Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Duminică, 08 Iulie 2018 19:05

N.Enciu-primul control al populatiei 6Privit? pe marile regiuni istorice ale României, num?r?toarea general? efectuat? pe cale administrativ? de Ministerul de Interne la 24 aprilie - 5 mai 1927 a constatat o popula?ie de 5.312.358 de locuitori în Transilvania ?i Banat, de 811.742 locuitori în Bucovina, de 2.555.071 locuitori în Basarabia, de 8.260.903 locuitori în Vechiul Regat, rezultând un total general de 16.940.074 de locuitori pentru întreaga Românie, - cu 519.189 de locuitori mai pu?ini fa?? de cifra probabil? de 17.459.273 de locuitori ai României pentru finele anului 1926, invoca?? în anuarul statistic al României pe 1926[124]. Ulterior, în a doua jum?tate a anilor '30, recalcularea num?rului popula?iei totale a României în baza datelor recens?mântului general din 29 decembrie 1930, va da urm?toarele rezultate: în 1926 România a avut o popula?ie total? de 16.926.647 de locuitori, în 1927 - de 17.149.321 ?i în 1928 - de 17.390.605[125].

A?adar, pentru anul 1927, - de altfel, la fel cum ?i pentru orice alt an al primului deceniu interbelic, - statisticile vremii ofer? trei situa?ii diferite privind popula?ia total? a României: 17.459.273 de locuitori conform anuarului statistic pe 1926; 16.940.074 de locuitori conform controlului administrativ din 1927 ?i 17.149.321 conform estim?rilor bazate pe rezultatele recens?mântului din 1930. Oricum, cert este c? cifra popula?iei totale a României în 1927 s-a dovedit a fi mult mai mic? fa?? de estim?rile oficiale de pân? atunci. Conform opiniei directorului general al administra?iei generale, contenciosului ?i statisticii României, N.T. Ionescu, una din cauzele acelei discrepan?e de peste o jum?tate de milion de locuitori rezultat? la num?r?toarea din 1927, putea fi emigr?rile locuitorilor c?tre cele dou? Americi, - fenomene specifice Ardealului ?i Basarabiei „?i mai cu seam? în Transilvania, ?tiindu-se c? de preferin?? pleac? pentru munc? elementul tân?r, deci capabil de procreare"[126]. „Emigrarea românilor! Iat? o chestiune paradoxal? înainte de 1919, - afirma autorul unei cunoscute lucr?ri despre românii din America, - dar care azi intr? în domeniul certitudinilor ?i a c?rei importan?? nu va întârzia s? fie considerat? [127].Din punctul de vedere al manifest?rii principalelor fenomene demografice, controlul administrativ al locuitorilor din 1927 a constatat c? num?rul n?scu?ilor-vii (603.284 în cifre absolute) a fost inferior atât anilor anteriori (1922-1926), cât ?i mediei anuale (611.718 n?scu?i-vii); c? num?rul celor deceda?i (392.850) a fost superior nu numai celui înregistrat în anul precedent (372.948 decese în 1926), ci ?i mediei anilor 1922-1926 (de 373.315 decese), ?i doar num?rul c?s?toriilor a fost superior anilor preceden?i (171.931 c?s?torii în 1927 fa?? de media de 160.501 în anii 1922-1926). Ca urmare a manifest?rii negative a principalelor fenomene demografice, sporul natural al popula?iei României în 1927 a fost cel mai redus fa?? de to?i anii preceden?i, - de 210.434 de locuitori fa?? de 234.916 în 1926[128].

Din punctul de vedere al „originii etnice", popula?ia României consta din 12.446.802 români sau 73,4 % din total ?i 4.493.272 sau 26,6 % de locuitori minoritari de „origini etnice" diferite. A?a cum men?iona prof. Ion Nistor, în lumina acelor date statistice, România se înf??i?a ca un stat na?ional unitar: „În fa?a unei mase compacte de popula?iune româneasc?, ce constituie 73,4 % din întreaga popula?iune a ??rii, se g?se?te o popula?iune minoritar? de 26,6 %, care, la rândul ei, nici nu este unitar?, ci formeaz? un adev?rat mozaic de grupuri ?i grupule?e etnice, de ras?, limb? ?i cultur? cu totul deosebite unele de altele". Conform datelor controlului administrativ din 1927, popula?ia minoritar? de 4.493.272 de locuitori ai României era structurat? în felul precum urmeaz?[129].

