe teritoriul întregii Românii, prin intermediul buletinelor individuale. Cu toate acestea, în Basarabia ?i Bucovina actele st?rii civile au continuat s? r?mân? în posesia preo?ilor, c?rora li s-a transferat provizoriu ?i sarcina emiterii buletinelor statistice referitoare la mi?carea popula?iei[71]. Ca urmare a acestui fapt, chiar ?i în 1927, - anul primei încerc?ri de determinare a popula?iei totale a României Întregite, - unificarea actelor st?rii civile din Basarabia ?i Bucovina, ce presupunea trecerea lor din mâinile preo?ilor de toate riturile la oficiile de stare civil? ale prim?riilor tuturor comunelor, nu fusese realizat? înc? într-o deplin? m?sur?, din care motiv institu?iile statistice se confruntau cu numeroase ?i serioase dificult??i în procesul culegerii datelor referitoare la mi?carea popula?iei[72].
- Va urma -

------------------------------
[57] Gh. I. Florescu, Partidul Poporului în perioada celei de a doua guvern?ri (martie 1926 – iunie 1927), în Anuarul Institutului de Istorie ?i Arheologie „A.D. Xenopol", Tom XIV, Editura Academiei RSR, Ia?i, 1977, p. 229.
[58] Ioan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940. Evolu?ia regimului politic de la democra?ie la dictatur?, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, Bucure?ti, 1996, p. 82.
[59] A?a cum remarca C. Argetoianu, Ioan Lapedatu „era observatorul ?i agentul lui Vintil? Br?tianu" (C. Argetoianu, Memorii. Vol. V, Editura Machiavelli, Bucure?ti, 1995).
[60] Istoria Românilor. Vol. VIII: România Întregit? (1918-1940). Coord.: Ioan Scurtu, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2003, p. 260-261.
[61] Neagu Cosma, Culisele palatului regal. Un aventurier pe tron, Carol al II-lea (1930-1940), Editura Globus, Bucure?ti, 1990, p. 78.
[62] „Monitorul Oficial", nr. 79, sâmb?t? 9 aprilie 1927, p. 4682.
[63] Ibidem.
[64] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X.45/1930, fila 3 verso – 4.
[65] Dumitru ?andru, Popula?ia rural? a României între cele dou? r?zboaie mondiale, Editura Academiei Române, Ia?i, 1980, p. 7.
[66] Anuarul statistic al României 1926 / Ministerul Industriei ?i Comer?ului, Institutul de statistic? general? a Statului, Tipografia Cur?ii Regale F. Göbl Fii S.A., Bucure?ti, 1927, p. 15.
[67] Anuarul statistic al României 1928 / Ministerul Industriei ?i Comer?ului, Institutul de statistic? general? a Statului, Institutul de Arte Grafice „Eminescu" S.A., Bucure?ti, 1929, p. 19, 21.
[68] Dumitru ?andru, Popula?ia rural? a României între cele dou? r?zboaie mondiale, Editura Academiei Române, Ia?i, 1980, p. 11.
[69] Idem, Satul românesc între anii 1918 ?i 1944, Casa de Pres? ?i Editura Cronica, Ia?i, 1996, p. XII.
[70] Dumitru ?andru, Popula?ia rural? a României între cele dou? r?zboaie mondiale, Editura Academiei Române, Ia?i, 1980, p. 6.
[71] Mi?carea popula?iunei României (Regatul Vechiu, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat etc.) pe anul 1920, Tipografia Cur?ii Regale F. Göbl Fii S.A., Bucure?ti, 1923, p. 3.
[72] Mi?carea popula?iunei României în anul 1926, Institutul de Arte Grafice ?i editura „Eminescu" S.A., Bucure?ti, 1928, p. 3.

footer