Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Duminică, 28 Octombrie 2018 13:49

Nicolae Enciu - Scrierea si rescrierea IstorieiLa o privire de ansamblu, istoriografia sovietic?-rus? a Primului R?zboi Mondial a parcurs, în anevoioasa ei evolu?ie iar uneori involu?ie, câteva etape esen?iale ?i distincte. În cadrul primei etape, - a celei de constituire a istoriografiei sovietice a Primului R?zboi Mondial (1917-1955), - are loc leninizarea vie?ii ?tiin?ifice ?i culturale a Rusiei sovietice, prin oficializarea cultului lui V.I. Lenin la congresul II al Sovietelor din U.R.S.S. (26 ianuarie - 2 februarie 1924)[1]. Începând cu acel an ?i, practic, pe durata întregii perioade sovietice, leninismul, - termen lansat de Stalin spre a justifica cultul personalit??ii lui Lenin care, la rândul s?u, i-a servit perfect la instituirea ?i afirmarea propriului s?u cult, - a fost o ideologie oficial? ?i obligatorie în U.R.S.S., reprezentând contribu?iile esen?iale ale lui V.I. Lenin la teoriile marxiste despre partid, stat, imperialism ?i revolu?ie.

„Îmb?ls?mând" nu numai trupul, ci ?i ideile acestuia, bol?evicii au creat prima relicv?, f?când un pas decisiv spre transformarea ideilor lui Lenin într-o religie laic?, religie comparabil?, prin supunerea absolut? a aderen?ilor s?i, doar cu fundamentalismul islamic. Leninizarea vie?ii ?tiin?ifice ?i culturale a Rusiei sovietice a afectat inclusiv ?i chiar în primul rând modalitatea prezent?rii particip?rii Rusiei ?ariste la Primul R?zboi Mondial. Chiar dac? teoria lui Lenin despre imperialism s-a dovedit a fi în mare m?sur? utopic? ?i inaplicabil? realit??ilor Rusiei ?ariste, istoricii ru?i/sovietici au fost impu?i s? descrie evenimentele Primului R?zboi Mondial ?i participarea Rusiei ?ariste la acea conflagra?ie exclusiv prin prisma tezelor leniniste despre imperialism ca „stadiul cel mai înalt al capitalismului" ?i cre?rii premiselor pentru victoria „Marii revolu?ii socialiste din Octombrie", aducând astfel prejudicii imense istoriografiei temei respective. Istoriografia sovietic? a devenit, într-adev?r, ostaticul defini?iei leniniste unilaterale a caracterului Primului R?zboi Mondial ?i a teoriei acestuia despre imperialism, istoricii preocupa?i de problematica respectiv? fiind constrân?i s? prosl?veasc? „geniala clarviziune a strategului revolu?iei".

Începând cu anii '30, în special, leninizarea istoriei Primului R?zboi Mondial este completat? cu stalinizarea acestuia, prin editarea cursului scurt al „Istoriei Partidului Comunist (bol?evic) al Uniunii Sovietice", con?inând viziunea lui I.V. Stalin asupra „Partidului bol?evicilor în perioada r?zboiului imperialist ?i a primei revolu?ii din Rusia (1914 - martie 1917)", precum ?i a „Partidului bol?evicilor în perioada preg?tirii ?i realiz?rii revolu?iei socialiste din octombrie (aprilie 1917-1918)"[2]. Chiar dac? concep?ia stalinist? a fost într-o flagrant? contradic?ie cu faptele istorice, istoricii sovietici au acceptat-o, cu toate acestea, mai consolidând-o ?i dezvoltând-o cu noi „date" ?i „fapte" prefabricate, acest lucru însemnând, de facto, anularea istoriei în calitate de ?tiin?? cu obiect specific de studiu ?i reducerea statutului acesteia la rolul de umil? servitoare a „cultului personalit??ii" lui I.V. Stalin.

