Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Eugen Zainea   
Miercuri, 04 Iulie 2018 20:05

Diplomatia romana in timpul razboiului rece 3Mi se pare extrem de semnificativ s? ar?t c? Nicolae Ceau?escu a demonstrat, în cazul lui Richard Nixon (ca ?i în alte cazuri), inspira?ie ?i viziune politic? pe termen mediu ?i lung. Astfel, Nixon a fost timp de opt ani vicepre?edinte al Statelor Unite, între 1952 ?i 1960, în echipa pre?edintelui Dwight Eisenhower, cel mai celebru ?i mai titrat general al armatei americane, dar ?i candidat perdant al cursei preziden?iale din anul 1960, în fata lui John Fitzgerald Kennedy ?i, în aceste condi?ii, p?rea a fi un om cu cariera politic? terminat?. A?a p?reau s? fi judecat foarte mul?i oameni politici de pe glob atunci când, la un turneu lung efectuat de Richard Nixon, la acea dat? senator, în anul 1967, în Europa Occidental? ?i de Est, acesta a fost primit pretutindeni doar de personalit??i politice de rangul II sau III. Cu o excep?ie notabil?: Nicolae Ceau?escu, care îi face lui Nixon o primire de ?ef de stat, cu protocol de gradul zero, cu re?edin?? ?i coloan? oficial?, cu întrevederi pe care i le acord?. ?i cu un dineu oficial. ?i iat? c? acest personaj, cu o carier? care p?rea sfâr?it?, are o revenire spectaculoas? ?i câ?tig? cursa preziden?ial? american? din 1968, devenind la 22 ianuarie 1969 pre?edinte al Statelor Unite!

Ce reconfortant trebuie s? fi fost acel gest al lui Nicolae Ceau?escu pentru orgoliul fostului vicepre?edinte al Statelor Unite! Probabil c? a fost un adev?rat balsam pentru sufletul unui om, atunci, umilit inclusiv ?i mai ales de...partenerii strategici! ?i este de b?nuit ca Nixon nu a uitat primirea din România ?i c? acea primire din 1967, în contrast izbitor cu modul în care a fost tratat în întreaga Europ?, a cânt?rit greu în atitudinea adoptat? ulterior de el fa?? de România ?i în decizia sa de a efectua tocmai în ?ara noastr? prima vizit? oficial? a unui pre?edinte american într-o ?ar? din Europa de Est. Dealtfel Nixon se refer? explicit la amintirile pe care i le trezea vizita din 1967 în convorbirile cu Nicolae Ceau?escu[26,27]. Tot ca o expresie a viziunii interna?ionale a lui Ceau?escu ?i a interesului lui special pentru politica interna?ional? ?i, de ce nu, pentru influen?area ei ?i a principalilor actori statali, de?in dintr-una dintre discu?iile particulare cu minunatul Paul Niculescu-Mizil o relatare excep?ional?, care figureaz?, dealtfel ?i în carrtea lui de memorialistic? politic? citat? de mine în acest studiu[14]. Pe vremea când era ministru de finan?e, a fost, în aceast? calitate, gazd? pentru Robert McNamara, fost Secretar al Departamentului Ap?r?rii al Statelor Unite ?i care, la acea dat?, era pre?edintele B?ncii Mondiale. El a avut parte de o primire fastuoas? din partea lui Nicolae Ceau?escu. ?i, poveste?te Paul Niculescu-Mizil c? la convorbirile oficiale ?i la recep?ia pe care i-a oferit-o marii personalit??i care a fost McNamara (?i, mi se pare corect pentru memoria lui s? amintesc c?, pe vremea când era Secretar al Departamentului Ap?r?rii, spre cinstea lui ?i mândria noastr?, ca români, el a fost partizanul permanent ?i f?r? rezerve al unui tratament special acordat de Statele Unite României, datorit? politicii externe excep?ionale ?i pozi?iei ei demne ?i curajoase în cadrul comunit??ii ??rilor socialiste), Ceau?escu l-a întrebat dac? nu s-a gândit s? candideze la pre?edin?ia Statelor Unite, considerând c? personalitatea sa l-ar recomanda din plin pentru o astfel de op?iune;
- România a fost prima ?ar? socialist? care a de?inut pentru un an pre?edin?ia unei sesiuni a Adun?rii Generale a Organiza?iei Na?iunilor Unite, (prin Corneliu M?nescu, intre 1967 si 1968);
- România a fost singura ?ar? socialist? membr? a B?ncii Mondiale ?i a Fondului Monetar Interna?ionale (din anul 1972).

