Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 31 Octombrie 2018 20:58

General Br. (r) Aurel I. RogojanDubla aniversare, a Centenarul Marii Uniri ?i a Centenarul Primului R?zboi Modial constitue un binevenit prilej pentru o retrospectiv? asupra preg?tirii celor dou? evenimente în planul activit??ii serviciilor secrete. În anii premerg?tori, spionajul ?i contraspionajul Puterilor Centrale , pe de o parte, ?i Antatntei, pe de alt? parte, au ini?iat opera?iuni de mare anvegur? care au acoperit toate domeniile vie?ii sociale. Cunoa?terea ?i vulnerabilizarea, ori, dup? caz, securizarea, poten?ialului economico-militar, tehnico-?tiin?ific, politico-diplomatic, demografic ?i moral-religios al adversarilor sau alia?ilor a constituit premisele victoriei finale ?i, deopotriv?, a e?ecului în prima mare conflagra?ie mondial? a omenirii, soldat? cu încheierea ultimei epoci imperiale a lumii.

Pozi?ia geostrategic? ?i resursele de materii prime ale Regiunii Balcanice , respectiv interesele imperiilor Rus ?i Austro-Ungar poten?au amenin??rile la adresa popoarelor din acest spa?iu, ceea ce generat ?i pericolele din partea serviciilor secrete. România conta ca una dintre cele mai bogate ??ri în petrol, cereale ?i lemn. Relieful oferea importante linii de fortifica?ii naturale, iar popula?ia oferea o for?? militar? combatant? de peste o jum?tate de milion de oameni. Pe cale de consecin??, ?ara era ?inta expansiunii economice externe ?i a spionajului str?in, iar când avem în vedere amenin??rile din partea serviciilor secrete, ar fi imprudent s? nu se manifeste aceea?i m?sur?, omnidirec?ional? a vigilen?ei, fiindc? oricând prietenul de azi putea fi inamicul de mâine. Asta fiindc? politica nu s-a supus niciodat? legilor ?i nici moralei. Un r?zboi mondial soldat cu pr?bu?irea imperiilor multietnice avea ca important? consecin?? formarea statelor na?ionale unitare.

Dup? cum afirma Nicolae Titulescu : „Problemul care se pune azi României e înfrico??tor, dar simplu : sau România pricepe datoria pe care i-au creat-o evenimnetele în curs, ?i atunci, istoria ei abia începe, iar viitorul ei va fi o r?zbunare prelungit? ?i m?rea?? a umilin?elor ei seculare; sau România, mioap? la tot ce e „mâine"cu ochii mari deschi?i la tot ce e „azi" nu pricepe ?i înlemnit? st? pe loc, ?i atunci istoria ei va înf??i?a pentru vecie exemplul unic ?i mizerabil al unei sinucideri vie?uite! Din împrejur?rile de azi, România trebuie s? ias? întreag? ?i mare! România nu poate fi întreag? f?r? Ardeal; România nu poate fi întreag? f?r? jerf?"[1].

La rândul s?u, frunta?ul politic conservator Nicolae Filipescu rezuma: „Dorin?a mea e s? intr?m în ac?iune indiferent de timp ?i de împrejur?ri...al?turi de Fran?a, Rusia ?i de Anglia, cu toate perspectivele de a înf?ptui idealul na?ional"[2]. Într-un asemenea context, serviciile secrete române?ti au avut ca obiectiv promovarea ?i sus?inerea proiectului politic na?ional al unit??ii teritoriale a poporului român. Adversarii proiectului uni??ii na?ionale au exercitat puternice presiuni politice asupra regelui Carol I, care încheiase în anul 1893 un tratat secret de alian?? cu Austro-Ungaria, iar prin opera?iuni secrete au scos din conservare agentura de mare anvergur? creat? de Max Ronge ?i aflat? în leg?tura mini?trilor lega?iilor la Bucure?ti ale Germaniei, Hilmar von dem Bushe[3] ?i Austro -Ungariei, Ottokar Czernin[4], a consulilor ?i viceconsulilor Puterilor Centrale de la Constan?a ?i Ia?i.