O nou? etap? în studierea istoriei Primului R?zboi Mondial ?i a particip?rii Rusiei ?ariste la acea conflagra?ie, a fost ini?iat? în cadrul „dezghe?ului hru?ciovist", dup? moartea lui I.V. Stalin ?i venirea lui Nikita Hru?ciov la cârma Uniunii Sovietice. De rând cu demersurile de reabilitare a ?colii istorice a acad. Mihail N. Pokrovski, începutul anilor '60 a fost marcat de apari?ia unor lucr?ri despre Primul R?zboi Mondial, scrise în spiritul hot?rârilor congreselor XX ?i XXII ale P.C.U.S.

Punctul culminant al efortului de destalinizare a ?tiin?ei istorice sovietice, respectiv, de repunere în discu?ie a istoriei Primului R?zboi Mondial, a particip?rii Rusiei ?ariste la acea conflagra?ie, precum ?i revizuirii, pe baze obiective, a importan?ei ?colii istorice a lui Mihail N. Pokrovski, l-a constituit cea de a VII-a sesiune ?tiin?ific? a sec?iei „Legit??ile de baz? ?i particularit??ile dezvolt?rii Rusiei în perioada imperialismului" din cadrul Consiliului ?tiin?ific al Academiei de ?tiin?e a U.R.S.S pentru studierea problemei „Istoriei Marii Revolu?ii Socialiste din Octombrie". Desf??urat? la Moscova între 17 ?i 20 noiembrie 1964 sub auspiciile revenirii la metodologia leninist? originar? a Primului R?zboi Mondial, sesiunea ?tiin?ific? în cauz? a fost una din cele mai de amploare ?i reprezentative din întreaga perioad? postbelic?. Au participat circa 170 de cercet?tori din diferite republici unionale ?i regiuni ale fostei U.R.S.S., în cadrul ?edin?elor plenare ?i celor din sec?ii fiind audiate circa 50 de referate ?i comunic?ri[3].

Particularitatea sesiunii ?tiin?ifice din noiembrie 1964, prilejuit? de împlinirea a 50 de ani de la începutul Primului R?zboi Mondial, a constat în caracterul ei multiaspectual, urm?rindu-se dou? obiective de baz?: identificarea nivelului de studiere a istoriei Primului R?zboi Mondial, în aspectele sale esen?iale, precum ?i afirmarea ?i consolidarea abord?rii complexe a problemelor de istorie a Rusiei în anii Primului R?zboi Mondial.

Între timp, anul 1965 a adus o nou? schimbare a conducerii de partid ?i de stat a Uniunii Sovietice, Nikita S. Hru?ciov fiind înlocuit cu noul secretar general al P.C.U.S., Leonid I. Brejnev. Chiar dac? ini?ial au fost anun?ate o serie de reforme inclusiv în domeniul ?tiin?elor socio-umane, acestea au durat doar pân? la conflictul dintre Moscova ?i Praga din august 1968, dup? care, din team? pentru o eventual? contaminare cu „virusul" liberaliz?rii regimului comunist, în U.R.S.S. a fost iar??i revigorat ?i consolidat regimul autoritar de conducere de esen?? neostalinist?, în cadrul c?ruia un loc prioritar l-a ocupat prosl?virea „în?elepciunii" ?i „clarviziunii leninistului devotat" Leonid I. Brejnev. Tot atunci au fost sistate administrativ ?i discu?iile publice dintre savan?ii sovietici „liberali" ?i cei „conservatori" sau neostalini?ti, ultimilor creându-li-se o situa?ie cvasidominant? în domeniul ?tiin?elor socio-umane.

În acele condi?ii de schimbare radical? a cursului politic de la „dezghe?ul hru?ciovist" spre un nou stalinism, s-a produs ?i editarea materialelor sesiunii ?tiin?ifice din 17-20 noiembrie 1964, constatându-se o clar? discrepan?? între spiritul liberal în care se desf??urase acea sesiune ?i textele cu grij? cenzurate ale referatelor ?i comunic?rilor.
În rezolu?ia sesiunii ?tiin?ifice din noiembrie 1964 se men?iona „necesitatea coordon?rii lucr?rilor istoricilor, preocupa?i de problematica premiselor Marii Revolu?ii Socialiste din Octombrie". În rândul acestor premise, conform textului aceleia?i rezolu?ii, problemele istoriei Primului R?zboi Mondial ocup? un loc important, dat fiind c? r?zboiul, conform aprecierii lui V.I. Lenin, a fost „un mare ?i puternic regizor, care a accelerat mersul istoriei universale ?i a dat na?tere unor crize economice, politice, na?ionale ?i interna?ionale de o for?? nemaiîntâlnit? pân? atunci".