Deosebit de semnificativ pentru profunzimea concep?iilor pe care a fost fundamentat? politica extern? a României în perioada la care m? refer este explica?ia pe care Ion Gheorghe Maurer, la acea dat? prim ministru al României ?i personaj esen?ial în conducerea politic? a României între 1960 si 1980, aflat în vizit? oficial? în Statele Unite în 1967, i-o d? pre?edintelui american, Lyndon Johnson, cu ocazia intâlnirii pe care a avut-o cu acesta în Biroul Oval ?i, apoi, în plimbarea prin celebra Gr?din? a Trandafirilor de la Casa Alb?, privind motiva?ia politicii românesti vizând detensionarea climatului interna?ional: „Primul Ministru ?i-a exprimat speran?a c? pre?edintele nu-?i imagineaz? c? România aspir? s? joace un rol important în dezbaterea interna?ional?. Tot ceea ce dore?te România este s? fie st?pân? la ea acas?. Dar, se întâmpl? c? acest ideal al României nu poate fi atins când exist? o criz? sau tensiuni în lume. În astfel de cazuri, statelor li se spune s? stea unite, s? renun?e la o parte a suveranit??ii ?i a independen?ei lor, s? se supun? comenzilor altor state. Primul Ministru a spus c? astfel de ac?iuni pericliteaz? ceea ce România a câ?tigat ?i ce ea dore?te s? p?streze, indiferent de costuri. Acestea sunt considerentele care fac ca România s? se implice în probleme care, în mod normal, sunt în afara preocup?rilor ei ?i s? încerce s? contribuie la rezolvarea lor"[12].

Lectura documentelor americane oficiale desecretizate este extrem de interesant?, pentru c? ne d? prilejul s? constat?m c? ?i la momentul anilor '60 (când s-au produs vizitele în Statele Unite ale vice-prim mini?trilor Gaston Marin ?i Bârl?deanu, respectiv a prim ministrului Ion Gheorghe Maurer), exista o fractur? evident? în administra?ia american?, în special între oamenii politici ?i diploma?i, pe de o parte si "tehnocratii" din aparatul de informa?ii ?i securitate, economic ?i financiar. Diploma?ii aveau luciditatea s? aprecieze la justa valoare demonstra?iile de independen?? ale României ?i, ca atare, recomandau cu convingere sprijinirea ei în plan economic, pentru cre?terea capacit??ii industriale, care nu putea decât s? accentueze atu-urile ??rii în consolidarea acestei independen?e.

Tocmai de aceea, constat?m din analiza documentelor la care m? refer c? Pre?edintele Lyndon Johnson, Secretarul de Stat Dean Rusk ?i adjunc?ii lui, George Ball, Nicholas Katzenbach ?i, par?ial, John Leddy, Secretarul Departamentului Ap?r?rii, Robert Mc Namara ?i adjunc?ii acestuia, Asistentul Special al Pre?edintelui pentru problemele securit??ii na?ionale, McGeorge Bundy (?i ulterior Walt Rostow) ?i mul?i al?ii erau partizani sinceri ai acord?rii licen?elor necesare pentru exportul de tehnologii americane c?tre România (era discutat? la acea vreme inten?ia ??rii noastre de a cump?ra 11 fabrici ?i tehnologii din Statele Unite, de o valoare de 80-90 milioane de dolari-trebuie spus îns? c?, la valoarea de ast?zi a dolarului, aceasta ar reprezenta o valoare de cel pu?in un miliard de dolari 2018-, între care o fabric? de cauciuc sintetic de la Firestone, echipamente ?i tehnologii de forare la mare adâncime, tehnologia unor catalizatori performan?i pentru industria petrolier?, dar era în curs de negociere ?i cump?rarea unei fabrici de ap? grea), în vreme ce Departamentul Comer?ului se opunea cu înc?p??ânare acestor proiecte. Unul dintre argumentele folosite de Secretarul Departamentului Comer?ului ?i la care, practic, nu se putea oferi o replic? era c? „românii vor transfera ru?ilor tehnologiile sensibile ob?inute de la americani!" Via?a ?i realitatea anilor urm?tori avea s? demonstreze, dup? ob?inerea acelor licen?e ?i tehnologii, c? românii nu le-au transferat sovieticilor. Dar cu capacitatea lor tehnic? de excep?ie, pe unele dintre ele le-au perfec?ionat, ajungându-se, astfel, ca pe domeniul echipamentelor de foraj, inclusiv în forajul la mare adâncime, România s? devin? una dintre puterile tehnologice semnificative în lume, unul dintre marii produc?tori ?i... exportatori, concurând astfel Statele Unite pe pie?e care, alt?dat?, erau un adev?rat monopol american! Cea ce face ca, într-un fel, dar din alte motive, reticen?ele ?i, mai ales, temerile Departamentului Comer?ului american s? fi fost, cel pu?in în parte, justificate...

