Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Eugen Zainea   
Miercuri, 11 Iulie 2018 19:19

E.Zainea 5Dincolo de evidenta necunoa?tere a istoriei României, a tradi?iilor de lupt? pentru libertate ?i neatârnare ale poporului român, aceast? afirma?ie stupefiant? demonstreaz? c? la nivelul superior de analiz? al Departamentului de Stat, nu se cuno?teau nici m?car:
- deciziile (c?rora li s-a ?i f?cut maxim? publicitate!) luate de conducerea României înc? din diminea?a zilei de 21 august 1968 în forurile politice de decizie, pentru a face fa?? unei eventuale invazii, respectiv hot?râri ?i discu?ii cu caracter mai confiden?ial (cum a fost convorbirea din acele zile dintre Nicolae Ceau?escu ?i Iosip Broz Tito, da la Vâr?e?, în care s-a afirmat decizia ferm? a celor doua ??ri de a opune for?a militar? unor eventuale încerc?ri de invazie ale Uniunii Sovietice ?i alia?ilor s?i din Pactul de la Var?ovia), despre care serviciile de informa?ii americane ar fi trebuit s? aib? cuno?tin??. (Realitatea este c?, totu?i, Ceau?escu s-a întors de la acea convorbire cu un gust amar, fiindc? Tito îi spusese c?, la o adic?, conducerea român? se putea refugia pe teritoriul iugoslav, ca ?i militari români, dar dup? ce, în prealabil, ar fi predat armamentul la frontier?!);
- specificarea expres? c?, spre deosebire de Cehoslovacia, unde Alexander Dubcek spunea c?, în cazul în care trupele sovietice vor p?trunde în ?ar?, ele vor fi întâmpinate cu flori, în România, trupele str?ine care vor p?trunde pe teritoriul na?ional vor fi întâmpinate cu foc de arm?, afirma?ie f?cut? în mod explicit ?i în discursul lui Ceau?escu din diminea?a de 21 august din balconul Comitetului Central, ?i în Plenara Comitetului Central ?i în sesiunea extraordinar? a Marii Adun?ri Na?ionale, toate desf??urate în aceea?i zi;
- constituirea de noi mari unit??i militare, care s? fie amplasate în zone geografice importante (zona Ia?ilor, Foc?anilor, Buz?ului ?i la grani?a cu Yugoslavia)[33];
- constituirea a 8 noi brigazi de securitate, care sa fie amplasate, la randul lor, in zone de importanta strategica (la trecatorile din Carpati-Campulung Moldovenesc, Campulung Muscel, Gheorghieni-?i la Lugoj, ?omcuta Mare, F?lticeni, Tecuci)[33];
- decizia, luat? în diminea?a de 21 august 1968, de plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român, confirmat? de sesiunea extraordinar? a Marii Adun?ri Na?ionale, convocat? în aceea?i zi, de a reînfiin?a g?rzile patriotice, în toate unit??ile economice ?i de înv???mânt, ca parte a doctrinei militare na?ionale, de ap?rare a ??rii de c?tre întregul popor. Semnificativ (?i cu valoare demonstrativ? ?i de avertisment) este faptul c?, la marea demonstra?ie de 23 august a oamenilor muncii din Bucure?ti, (la care, fapt emo?ionant, care trebuie amintit, a participat ca trimis special al Chinei Ciu-En-Lai, prim ministru, personaj de maxim? greutate nu doar în China, dar ?i în plan interna?ional, el fiind foarte respectat în puternica mi?care nealiniat?. Dealtfel, Republica Popular? Chinez? a avut o reac?ie extrem de ferm? la invazia din Cehoslovacia, dar ?i la amenin?area cu o invazie în România. Ciu-En-Lai spunea c? atâta vreme cât va exista o Chin? independent?, va exista ?i o Românie independent?! Ceea ce nu-i f?cea pe prietenii chinezi s? uite c?, în fond, sprijinul pe care l-ar fi putut da concret României într-un astfel de caz era foarte îndoielnic, lucru transmis, de aceast? dat? discret, românilor, cu tipica exprimare a milenarei în?elepciuni chineze, atunci când ne-au avertizat, totu?i, c? „focul din cas? nu se stinge cu ap? de departe"!) au defilat, în uniform? ?i cu armament, primele batalioane de g?rzi patriotice, înfiin?ate rapid în cele mai mari centre muncitore?ti bucure?tene[33]. Indiferent de sublinierile pe care le-am f?cut referitor la cinismul pozi?iei americane, nu se poate, totu?i, s? trec cu vederea expresia interesului cu totul special pe care România ?i politica ei independent? în cadrul ??rilor socialiste îl trezeau în Statele Unite, ceea ce explic? ?i gestul realmente excep?ional f?cut de pre?edintele Lindon Johnson prin lungul pasaj pe tema invaziei din Cehoslovacia ?i a amenin??rilor cu o invazie extins?, în primul rând în România, în discursul s?u din 30 august, în Texas.