Studierea istoriei Primului R?zboi Mondial era necesar? inclusiv din considerentul c?, „într-un timp nu prea îndep?rtat, s-au putut constata tendin?e de abatere de la tezele ?i aprecierile leniniste ale acestui r?zboi". Respectiv, rezolu?ia cerea istoricilor sovietici „o mai profund? studiere a mo?tenirii leniniste în domeniul r?zboiului, p?cii ?i revolu?iei". Dep??irea consecin?elor manifest?rii dogmatismului cerea „o în?elegere mai profund? a întregului proces istoric rusesc ?i a concep?iei leniniste a capitalismului rusesc, studierea economiei într-o leg?tur? indisolubil? cu structura social?, cu lupta de clas? ?i cu suprastructura politic? a societ??ii". „Doar pe o astfel de baz? solid?, constata Rezolu?ia sesiunii ?tiin?ifice din noiembrie 1964, pot ?i trebuie s? fie eliminate marile neajunsuri în studierea capitalismului rusesc la toate etapele sale de evolu?ie, începând cu geneza sa ?i pân? în 1917, în identificarea legit??ilor sale specifice"[4]. Desigur, inclusiv în anii '70 au continuat s? apar? lucr?ri ?i chiar sinteze de istorie a Primului R?zboi Mondial, eviden?iindu-se, în aceast? privin??, monografia în dou? volume sub redac?ia lui I.I. Rostunov sau sinteza de istorie a Primului R?zboi Mondial a aceluia? autor con?inut? în edi?ia a treia a Marii Enciclopedii Sovietice din 1975. Toate acele lucr?ri, îns?, erau redactate într-o manier? strict doctrinar?, Primul R?zboi Mondial fiind examinat doar prin prisma „acutiz?rii luptei de clas?, a maturiz?rii accelerate a premiselor obiective ale Marii Revolu?ii Socialiste din Octombrie ?i inaugur?rii unei noi ere în istoria omenirii - a trecerii de la capitalism la socialism ?i comunism".

Ca urmare a acelei situa?ii, „încremenirea" ?i dogmatizarea unor teze metodologice perimate, subordonarea gândirii ?tiin?ifice canoanelor ideologice ale P.C.U.S. ?i „necesit??ilor politice curente" ale acestuia, au condus inevitabil la o stagnare prelungit? a istoriografiei sovietice a Primului R?zboi Mondial, aceasta nemaifiind în stare s? ?in? pasul cu noile metodici ?i idei teoretice occidentale ?i chiar s? asimileze noul material factologic con?inut în avalan?a de lucr?ri ?i sinteze ap?rute atât în Europa Occidental?, cât ?i în S.U.A., Canada sau alte ??ri ale lumii. O etap? calitativ nou? în studierea ?i interpretarea evenimentelor din cadrul Primului R?zboi Mondial a fost ini?iat? la 11 martie 1985, odat? cu alegerea lui Mihail S. Gorbaciov în func?ia de secretar general al C.C. al P.C.U.S. ?i proclamarea, de c?tre noul lider de la Kremlin, a politicii de perestroika ?i glasnosti în interiorul U.R.S.S., ?i a noii mentalit??i în rela?iile interna?ionale. În mod firesc, îndemnurile repetate ale lui M. Gorbaciov de „extindere a transparen?ei" ?i de lichidare a „petelor albe" ?i „punctelor negre" din istoria Uniunii Sovietice, au produs repercusiuni inclusiv asupra modalit??ii de prezentare a istoriei Primului R?zboi Mondial ?i particip?rii Rusiei ?ariste la acea conflagra?ie, tema respectiv? fiind tratat? sub genericul R?zboiului uitat[5].