Semnificativ pentru aceast? fractur? la nivelul administratiei americane ?i pentru climatul viciat de r?zboiul rece existent în Statele Unite la acel moment, este c?, dup? ce Pre?edintele aprobase tranzac?ia Firestone (trecând, în conformitate cu prerogativele sale, peste opozi?ia Departamentului Comer?ului), o campanie extrem de sus?inut? din partea dreptei radicale din Statele Unite a for?at firma Firestone s? renun?e la livrare. Urmare acestui gest, într-un memorandum redactat de David Klein, din staff-ul Consiliului Securit??ii Na?ionale ?i trimis Asistentului Special pentru Securitate Na?ional? al Pre?edintelui, McGeorge Bundy [29], se spunea: "Odat? cu sfâr?itul în?elegerii între România ?i Firestone, este mai urgent decât înainte s? arunc?m o privire atent? asupra licen?elor importante pentru industria româneasc? a ?i?eiului, care au fost blocate de Departamentul Comer?ului. Este din ce în ce mai clar c? nici secretarul Departamentului Comer?ului, nici Secretarul Mann n-au analizat atent problemele României, ca s? observe caracteristicile care o disting de celelalte ??ri comuniste [...] În?elegerea Firestone a c?zut. [...] Dar am putea fi în m?sur? s? salv?m m?car o parte din piesele politice. [...] Una dintre c?ile de a salva o parte din câ?tigurile politice ale ultimelor luni ar fi s? mergem înainte cu licen?ele, demonstrând c? înc? exist? o politic? special? în ceea ce prive?te România". (Sublinierile mele, E: Z.)

Documentele[30, 31,32] probeaz? lupta dus? în comitetele interdepartamentale între oamenii politici ?i diploma?ii care în?elegeau politica special? ?i curajoas? a României ?i tehnocra?ii, tributari concep?iilor dreptei conservatoare ?i care ac?ionau la presiunea exercitat? de lobby-urile acestei drepte. În foarte mare m?sur?, de atunci ?i pân? ast?zi, lucrurile nu au evoluat spre bine. Ba, din multe puncte de vedere, se poate spune c? evolu?ia a fost, mai degrab?, nefavorabil?, sub presiunea think-tank-urilor politice ultraconservatoare ?i a adep?ilor ultraliberalismului economic ?i financiar extreme. Ar fi foarte multe lucruri de spus pe aceast? tem?, dar mi-am propus în comunicarea de ast?zi s? m? opresc în mod special asupra momentului august 1968, dup? agresiunea Uniunii Sovietice ?i a celor patru alia?i ai s?i din Tratatul de la Var?ovia împotriva Cehoslovaciei.