La 16 august 1916 a fost fotocopiat ?i dosarul secret al ambasadorului german, cu peste 200 de documente, cuprinzând partidele, politicienii, generalii ?i ofi?erii, parlamentarii, gazetarii ?i samsarii corup?i care au fost recruta?i ?i tr?dau România. Date fiind implica?iile scandalului politic pe care l-ar fi generat darea în vileag a numelor tr?d?torilor, prim ministrul Ion I.C. Br?tianu a dispus s? se treac? totul sub t?cere „pentru a nu se demoraliza armata ?i popula?ia, dar Siguran?a s?-i supravegheze strict ?i s? le dejoace ac?iunile." Iancu Panaitescu[5], directorul general al Poli?iei ?i Siguran?ei Generale a procedat în consecin?a dispozi?iei primite . Filajul de intimidare ?i alte forme de supraveghere, pe unii i-a descurajat, pe al?ii i-a înt?râtat, dintre cei trimi?i în prima linie a frontului , unii au fost uci?i de glon?, al?ii s-au sinucis, ori au trecut la inamic.

Printr-o puternic? ?i periculoas? propagand? favorabil? intereselor Puterilor Centrale se influen?a ?i manipula opinia public?, în care scop s-au corupt politicieni ?i patroni de pres? ?i ziari?ti. In acest sens, esterelevant? telegrama strict secret? trimis? de ministrul de externe austro-ungar Leopold Graf Berchtold, ?efului Marelui Stat Major, Franz Conrad von Hötzendorf, prin care i se aducea la cuno?tin?? c? : „[...] pentru influen?area opiniei publice din România ?i anume, atât a personalit??ilor politice, cât ?i a ziarelor, am întreprins deja de cât?va vreme împreun? cu guvernul german o ac?iune secret? pentru a c?rei scop am pus la dispozi?ia ambilor no?tri reprezentan?i la Bucure?ti sume de bani în cantitate extraordinar?. Aceast? ac?iune, care nu trebuie for?at? ?i care necesit? a fi condus? prin intermediari, cu cele mai mari precau?iuni, decurge cu succes, rezultatele urmând a fi curând sim?ite"[6].

Pozi?ia unor politicieni, generali, înal?i ofi?eri ori func?ionari, intelectuali, scriitori, arti?ti ?i formatori de opinie, printre care Alexandru Marghiloman, Petre Carp, Costache Lupu, Alexandru Beldiman, Tzigara Samurca?, Dumitru Ni?escu, Gala Galaction, Constantin Stere, Ioan Slavici, Tudor Arghezi, Victor Brani?te , generalul Zottu, coloneii A. Sturdza, V.Verzea, Cr?iniceanu ?.a. au faclitat opera?iunile secrete ?i succesele spionajului Puterilor Centrale.

Printre ziarele care au preg?tit psihologic ocupa?ia german? a României se num?rau „Ziua", „Seara", „Moldova", „Minerva", „Dreptatea". Intermedierea finan??rii a fost asigurat?, în principal, de bancherul Rozelius, de directorul unei societ??i petrolifere cu capital german, Gunther, agentul comercial Hennenvogel ?i agentul de publicitate Iwersen. Din dosarul afacerii de spionaj Gunther afl?m c?: „Dosarul Gunther, precum ?i alte documente descoperite la sediul societ??ii petroliere cu capital german, dar ?i la diferite b?nci au l?murit multe afaceri de corup?iune s?vâr?ite în timpul neutralit??ii ?i au dovedit nu numai procedeele îndr?zne?e ale corup?torilor germani, dar din nefericire ?i pu?ina rezisten?? sufleteasc? a unei p?r?i din p?tura conduc?toare a ??rii"[7].

Re?elele informative ale patrio?ilor români din teritoriile supuse puterilor imperiale În contrapondere la „pu?ina rezisten?? sufleteasc?" a unora din elita politic? a vremii, mii de patrio?i români din Ardeal s-au înrolat voluntar pe frontul secret deschis de serviciile de informa?ii, atât de c?tre cele civile, dar mai cu seam? de c?tre Sec?ia I-a Informa?ii din Marele Stat Major ( din 1916 Marele Cartier General) al Armatei Române.