Chiar dac? în anii perestroik?i istoriografia occidental? începe a fi tratat? cu o anumit? condescenden??, recunoscându-i-se ?i anumite realiz?ri în domeniul studierii istoriei Primului R?zboi Mondial, lucr?rile „istoricilor burghezi" r?mân în continuare departe de a fi obiective, dat? fiind leg?tura direct? a acestor autori cu „politica imperialismului contemporan", din care cauz? „numeroase tertipuri ?i manevre ale diploma?iei burgheze r?mân nedemascate, mai ales cele ale imperialismului american"[6]. Totodat?, în textele unor autori consacrate trat?rii problematicii Primului R?zboi Mondial ?i particip?rii Rusiei ?ariste la acea conflagra?ie, ideologia oficial? a interna?ionalismului sovietic, dominant? în istoriografia U.R.S.S. pân? la mijlocul anilor '80 ai secolului al XX-lea, începe a fi tot mai mult strâmtorat?, pentru a face locul unui na?ionalism rus în ascensiune.

Accentele na?ionaliste în noua istoriografie rus? au devenit ?i mai pronun?ate începând cu 12 iunie 1990, zi în care Duma de Stat a Rusiei a adoptat Declara?ia privind Suveranitatea de Stat ?i, mai ales, de la finele anului 1991, când spa?iul sovietic constituit în 70 de ani de existen?? a U.R.S.S.-ului, s-a destr?mat în 15 state independente. În mod firesc, evenimentele petrecute în societatea rus? ?i pe arena politic? ruseasc?, precum ?i în arena rela?iilor interna?ionale au condus la afirmarea unui nou statut al ?tiin?ei istorice în Federa?ia Rus?. ?i, dac? transform?rile produse ca urmare a politicii de perestroika a lui Mihail Gorbaciov nu au avut o influen?? semnificativ? asupra structurii institutelor de istorie din Rusia, ele r?mânând din punct de vedere organizatoric acelea?i, în schimb, problematica preocup?rilor istoricilor ru?i a trecut printr-un amplu proces de primenire, în cadrul c?ruia Primul R?zboi Mondial s-a impus ca o tem? de prim? importan?? în noua istoriografie rus?, considerându-se c? renun?area la istoria moralizatoare de pân? la 1989 a condus la o nou? situa?ie euristic?, determinat? de rena?terea istoriei politicii externe ?i celei militare pe o nou? baz? metodologic?, de extinderea ?i diversificarea bazei izvoristice ?i diapazonului tematic al cercet?rilor istorice, ca ?i de apari?ia unor studii inter- ?i multidisciplinare.

Noua pagin? în evolu?ia contemporan? a Federa?iei Ruse a contribuit la ini?ierea unui nou capitol în evolu?ia ?tiin?ei ei istorice, inclusiv a istoriografiei particip?rii Rusiei la Primul R?zboi Mondial. Deosebirea calitativ? a noii etape în studierea istoriei Primului R?zboi Mondial const? în l?rgirea considerabil? a bazei documentare, în înnoirea ?i completarea repertoriului investiga?iilor în domeniu, în renun?area istoricilor la angajarea ideologic?, în eliminarea interdic?iilor de cercetare a unor aspecte mai pu?in comode, dictate de conjunctura politic? a timpului, în afirmarea pluralismului de opinii ?i în dezvoltarea cooper?rii ?i integr?rii investiga?iilor cercet?torilor ru?i cu cele ale speciali?tilor de peste hotare.

Totodat?, discursul din 10 februarie 2007 al lui Vl. Putin la Conferin?a pentru Securitate de la München a fost nu numai un moment esen?ial în rela?iile dintre Rusia cu S.U.A. ?i cu Vestul în ansamblu, ci a avut repercusiuni ?i în interiorul Rusiei, inclusiv asupra modalit??ilor de abordare a evenimentelor din cadrul Primului R?zboi Mondial[7]. Astfel, dac? o prim? turnur? în evolu?ia istoriografiei ruse a Primului R?zboi Mondial se conturase în anii '90 ai secolului al XX-lea, - marcat?, în general, de l?rgirea ?i diversificarea bazei izvoristice a investiga?iilor, de îmbog??irea ?i completarea tematicii lucr?rilor, de renun?area istoricilor la tradi?ionala angajare ideologic? ?i, mai ales, de deschiderea acestora spre marile procese intelectuale europene ?i euroatlantice, - cea de a doua turnur? a fost determinat? de reluarea ostilit??ilor conducerii de la Kremlin, ?i nu doar la nivelul retoricii oficiale (vezi agresiunea Federa?iei Ruse contra Ucrainei, anexarea Crimeii), ceea ce a produs consecin?e negative evidente asupra istoriografiei particip?rii Rusiei ?ariste la Primul R?zboi Mondial.