Întrucât în unele cercuri politice din România ?i de peste hotare era vehiculat? cu insisten?? teza privind „caracterul multina?ional" al popula?iei României dup? 1918[130], pare cât se poate de fireasc? concluzia prof. Ion Nistor c?, „având în vedere propor?ia numeric? între români ?i mozaicul de minoritari, vedem c? statul nostru întrune?te toate condi?iunile unui stat na?ional unitar ?i deci sub nici un cuvânt nu poate fi considerat ca stat poliglot, întrucât nici una din grup?rile minoritare nu atinge nici cel pu?in 8 % din popula?ia total? a statului"[131].Tabel 1 N.Enciu-6

Cu referire la popula?ia Basarabiei, controlul administrativ din 1927 a constatat urm?toarea situa?ie din punctul de vedere al originii ei etnice.

Conform rezultatelor aceleia?i num?r?tori, popula?ia „de origine etnic?" româneasc? ar fi constituit 89 % din totalul popula?iei în jud. Orhei, 76,9 % în jud. L?pu?na, 76,4 % în jud. Soroca, 69,5 % în jud. B?l?i, 54,5 % în jud. Tighina, 42,4 % în jud. Cahul, 32,5 % în jud. Ismail ?i 19,6 % în jud. Cetatea Alb?, astfel încât, conform aprecierii prof. Ion Nistor, „în nici un jude? [...], nici un grup minoritar nu reprezint? majoritatea absolut? a popula?iunii jude?ene; iar acolo unde toate grupurile minoritare laolalt? formeaz? majoritatea popula?iei jude?ului, nici una din ele nu poate pretinde s? i se recunoasc? drepturi ca limba sa s? devin? limb? oficial? pentru toate serviciile jude?ului"[133]. Ulterior, într-un studiu demografic al dr. Sabin Manuil? privind popula?ia Tabel 2 N.Enciu-6Basarabiei pe neamuri în 1930, propor?iile calculate pe baza datelor din 1927 ar?tau o majoritate româneasc? de 57,8 % din total ?i o popula?ie minoritar? de 42,2 %, compus? din ru?i (11,2 %), ucraineni (10,3 %), evrei (7,6 %), bulgari (6,0 %), germani (2,8 %) ?i al?ii 4,3 %[134].

Pe ansamblul României, a?a cum sus?inea prof. Ion Nistor, procentul relativ mic al minorit??ilor de 26,6 %, constatat de controlul administrativ al locuitorilor din 1927, fa?? de 73,4 % al popula?iei majoritare române?ti, compact? ?i alc?tuitoare de stat, nu îndrept??ea pe nici unul din grupurile minoritare din România s? revendice drepturi de limb? pe ?ar? ?i pe jude?e: „grupurile minoritare sunt prea reduse ca num?r pentru ca dânsele, cu toat? importan?a economic? ?i cultural? pe care unele o au incontestabil, s? poat? influen?a, ca corpuri organice aparte, asupra legisla?iunii administrative ?i judec?tore?ti sau asupra instruc?iunii publice secundare sau superioare"[135]. Referindu-se la rezultatele controlului administrativ al popula?iei României din 1927, prof. Ion Nistor men?iona c? importan?a acestuia consta în a fi demonstrat c? în Bucovina ?i în Basarabia, ca ?i în Ardeal, Banat ?i Maramure?, elementul românesc era cel vechi ?i b??tina?: „Guvernele ungare, austriece ?i ruse au favorizat necontenit penetra?ia elementelor neromâne?ti ?i au înjghebat colonii numeroase pentru a sl?bi elementul aborigen. Dar str?duin?ele lor seculare n-au dus la rezultatul dorit, c?ci neamul nostru a rezistat tuturor tentativelor de dezna?ionalizare din partea elementelor etnice str?ine ?i a reu?it s? se men?in? ca element etnic majoritar în întreg cuprinsul p?mântului românesc dintre Tisa, Nistru ?i Dun?re, trecând chiar ?i peste aceste fruntarii politice de ast?zi"[136].