Este de precizat c? Uniunea Sovietica, atunci c?nd a luat decizia invad?rii Cehoslovaciei, a avut în vedere daunele la nivel politic ?i de imagine pe care le va suferi. Or, tocmai de aceea, fiindc? o parte important? a r?ului din acest punct de vedere se produsese deja, exista, în mod firesc, o puternic? tenta?ie ca, pe aproximativ acelea?i costuri politice ?i de imagine, s? ob?in? maximum de avantaje strategice. Ca atare, planificatorii militari sovietici ?i la nivelul Comandamentului Central al Tratatului de la Var?ovia, au avut în vedere continuarea aventurii deja început?, prin invadarea Romaniei, apoi a Yugoslaviei ?i chiar ?i a Austriei. România a avut informa?ii extrem de precise în acest sens, din surse sigure, plasate la cele mai înalte niveluri de planificare a opera?iunilor militare ale Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia.. Astfel, într-un document intitulat „Date ?i informa?ii privind preg?tirea interven?iei Tratatului de la Var?ovia în Cehoslovacia, România, Yugoslavia ?i Austria"[33], elaborat de recent, la acea dat?, înfiin?atul Consiliu al Securit??ii Statului ?i înaintat la data de 3 august 1968 (!) lui Nicolae Ceausescu, cu numarul de inregistrare 000189, cu men?iunea „Strict secret de importan?? deosebit?" se preciza:

„S-au ob?inut informa?ii, confirmate de mai multe surse sigure, din care rezult? iminen?a unei invazii militare a for?elor armate ale U.R.S.S., Bulgariei, R.D. Germania, Poloniei ?i Ungariei împotriva Cehoslovaciei, României ?i Yugoslaviei, « pentru restabilirea ordinii socialiste ». Hotarârea a fost adoptat? în cadrul « Comitetului politic » al ?efilor statelor membre ale Tratatului de la Varsovia, la care au participat numai conduc?torii de partid ?i de stat care au dat curs invita?iei lui Leonid Ilici Brejnev s? efectueze concediul in Crimeea.

Imediat dup? adoptarea hot?rârii politice men?ionate, L.I. Brejnev i-a convocat pe Yuri Andropov, pre?edintele Comitetului Securit??ii Statului ?i maresalul I.I. Iakubovski, Comandant ?ef al For?elor Unite ale Tratatului de la Var?ovia, carora le-a precizat ca:
- devia?ionismul din Cehoslovacia, România si Yugoslavia a devenit periculos pentru unitatea sistemului mondial socialist;
- conducerile partidelor din ??rile respective s-au dezis de marxism-leninism, pe care îl interpreteaz? sectar, împotriva interna?ionalismului socialist;
- Dubcek, Ceau?escu ?i Tito nu mai pot fi tolera?i, ei trebuie izola?i în propriile partide, care s? fie ajutate s?-?i impun? conduc?tori fideli principiilor marxist-leniniste;
- evolu?iile de la Praga, din zilele urm?toare, s-ar putea s? impun? restabilirea ordinii prin interven?ia armat? a Tratatului de la Var?ovia, pentru ap?rarea cuceririlor socialiste ale popoarelor amenin?ate de aventurismul reformator al unor conduc?tori care submineaz? coeziunea ?i securitatea ??rilor socialiste;
- trebuie actionat neîntârziat în direc?ia celor hot?râte.
Datele ob?inute suplimentar de sursa noastr? din interiorul Statului Major al Comandamentului For?elor Unite ale Tratatului de la Var?ovia indic? elaborarea planurilor de opera?ii pentru ac?iuni militare în trei etape: august-Cehoslovacia, septembrie-România ?i. dup? dou?-trei s?pt?mâni, Yugoslavia, cu luarea în calcul ?i a « repar?rii erorii strategice de retragere militar? din Austria ». (Sublinierea mea, E. Z.)
For?a de interven?ie se va baza, în prima etap?, pe cca 20-30 divizii sovietice ?i câte 1-2 divizii din partea fiec?ruia dintre statele participante. Pentru etapa a doua sunt planificate 10-12 divizii sovietice ?i câte 2-3 divizii din Bulgaria ?i Ungaria ?i, în rezerv?, 1-2 divizii est-germane ?i poloneze".