Astfel, dac? pân? la începutul anului 2007, în rândurile istoricilor ru?i a existat un relativ, chiar dac? fragil, consens vis-à-vis de interpretarea „crudului paradox" al înfrângerii Rusiei în Primul R?zboi Mondial, considerându-se, ?i pe bun? dreptate, c? anume Lenin ?i partidul s?u bol?evic au fost cei care nu doar au chemat la înfrângerea Rusiei în r?zboiul cu du?manul extern, ci ?i au contribuit efectiv la declan?area r?zboiului civil în interiorul propriei ??ri, - aceste ac?iuni fiind taxate, practic, unanim drept tr?dare de Patrie, indiferent de faptul dac? Lenin ar fi profitat sau nu de suportul financiar german, - toate aceste fapte vor trece, dup? discursul memorabil al pre?edintelui rus Vl. Putin la Conferin?a pentru Securitate de la München, printr-un nou ?i inevitabil proces de reinterpretare a istoriei R?zboiului uitat.

În „noua" versiune, de dup? 2007, a istoriei Primului R?zboi Mondial, la baza declan??rii conflagra?iei mondiale au stat contradic?iile imperialiste anglo-germane, a?a cum ele au fost definite de V.I. Lenin în lucrarea sa „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului", în timp ce Rusia a jucat doar un rol secund ?i subordonat fa?? de ambele grup?ri imperialiste. Mai mult ca atât, fiind atras? în r?zboi contrar voin?ei sale, comandamentul militar rus a trebuit s? constatate „un egoism extrem al strategiei alia?ilor s?i, care f?ceau tot posibilul pentru a-?i asigura propriile succese militare exclusiv pe seama Rusiei, f?când totalmente abstrac?ie de pagubele umane imense ale armatei ruse". A?a cum pe bun? dreptate afirm? autorul bestseller-ului „Putin ?i noua Rusie", Michael Stürmer, în Rusia actual?, atât scena intern?, cât ?i prezen?a pe cea interna?ional?, sunt strâns corelate, ba chiar inseparabile. Din care motiv, a?a cum Rusia contemporan? este definit? drept o ?ar? cu sentimente amestecate, în care mai domne?te ambiguitatea cu privire la mo?tenirea ei istoric?, fiind nevoit? s? celebreze un discurs al m?re?iei, incluzând atât suferin?a, cât ?i marele triumf[8], statul, în aceste condi?ii, devine inevitabil arbitrul suprem, cu dreptul autoasumat de a determina adev?rul în ultim? instan?? cu privire la trecutul istoric.