Sec?ia I Informa?ii Major al Armatei române ?i-a extins activitatea de penetrare informativ? în Transilvania, Banat ?i Bucovina, folosind în acest sens, aproape exclusiv români „de-ai locului", anima?i de un înalt sim? patriotic. Ace?tia nu ?i-au cru?at via?a pentru idealul unit??ii na?ionale, au lucrat în condi?ii extrem de periculoase, num?rându-se printre eroii anonimi care au f?urit România Mare. Crearea re?elelor de informa?ii din Transilvania a fost coordonat?, la fa?a locului, de generalul Traian Grozea ?i ofi?eri din Sec?ia I-a Informa?ii din Marelui Stat Major. În scurt timp au fost activate mai multe reziden?e ale structurilor informative militare, dar ?i a celor civile române?ti, în zonele Banat, Cluj-Bistri?a, Bra?ov-Bran, Oituz-Buz?u ?i în nordul Bucovinei, luându-se, practic, sub control informativ toate trec?torile, dar ?i garnizoanele unde erau dispuse trupe austro-ungare.

În activitatea de culegere ?i furnizare de informa?ii necesare Armatei române au fost atra?i ?i frunta?i ai românilor transilv?neni, printre care Iuliu Maniu ?i doctorul Aurel Vlad. Contraspionajul austro-ungar din Cluj raporta cu îngrijorare : „În anul 1915, deputa?ii Maniu ?i ?erban au furnizat poli?iei secrete române informa?iuni militare" ?i c? „doctorul Aurel Vlad a fost ?i el atras la aceast? activitate". Preo?ii Sebastian Stanca, Avram Stanca ?i Adam Basarab au acoperit informativ regiunea Petro?ani, iar preo?ii George Negoescu, George Hamzea, Ioan Coman ?i Ioan Modroiu, regiunea Buz?u- Oituz, avocatul doctor în drept Nicodim Cristea ?i studentul George Fodocean, regiunea Cluj-Bistri?a. Ghi?? Pop, îndrumat de colonelul Nicoleanu din Sec?ia I-a Informa?ii, a constitut cîteva nuclee informative în Ardeal, comerciantul Ioan Bulza a cules informa?ii din zona Bra?ov.

Au fost ?i transilv?neni care s-au oferit voluntar pentru misiuni periculoase. Astfel, Matei C. Cosma a trimis un memoriu ministrului de interne prin care cerea îns?rcinarea sa pentru sabotarea c?ilor de comunica?ie folosite de inamic, respectiv s? mineze c?i ferate, poduri ?i tunele pentru a rupe leg?turile Ardealului cu Ungaria. Vasile Branca a acceptat s? fie infiltrat într-un deta?ament de diversiune ?i sabotaj al armatei imperiale, care avea misiunea de a distruge vapoarele ru?e?ti care transportau pe Dun?re armament ?i muni?ii pentru Serbia. La momentul oportun, Branca a dejucat planul diversionist, predând deta?amentul poli?iei de siguran?? române. Maria Manciulea ?i Lucre?ia Cârje din F?g?ra? au depistat ?i denun?at autorit??ilor militare române c?l?uzele false ale inamicului, care îndrumau gre?it coloanele militare române?ti.

„Clubul spânzura?ilor "

Cele mai importante „nuclee" informative din Transilvania au fost conduse de avocatul Spiridon Boita ?i înv???torul David Pop. Gruparea lor informativ? (între 200 - 300 de membri) a intrat în legend? drept „Clubul spânzura?ilor" din Bra?ov, deoarece potrivit tradi?iei justi?iei militare austro-ungare fiecare spion prins sfâr?ea prin a fi condamnat la moarte prin spânzur?toare. Recrutarea lui Spiridon Boi?a s-a f?cut de c?tre generalul Traian Grozea ?i profesorul Udrea, fost profesor la Liceul din Salonic. El a organizat ?i un Centru de culegere de informa?ii în ora?ul Cluj, iar printre colaboratorii s?i s-au num?rat Nicolae Telianu - pentru Tulghe?, Gheorghe St?niloiu- pentru Râ?nov, Picu B?ncil? -pentru Bran. Iat? cum relata ziarul „Diminea?a", din 25 noiembrie 1937, m?rturisirea lui Spiridon Boita despre începuturile activit??ii sale pe frontul secret : „Într-o bun? zi m-am pomenit cu ni?te domni din Regat, care m-au îmbiat s? lucrez pentru autorit??ile române?ti. Erau profesorul Udrea, care a func?ionat la Liceul comercial din Salonic, ?i generalul Grozea.M-am a?teptat s? m? viziteze. Au fost ?i pe la al?ii, c?ci rosturile lor prin p?r?ile noastre datau mai de mult.Am primit. ?in minte c? m-am sf?tuit o noapte întreag? cu nevasta. So?ia mea e de origin? ungureasc?, dar s-a ar?tat cînd ne-am luat o femeie vrednic? de o adev?rat? românc?. Nu numai c? m-a ajutat n toate, dar a suferit cu mine rigorile lungi ale temni?elor maghiare"