Din cele constatate, reie?ea ?i linia de conduit? a Statului român în problema minoritar?, care, în opinia autorului men?ionat, nu trebuia s? formeze „un obiect de supralicita?ie a partidelor politice, ci trebuie ridicat? la în?l?imea unei probleme de stat ?i rezolvat? numai în folosul general al statului ?i în concordan?? cu interesele sale superioare. În nici un caz îns? nu este îng?duit amestecul na?iunilor str?ine de aceea?i ras? cu minorit??ile etnice în administra?ia intern? a statului sub cuvânt de protec?ie a cona?ionalilor lor"[137]. Concesiunile ce s-au f?cut ?i se vor mai putea face în viitor, sublinia prof. Ion Nistor, trebuie s? izvorasc? dintr-o judecat? dreapt? a problemelor politice ?i a planurilor de viitor: „Ele trebuie s? apar? ca o emana?ie liberal? din spiritul tolerant, pa?nic ?i iert?tor al poporului român, ?i nici de cum ca stoarse ?i impuse prin tratate interna?ionale sau prin hot?râri ale Societ??ii Na?iunilor"[138].

----------------------------------------------------------
[124] Anuarul statistic al României 1926 / Ministerul Industriei ?i Comer?ului, Institutul de statistic? general? a Statului, Tipografia Cur?ii Regale F. Göbl Fii S.A., Bucure?ti, 1927, p. 10.
[125] Anuarul statistic al României. 1937 ?i 1938 / Institutul Central de Statistic?, M.O., Imprimeria Na?ional?, Bucure?ti, 1939, p. 41.
[126] N.T. Ionescu, Mi?carea popula?iunei României în anul 1926, în „Buletinul statistic al României", nr. 2, aprilie-iunie 1928, p. 24.
[127] ?erban Drutzu, Românii în America, F.e., Washington, 1922, p. 9.
[128] N.T. Ionescu, Mi?carea popula?iunei României în anul 1927. Date provizorii, în „Buletinul statistic al României", nr. 4, octombrie-decembrie 1928, p. 19-20.
[129] Ion Nistor, Minorit??ile în România, în „Genera?ia Unirii", nr. 1, 10 aprilie 1929, p. 6-9.
[130] În rezolu?ia congresului III al P.C.R. desf??urat în cursul lunii august la Viena se ar?ta, bun?oar?, c? „România capitalist? prin rezultatele r?zboiului imperialist mondial, prin «unirea tuturor românilor» ?i-a supus însemnate p?r?i din na?iuni dezvoltate politice?te, economice?te ?i culturalice?te, ?i în felul acesta din stat na?ional a devenit stat de na?ionalit??i" (M. Mu?at ?i I. Ardeleanu, România dup? Marea Unire. Vol. II, partea I (1918-1933), Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1986, p. 204).
[131] Ibidem.
[132] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X.98/1933-1937, fila 2.
[133] Ion Nistor, Minorit??ile în România, în „Genera?ia Unirii", nr. 1, 10 aprilie 1929, p. 8, 9.
[134] Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, fond Dr. Sabin Manuil?, X.167/1940, fila 63.
[135] Ion Nistor, Politica de stat fa?? de minorit??i, în „Genera?ia Unirii. Revist? politic? ?i social?", nr. 2, 25 aprilie 1929, p. 3-7.
[136] Ion Nistor, Minorit??ile în România, în „Genera?ia Unirii", nr. 1, 10 aprilie 1929, p. 7.
[137] Ion Nistor, Politica de stat fa?? de minorit??i, în „Genera?ia Unirii. Revist? politic? ?i social?", nr. 2, 25 aprilie 1929, p. 4.
[138] Ibidem.

footer