Unul din impedimentele esen?iale în calea investig?rii obiective, impar?iale ?i multiaspectuale a particip?rii Rusiei ?ariste la Primul R?zboi Mondial, r?mâne în continuare - la fel ca în perioada sovietic? - modalitatea de raportare a istoricilor ru?i la ceea ce unii au apreciat evenimentele din toamna anului 1917 drept „Marea Revolu?ie Socialist? din Octombrie", în timp ce al?ii o calific? drept o lovitur? de stat bol?evic?. Dac? în 1991, bun?oar?, majoritatea istoricilor ru?i, înc? sovietici, mai continuau s? cread? ?i s? afirme c?, chiar dac? recuperarea adev?rului istoric despre Octombrie 1917 întârziase cu cel pu?in 60-65 de ani, „anume stalinismul, ?i nu Marele Octombrie era cauza tuturor tragediilor poporului rus" în secolul al XX-lea (acad. P.V. Volobuev)[9], c?tre mijlocul anilor '90 s-a ajuns inclusiv la organizarea de conferin?e ?tiin?ifice sub egida Pre?edin?iei Federa?iei Ruse, recunoscându-se la nivel oficial, c? societatea civil? ?i cea politic? din Rusia „nu reu?ise, înc?, s? se izb?veasc? de evenimentele din octombrie 1917 nici sub aspect economic, nici politic, nici cultural ?i nici psihologic", iar discu?iile despre evenimentele din octombrie 1917 erau necesare, în vederea urm?ririi consecin?elor experimentului bol?evic asupra valorilor spirituale ?i morale ale societ??ii ruse[10]. A?a cum afirma în cadrul acelei conferin?e S.N. Krasavcenko, reprezentantul oficial al Administra?iei Pre?edintelui Federa?iei Ruse, „etapele m?re?ului drum" parcurs de Uniunea Sovietic? de la lovitura de stat bol?evic? din octombrie 1917, au fost: tr?darea alia?ilor din cadrul Antantei; na?ionaliz?rile masive efectuate cu înc?lcarea tuturor normelor legale ?i morale; atacul asupra Var?oviei; activitatea Kominternului de destabilizare a situa?iei politice din Europa ?i America; atacurile asupra Finlandei ?i României; pactul Ribbentrop-Molotov, împ?r?irea Poloniei ?i ocuparea ??rilor Baltice; impunerea regimurilor comuniste în Europa de Est ?i represiunile care au urmat; în?bu?irea mi?c?rilor democratice din Germania de Est, Ungaria ?i Cehoslovacia etc."[11].

A?a cum recunoa?terea caracterului dezastruos al experimentului bol?evic din octombrie 1917 conduce, implacabil, la necesitatea recunoa?terii altei serii de dezastre sociale din Rusia ?i din întreaga lume provocate de acela?i experiment, istoricii ru?i contemporani se v?d nevoi?i s? între?in?, în continuare, o situa?ie incert? ?i ambigu? în interpretarea ac?iunii bol?evicilor lui Lenin din toamna anului 1917, dat fiind c? respectiva situa?ie ambigu? este men?inut? la cel mai înalt nivel oficial, afirmându-se, bun?oar?, cum c?, chiar dac? „bol?evicii au comis un act de înalt? tr?dare na?ional? [...], ei ?i-au r?scump?rat vina în anii celui de Al Doilea R?zboi Mondial" (Vl. Putin).

În opinia lui Adam Mihnic, istoria ofer? nenum?rate exemple de tentative ale statului de a-?i legitima propriile ini?iative printr-o „nou? versiune a istoriei na?ionale". Aceste „noi versiuni" urm?resc, în mod obi?nuit, s? deprind? popula?ia de a-?i manifesta entuziasmul ?i admira?ia fa?? de putere, altfel spus, „perfec?iunea" puterii trebuie neap?rat confirmat? printr-o versiune perfec?ionat? a istoriei. ?i, dac? pe parcursul celor peste dou? decenii, practic, în toate ??rile postcomuniste ?i postsovietice s-au putut atesta chem?ri ?i îndemnuri identice de necesitate a elabor?rii unei „noi politici istorice", în Rusia contemporan?, acelea?i îndemnuri îmbrac? deseori forma apologiei trecutului dictatorial-reformator, respectiv, al trecutului slavofil-ortodox ?i al celui bol?evic-stalinist.
„Patriotul rus", conchide Adam Mihnic, nu-l poate suporta pe democratul rus, care are impertinen?a de a se pronun?a critic la adresa istoriei Rusiei. Democra?ii ru?i, în viziunea „patrio?ilor ru?i", sunt oamenii c?rora le sunt indiferente tradi?iile na?ionale ?i sentimentul unit??ii ruse?ti: ei consider? poporul drept un material, care poate fi ticsit în orice form?. În opinia „patrio?ilor ru?i", baza identit??ii ruse const? nu în ideile ?i teoriile occidentale ale parlamentarismului, individualismului sau ale economiei libere de pia??, ci în caracterul organic al evolu?iei poporului ?i statului rus, în spiritualitatea ruseasc?[12].