Spiridon Boita a îndeplinit misiuni informative în Timi?oara, Szeged, Szolnok, precum ?i în Bucovina, reu?ind s? procure planurile fortifica?iilor din Carpa?i construite de-a lungul Mure?ului ?i Oltului transilvan. A ac?ionat travestit în geamba?, muncitor de fabric?, t?ietor de copaci în p?durile de frontier?, negustor etc. În rezidentura lui Spiridon Boita au activat la un moment dat aproape 200 de colaboratori. Informa?iile culese au fost transmise în Regat prin intermediul ?efului Poli?iei din Predeal. Spiridon Boita a executat o important? misiune în Ungaria ?i Banat, unde a trebuit s? verifice informa?iile potrivit c?rora Germania ?i Austro-Ungaria ?i-au retras o parte din trupe pentru a le concentra împotriva Serbiei. În aceast? misiune a fost urm?rit ?i arestat la Timi?oara, dar a fost pus în liberatate, datorit? calit??ilor sale de a-?i motiva prezen?a ?i legenda ac?iunile în teatrul opera?iunilor militate. Din Timi?oara a plecat la Vâr?e?, unde a aflat de la un colaborator ?vab (colaborator al Serviciului de informa?ii al Armatei române) c? Puterile Centrale au adus trupe din Gali?ia pe frontul sârbesc.

Pentru verificarea informa?iei a plecat la Szeged, cu scopul de a ob?ine, de la oamenii pe care-i avea acolo, elemente suplimentare privind efectivele ce au tranzitat prin gara ora?ului ?i înzestrarea lor de lupt?. Mai mult, a prelevat p?mînt de pe ro?ile tunurilor, care a fost expertizat la Bucure?ti de pedologi ?i geologi, constatându-se c? provine din Gali?ia ?i din apropiere de Var?ovia, În aceast? misiune, Spiridon Boita a avut o „umbr? protectoare" ce l-a urmat pas cu pas ?i pe care a sim?it-o: „Un personaj misteriospe care n-am putut niciodat? s?-l identific supraveghea ca un factor de prim ordin în ierarhia secret? a organiza?iei modul cum se îndeplineau instruc?iunile ?i cum lucra echipa. Am avut nu odat? dovada c? nimic nu-i sc?pa din activitatea noastr? misteriosului personaj. Era în curent cu toate mi?c?rile, ?tia cu o uimitoare precizie cum s-a procedat într-o anumit? misiune mai grea, dac? rezultatul era cel conform cu realitatea. Era cu un ochi a?intit din umbr? asupra întregii noastre organiza?ii"(„Diminea?a", 26 noiembrie 1937).

Înv???torul David Pop a fost recrutat cu ajutorul fratelui s?u, Romulus Pop (farmacist în Ploie?ti) ?i al so?iei acestuia. Despre David Pop, însemn?rile lui Maximilian Ronge sunt edificatoare asupra talentului ?i calit??ilor de spion ale acestuia :„David Pop era neobosit. Niciodat? nu st?tea, mai mult de o zi pe s?pt?mân?, în casa lui, era ve?nic în c?utare de noi colaboratori. Mai ales, îl g?sim dând târcoale în mediul militar. Pretutindeni e la pând?, pretutindeni caut? s? culeag? o informa?ie [...]. Câte nu iscode?te ! Ca s? se dea bine pe lâng? cucoane, le pofte?te în tr?sura lui, ?i fiindc? îl interesaz? lucr?rile de fortifica?ii, el frecventeaz?, îmbr?cat în straie de vân?tor, pe muncitoriicare treb?luiesc la aceste fortifica?ii. Când se brode?te în vreolocalitate se d? drept chiabur, jucând c?r?i, cu o gentile?e remarcabil?, cu solda?ii cantona?i. Îi las? pe parteneri s? câ?tige ?i profit? de buna lor dispozi?ie ca s? le scoat? informa?ii. Acesta este David Pop"(„Diminea?a", 26 noiembrie 1937).