La numai dou? zile dupa înaintarea acestui document, Consiliul Securit??ii Statului oferea conducerii superioare de la acea dat? înc? un document, Nota nr. 148 „Referitor la unele ac?iuni ostile întreprinse de autorit??ile sovietice împotriva R.S. România", inventariind de la ac?iuni de propagand?, diversiune, provoc?ri sau încerc?ri de racol?ri de cet??eni români în vizit? la rude în Basarabia sau în deplas?ri de studii sau serviciu în Uniunea Sovietica ?i pân? la manevre ?i provoc?ri militare grave la grani?ele ??rii noastre. Documentul, clasificat tot la categoria SSID, a fost elaborat în patru exemplare, cu precizarea „Nu se multiplic?", cele patru exemplare fiind destinate lui Nicolae Ceausescu, Virgil Trofin, Vasile Patiline? ?i lui Ion St?nescu însu?i, pre?edintele Departamentului Securit??ii Statului[33].De?in de la regretatul general Ion Stanescu, dintr-o discu?ie particular?, o informa?ie referitoare la sursa Securit??i române men?ionat? în informarea adresat? lui Nicolae Ceau?escu în 3 august 1968, informa?ie care este furnizat? ?i într-o lucrare elaborat? de Ion St?nescu împreun? cu generalul Neagu Cosma, fost ?ef al contraspionajului românesc[34]. Era vorba de un colonel polonez, care s-a prezentat la Securitatea român?, oferindu-se s? furnizeze informa?ii de interes pentru România, pentru protejarea ei ?i pentru ap?rarea securit??ii ?i independen?ei na?ionale. Acest ofiter superior polonez lucra exact în structura Comandamentului Unit al For?elor Armate al Tratatului de la Var?ovia, la Statul Major ?i avea acces la planurile de opera?iuni întocmite. El întreprindea acest demers având în vedere comportamentul corect, onorant, în deplin? conformitate cu morala interna?ional? ?i cu principiile dreptului interna?ional pe care îl avuseser? autorit??ile române ?i popula?ia româneasc? fa?? de guvernul polonez ?i fa?? de refugia?ii polonezi, dupa tragedia statului polonez, de la inceputul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, ca o consecin?? a Pactului Ribbentropp-Molotov.

Pus la curent cu informa?iile furnizate de înaltul ofi?er polonez, Ceau?escu a fost, la început, neîncrez?tor c? lucrurile ar putea merge atât de departe, cerând lui Ion St?nescu s? fac? verific?ri, pentru a vedea dac? nu este vorba despre o diversiune ?i o intoxicare sovietic?. Ion St?nescu m?rturise?te în[33] c?, la informa?iile provenind de la ofi?erul polonez, Ceau?escu i-a spus textual: „Brejnev a înnebunit, nu alta! Ia, s? verifica?i mai atent sursele ca nu cumva s? fie o capcan? a ru?ilor si dup? care o s? vedem". Verificarile facute pe alte canale au confirmat buna credin?? a ofi?erului polonez ?i corectitudinea (si precizia ?i valoarea exceptional?) a informa?iilor furnizate de el. Este foarte interesant de ar?tat c?, a?a cum va rezulta ?i din documentele americane la care voi face referire în continuare, ?i americanii aveau informa?ii perfect similare, ceea ce reprezint? o confirmare în plus a capacit??ii de la acea dat? a Securit??ii de a ob?ine (de la cele mai compartimentate niveluri de decizie din ??rile socialiste) informa?ii vitale pentru ap?rarea independen?ei, suveranit??ii de stat ?i integrit??ii teritoriale a României.
- Va urma -

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „2017 - 140 de ani de la R?zboiul de Independen??, 100 de ani de la b?t?liile de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului - Stalingrad", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

------------------------------------------
[26] Foreign Relations of the United States, 1969-1976, volume XXIX, Eastern Europe, Eastern Mediterranean, 1969-1972, doc. No. 183, Memorandum of Conversation
[27] Foreign Relations of the United States, 1969-1976, volume XXIX, Eastern Europe, Eastern Mediterranean, 1969-1972, doc. No. 184, Memorandum of Conversation
[28] Lyndon, B. Johnson, 1968-1969 (in two books): Containing the Public Messages, Speeches and Statements of the President, Book 2, pages 917-920.
[29] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Memorandum From David Klein of the National Security Council Staff to the President's Special Assistant for National Security Affairs (Bundy), April, 20, 1965, doc. no. 151.
[30] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Memorandum From the President's Special Assistant for National Security (Bundy) to President Johnson, May, 29, 1964, doc. no. 143.
[31] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Memorandum of Conversation, February, 15, 1965, doc. no. 148.
[32] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Minute of Meeting of the Export Control Review Board, April, 1, 1965, doc. no. 150.
[33] Stanescu, Ion, Marturisiri din anii unor entuziaste angajari si a unor inalte raspunderi, Editura&Tipografia PACO, Biblioteca Socialista, 2008.

footer