A?a cum consider? Michael Stürmer, pentru o lung? vreme de acum înainte, Rusia nu va fi o democra?ie de stil european ?i occidental. Cu toate acestea, ambele p?r?i vor converge asupra unui num?r de obiective comune importante, trecând peste îngrijor?ri legate de securitate sau de probleme de o mai mic? importan??. În cele din urm?, odat? cu trecerea unei anumite perioade de timp ?i cu r?bdare, se va ajunge cu siguran?? la stabilirea unui cod de comportament, care s? ajute ambele p?r?i s? administreze rela?iile dintre ele într-un mod rezonabil ?i profitabil, chiar dac? vor r?mâne, desigur, diferende ?i diferen?e majore. Apreciat? la modul general, istoriografia rus? a Primului R?zboi Mondial a f?cut progrese incontestabile de la 1991, reu?ind s? dep??easc? o serie de cli?ee ale propagandei oficiale comuniste, marxist-leniniste din perioada sovietic?. Cât prive?te revirimentul a?teptat al studiilor istorice despre anii 1914-1918, de felul spectaculoaselor reconsider?ri produse în Fran?a, Germania, Marea Britanie, Italia sau S.U.A., care s? schimbe în profunzime aspectul istoriografiei ruse a Primului R?zboi Mondial, acesta se las?, înc?, a?teptat.

Not?: Comunicare prezentat? în cadrul Conferin?ei Interna?ionale „Sfâr?itul unei lumi. Primul R?zboi Mondial ?i geneza unei noi ordini. 1848-1918-2018. Afirmarea unei noi na?iuni" (18-20 octombrie 208, Cluj-Napoca, Universitatea Babe?-Bolyai, Institutul de Istorie „George Bari?iu" al Academiei Române).

--------------------------------------------------
[1] Dmitri Volkogonov, Lenin. O nou? biografie. Traducere: Anca Irina Ionescu, Editura Orizonturi, Editura Lider, Bucure?ti, F.a., p. 467.
[2] ??????? ?????????? ???????????????? ?????? (???????????). ??????? ????. ??? ????????? ???????? ?? ??? (?). ??????? ?? ??? (?), 1938 ???. ??????: ????, ?????????????, 1945. ?. 154-173, 174-214.
[3] ?????? ??????? ????? 1914-1918 / ?? ????, ???????? ???????. ?.?. ??????? (???. ???.). ??????: ???????????? «?????», 1968. ?. 3.
[4] Ibidem, p. 21.
[5] ??????? ?????? ??????? ?????. 1914-1918. ? 2-? ?????. ??? ???. ?.?. ????????? / ?? ????; ???????? ??????? ??????? ???????????? ??????? ????. ?. 1.- 446?.; ?. 2.- 608?. ??????: ???????????? «?????», 1975; ?.?. ????????. ?????? ??????? ????? // ??????? ????????? ????????????. ?????? ???????. ??. ???. ?.?. ????????. ?. 19. ??????: ???????????? «????????? ????????????», 1975. ?. 340-352.
[6] ?????? ??????? ?????: ????????, ?????????, ????????????? (? 75-????? ?????? ?????). ???????????? ???????. ????????: ???????????? ??????????????? ???????????, 1990. ?. 3, 135.
[7] Michael Stürmer, Putin ?i noua Rusie, Editura Litera Interna?ional, Bucure?ti, 2009, p. 22.
[8] Ibidem, p. 172-173.
[9] ??????? 1917: ?????????? ??????? ???? ??? ?????????? ??????????? / ??? ???. ?.?. ?????????. ??????: ??????????, 1991. ?. 5, 11-12.
[10] ??????? 1917 ???? ? ?????????????? ??????????? ? ??????. ??????-???????????? ??????????? (5 ?????? 1994 ????). ??????: «??????????? ??????????», 1995. ?. 4-5.
[11] Ibidem, p. 13.
[12] ???? ??????. ???????????? ????????. ??????? ??????? // ???????????. ?????? ???????????? ???????????????????? ??????????. ???????: ??????????? ???????????? ???????????, ????? ????????? ??????? ???????????? ? ??????????? (CASE), 2013. ?. 14.

footer