O dovad? a faptului c? România era privit?, totu?i, oricum în mod special la Washington-?i am subliniat acest lucru când vorbeam de fractura existent? în administra?ia american? între diploma?i ?i oamenii politici, pe de o parte ?i politrucii ?i tehnocra?ii exponen?i ai cercurilor dreptei ultraconservatoare ?i ale ultraliberalismului economic ?i financiar-o constituie existen?a, într-o perioad? de timp scurt?, de circa 100 de zile, dar zile de foc pentru politica ?i diploma?ia interna?ional?, între 20 august ?i primele zile ale lui noiembrie, în afara celor 9 documente citate de mine în bibliografie pân? acum referitoare explicit la România în contextul invaziei din Cehoslovacia ?i al amenin??rilor de invazie în România[17-25], a înc? 10 documente oficiale americane referitoare la acest subiect, inclusiv memorandum-uri de conversa?ii la cel mai înalt nivel-pre?edinte al Statelor Unite-sau schimburi de telegrame între personaje americane de maxim? importan??[36-45], în ele ap?rând ?i referiri la alte trei documente referitoare la acela?i subiect, dar pentru care nu am identificat în arhivele americane documente scrise, ceea ce ar putea însemna c? era vorba de convorbiri telefonice care nu s-au materializat prin transcript-uri sau prin note documentare care s? le sintetizeze. Or, trebuie s? recunoa?tem c? existen?a la cele mai înalte niveluri ale politicii ?i diploma?iei americane a unui asemenea interes pentru o ?ar? de dimensiunea României ?i aflat?, cel pu?in în parte, din punct de vedere formal, într-un bloc politic ?i militar advers care, în doar o sut? de zile s? se materializeze în 22 de documente ?i convorbiri spune extrem de mult despre relevan?a cu totul special? în plan politic ?i diplomatic interna?ional la acea dat? a României

La fel de semnificativ, de aceast? dat? pentru îngrijorarea pe care a provocat-o Uniunii Sovietice la acel moment o înl?n?uire de lucruri care vorbeau despre faptul c? o invazie în România se va desf??ura ?i va fi întâmpinat?, în România ?i pe plan interna?ional, în cu totul alt mod decât cea din Cehoslovacia (afirma?ia f?r? echivoc a României c? o invazie militar? va fi întâmpinat? cu foc de arm?, reac?ia stupefiant de vehement? ?i de rapid? a României, care nu numai c? raliase întregul popor în jurul conducerii sale politice de moment, dincolo de considerente de ordin ideologic din partea unora dintre români, înfiin?area fulger?toare a g?rzilor patriotice, ceea ce demonstra c? România anticipase din timp inclusiv un astfel de scenariu ?i îl preg?tise, fiindc? confec?ionarea de uniforme, constituirea primelor deta?amente, dotarea lor cu armament ?i instruirea pentru participarea la parada de 23 august nu s-ar fi putut face din diminea?a de 21 ?i pân? în diminea?a de 23 august, interven?ia ferm? ?i, în mare m?sur? nea?teptat? de partea sovietic? a pre?edintelui Johnson, pozi?ia special? a României, cu rela?ii politice ?i economice excelente ?i cu Fran?a generalului De Gaulle ?i a neinspiratului Michel Debre, ?i cu Germania Federal?, cu care era singura ?ar? socialist? care avea rela?ii diplomatice, cum am subliniat anterior, din 1967, cu simpatia de care se bucura ?ara noastr? în rândurile puternicei, la acea dat?, mi?care nealiniat?, cu elementul, care nu e de neglijat, al rela?iilor diplomatice p?strate cu Israel-ul dup? r?zboiul de ?ase zile din 1967) a îngrijorat suficient conducerea de la Kremlin pentru a-l instrui pe legendarul ambasador la Washington Dobrânin, ambasador timp de 28 de ani în Statele Unite, pe mandatul a ?apte pre?edin?i americani, despre care se spunea c? ajunsese atât de luat în seam? în America încât avea acces la orice or? din zi sau din noapte la cele mai înalte niveluri politice, începând cu pre?edintele, privilegiu de care nu se bucurau covâr?itoarea majoritate a membrilor administra?iei americane, de a avea nu mai pu?in de patru convorbiri la vârf, între care dou? cu pre?edintele Johnson ?i dou? cu Secretarul de Stat Dean Rusk, majoritatea la solicitarea p?r?ii sovietice, pentru a da asigur?ri p?r?ii americane c? nu va urma ?i o alt? invazie armat?.

Dovad? c? ceea ce se spunea despre accesul lui Dobrânin la vârfurile politicii americane nu era tocmai o legend? (dar ?i c? Uniunea Sovietic? nu era preg?tit?, totu?i, s?-?i asume riscul unei invazii în România, care ar fi declan?at un r?zboi în Europa, cu consecin?e greu previzibile, chiar dac? între colosul sovietic ?i o ?ar? mic?, dar decis? s?-?i apere cu orice pre? suveranitatea ?i independem?a) este c? una dintre întrevederi, pe care o solicitase pentru ziua urm?toare celei în care o ceruse i-a fost acordat? imediat, iar una dintre întâlnirile cu Secretarul de Stat Dean Rusk a avut loc la re?edin?a acestuia!

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „2017 - 140 de ani de la R?zboiul de Independen??, 100 de ani de la b?t?liile de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului - Stalingrad", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

------------------------------------------------------------------
[17] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Memorandum of Conversation, the Secretary of the Department of State, Ambassador Dobrynin, August, 23, 1968, doc. no. 87.
[25] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, National, Intelligence Estimate, November, 7, 1968, doc. no. 26.
[33] Stanescu, Ion, Marturisiri din anii unor entuziaste angajari si a unor inalte raspunderi, Editura&Tipografia PACO, Biblioteca Socialista, 2008.
[36] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Memorandum of conversation, Washington, August , 23, 1968, doc. no. 163.
[45] Foreign Relations of the United States, 1964-1968, volume XVII, Eastern Europe, Telegram from the Department of State to the Embassy in the Soviet Union, Washimgton, November, 23, doc. no. 172.

footer