Cum a reu?it spionul ?ef al Imperiului Austro-Ungar s?-l cunoasc? atît de bine pe David Pop? David Pop, spre deosebire de Boita, un taciturn viclean, era flecar, hazliu, galanton, imaginativ-combinativ, nu întotdeauna precaut, fapt pentru care a cazut într-o curs? întins? de Maximilian Ronge, care i-a trimis acas? ni?te „prieteni din regat", în realitate agen?i austro-ungari. Unul dintre „prieteni" i-a f?cut ?i o perchezi?ie discret?, descoperindu-i carne?elul cu numele colaboratorilor. Au urmat supravegherea, interceptarea coresponden?ei, a întâlnirilor ?i, inevitabi, arestarea principalului nucleu al „Clubului spânzura?ilor". Lui Spiridon Boita i-a fost arestat? so?ia, care era etnic? maghiar?, dar ?i fiica în vârst? de 11 ani. Au fost condamna?i la moarte prin spânzur?toare opt dintre inculpa?i, printre care Spiridon Boita, David Pop, Victor Pop, Ion Coman, Zaharia Munteanu, Nicolae Hamza.

La 27 octombrie 1918, organele revolu?ionare create în urma pr?bu?irii Imperiului Austro-Ungar ?i consiliile na?ionale române?ti au dispus amnistia tuturor condamna?ilor pentru participarea la lupta pentru eliberarea Transilvaniei. Când autorit??ile austro-ungare au estimat c? num?rul ardelenilor care furnizeaz? informa?ii inamicului român a trecut de 1.000, au ordonat mobilizarea ?i trimiterea în prima linie a frontului a tuturor intelectualilor români în vârst? de pîn? la 50 de ani.

Re?eaua bucovinean?

Un important „nucleu" informativ a fost constituit în nordul Moldovei, sub conducerea profesorului Aurel Moldovan, care a activat cu folos pe linia de frontier? ?i în Bucovina ocupat? de Imperiul austro-ungar. Profesorul Aurel Moldovan ?i-a ales colaboratorii dintre membrii familiei sale (fra?ii Dumitru, Iosif ?i Rudolf) ?i prieteni, precum profesorii Tofan ?i George Muntean, medicul Ilie Pitecaru, avocatul Nicolae Carabeovski, p?durarul Rudolf Findler etc. Fra?ii lui Aurel Modovan, Iosif ?i Rudolf au fost aresta?i ?i condamna?i la 15, respectiv 10 ani de închisoare. Pentru meritele sale, Aurel Moldovan a fost încadrat ca agent acoperit în Siguran?a General? ?i i s-a acordat dreptul de a se stabili în Bucure?ti. ?i al?i români bucovineni au fost încadra?i în Siguran?a General?. De pild?, la Poli?ia din Dorohoi erau Gheorghe Popa ?i Dimitrie Moldoveanu, care circulau ca agen?i acoperi?i, cu permise de circula?ie pe frontier?, emise, „în interesul siguran?ei statului", de c?tre Direc?iunea Poli?iei ?i Siguran?ei Generale.

Colaboratorii serviciilor secrete române?ti au fost instrui?i asupra categoriilor de informa?ii care prezint? interes, de unde ?i cum s? le ob?in?, modul de fixare, p?strare ?i transmitere, unii fiind dota?i cu aparate foto ?i alte mijloace tehnice. De asemenea, colaboratorii care aveau de îndeplinit misiuni dificile erau supraveghea?i în secret de ofi?eri sau agen?i califica?i ai serviciilor. Colaboratori de talia lui Spiridon Boita, David Pop sau Aurel Moldovan au ac?ionat ca reziden?i, care ?i-au creat nuclee informative în principalele ora?e ?i puncte de frontier?.

Regina spionajului - Maria B?lan

În Banat, organele de informa?ii române?ti au atras-o la colaborare pe Maria B?lan , care s-a c?s?torit cu un ofi?er de „ulani" din armata austro-ungar?. A primit indicativul „B-9" ?i a cules informa?ii din mediul ofi?erilor armatei austro-ungare privind dispunerea trupelor inamice în Banat, lucr?rile genistice efectuate la grani?a cu România ?i despre ac?iunile preconizate de spionajul austro-ungar împotriva României. Ziarul „Paris Soir", din 6 octombrie 1936, o evoca, la cinci zile dup? moartea ei :„...faimoasa Maria B?lan, regina spionajului, o Mata Hari a Ungariei ". Cotidianul italian „Tempo", din 10 octombrie 1936, nota: „ Planurile serviciului de spionaj erau dejucate [...] de o spionan? des?vâr?it?, pentru a c?rei capturare austriecii erau gata s? ofere sume fabuloase".

Svelt?, frumoas?, „toc înalt ?i minte brici", vorbitoare excelent? a limbilor sârbo-croat?, maghiar?, francez? ?i german?, fiica preotului român din Vâr?e? a adus mari servicii, atât României, dar ?i Serbiei aflate în r?zboi cu Puterile Centrale. C?s?toria Mariei B?lan cu ofi?erul austro-ungar, în fapt a fugit cu acesta de acas? la Timi?oara, fusese prima misiune important? primit? din partea unui agent al serviciilor române. Când a fost identificat? ?i arestat?, ?tirea a fost o lovitur? de tr?snet pentru numero?i generali ?i ofi?eri austro-ungari care-i fuseser? harnici curtezani. Nu a divulgat nici-un nume. A fost condamnat? la moarte prin spânzur?toare, sentin?a urmând a fi executat? în zorii zilei urm?toare pronun??rii, dar când trebuia dus? la e?afod, celula era goal?. Imediata ei apari?ie la Bucure?ti a dus la concluzia c? spionajul român, cu concursul colaboratorilor ?i patrio?ilor din Timi?oara i-au organizat evadarea. A fost r?spl?tit?, fiindu-i facilitat? ?ederea la Bucure?ti ?i Paris sub o alt? identitate pân? în anul 1928, când s-a întors la Vâr?e?, localitatea natal?. Pe data de 1 octombrie 1936, Maria B?lan a fost g?sit? moart?, otr?vit?, la mormântul p?rin?ilor.

Evaluând ansamblul ac?iunilor serviciilor secrete române?ti pentru eliberarea Transilvaniei ?i relizarea unirii, Maximilian Ronge a concluzionat :„România stabilise în Transilvania o vast? re?ea de spionaj . Serviciul de spionaj românesc a g?sit în sânulpopula?iei din Transilvania multe simpatii. Aceast? stare de spirit a fost exploatat? în 1916 (...) când au g?sit o sumedenie de oamenicare informau asupra mi?c?rii trupelor noastre (...) Pe de alt? parte ?i un oarecare num?r de preo?i, institutori ?i avoca?i transilv?neni s-au dat de partea n?v?litorului, sf?tuind solda?ii s? calce jur?mântul ?i s? dezerteze" ( solda?ii români din armata austro-ungar?). Pentru sl?birea bazei patriotice de sprijin, cca. 10.000 de români au fost ridica?i ?i str?muta?i în apropiere de Szolnok, al?i 400-500 interna?i în lag?rele de la Taplosulye ?i Ostffyaszonayfaja, numerosi patrio?i au fost întemni?a?i la Sopron, Seghedin ?i la Cluj. În anul 1916 au fost judeca?i de instan?ele ungure?ti pentru „tr?dare de ?ar?" (n.n. tr?darea Ungariei) 257 de români.

Ata?a?ii militari ai României la Berlin, Viena ?i Sofia - colonel Mircescu ?i c?pitan Gheorghe Rozin, coloneii Traian Stârcea ?i ?enescu au furnizat informa?ii exacte ?i deosebit de importante asupra inten?iilor, planurilor, capabilit??ilor ?i opera?iunilor militare ce vizau Romînia, dar generalul Zottu, ?eful Marelui Stat Major le-a calificat „exagerate", „îndoielnice", ori adnota : „se de?in date care le contrazic". Dup? dezastrul de la Turtucaia, generalul Zottu s-a sinucis. Au fost în mod exemplar la datorie Iancu Panaitescu, directorul Siguran?ei Generale, Romulus Voinesu, Inspectorul General al Poli?iei, comisarul Duca -Brigada Special? de Siguran?? din Constan?a.

?i unii oameni politici de marc? considerat c? este de datoria lor s? sus?in? efortul informativ secret:
- Primul ministru I.I.C Br?tianu s-a angajat în dezinformarea ambasadorului german;
- Titu Maiorescu, de?i filogerman, nu ac?ionat împotriva intereselor statului român. Dimpotriv?, a cules ?i furnizat informa?ii din anturajul ambasadorului Germaniei;
- Nicolae Iorga s-a angajat în preg?tirea contrainformativ? a popula?iei, semnând articole, precum „Cum ne putem lupta cu spionii ?" Ei, spionii Puterilor Centrale, scria Iorga: „[...] pot fi v?zu?i oriunde ?i oricând [...] o mare primejdie na?ional? [...] s? t?cem, s?-i refuz?m"[8].

Asemenea lui Iorga au procedat Mihai Sadoveanu ?i Octavian Goga , to?i trei colaboratori ai ziarului „România", ap?rut dup? suspendarea presei corupte de inamic.

Dosarele speciale ale r?zboiului secret
Dosarul „Gunther"

Constantin Kiri?escu în „Istoria r?zboiului pentru întregirea României" consemneaz?: „Dosarul Gunther, precum ?i alte documente descoperite la sediul societ??ii petroliere cu capital german, dar ?i la diferite b?nci au l?murit multe afaceri de corup?iune s?vâr?ite în timpul neutralit??ii ?i au dovedit nu numai procedeele îndr?zne?e ale corup?torilor germani, dar din nefericire ?i pu?ina rezisten?? sufleteasc? a unei p?r?i din p?tura conduc?toare a ??rii. "

Dosarul „Iwersen" (Ziarul „Capitala" din 30 martie 1930). Cine sau ce a fost Iwersen ?

Agentul M. 255 („Farmacistul") : „N-ai s? ?tii niciodat?...Unii spun c? a fost un om, al?ii c? a fost o firm?. Eu nu ?tiu cine a fost, tocmai pentru c? l-am cunoscut sub forma a vreo patru personagii. ?tiu unde a stat Iwesen, om sau firm?... E în fa?a Lega?iei germane pe strada Victor Emanuel. Pe atunci îi zicea strada Cosma. Aici, în aceast? cas? ?tears?... f?cut? anume s? nu fie luat? în seam? ?i s? nu atrag? aten?ia, a fost sediul ac?iunii Puterilor Centrale în timpul celor doi ani de neutralitate româneasc?. Un om care s-a schimbat de câteva ori ?i pe care îl chema invariabil Iwersen era patronul ?i ?eful. De aici porneau informa?iile tenden?ioase, articolele ?ablon r?spândite la ziare, fotografiile de propagand? pentru reviste. Aici se recrutau agen?ii. Se centralizau informa?iile. Se cultivau ziari?tii ?i se inspirau ziarele. Din când în când, o siluet? se oprea o secund? în fa?a casei, privea la stînga ?i la dreapta, apoi disp?rea prin porti?a modest?de lemn. Un om de leg?tur?care mergea apoi cu acesta la redac?ii, parlamentari ssau ?efi politici."

Referitor la procedeele folosite în opera?iunile de influen??, propagand?, contrapropagand? ?i deinformare: „Se lucra cu toat? gama mijloacelor. Cercurile conservatoare erau a?â?ate contra Fran?ei democrate ?i revolu?ionare, iar Germania era prezentat? ca o for?? feudal? simpatic? sentimentelor boiere?ti. Social-democra?ilor ?i cercurilor de stânga, în loc s? li-se vorbeasc? de o Fran?? democratic?, li se denun?a Rusia ?arist?, ororile Ohranei ?i calvarul nihili?tilor din Siberia. Femeilor li se vorbea despre oroarea r?zboiului, care ucide so?ii ?i copii. Fiecare sector de opinie public? î?i avea la oficina Iwersen raftul de farmacie cu doctoria propagandei potrivite. Iar la baz? erau banii, banii ?i iar banii."

Dosarele ziarului „Ziua" ?i „Ioan Slavici"

Ziarul „Ziua", cel fondat în anul 1994 de Sorin Ro?ca St?nescu, se revendica din „Ziua", ziar fondat în anul 1930, dar, în realitate, ziarul a ap?rut premerg?tor primulului r?zboi mondial, sub direc?ia lui Ioan Slavici, eminent pedagog, scriitor ?i jurnalist, membru corespondent al Academiei Române, de dou? ori arestat ca presupus agent austro-ungar ?i condamant la cinci ani de închisoare, dar eliberat la interven?iile lui Nicolae Iorga ?i Nichifor Crainic. Contrainforma?iile statului român au stabilit c? oficinele de spionaj austro-ungare ale lui Maximilian Ronge ?i cele germane ale lui Walter Nicolai, conduse de Iwersen, Hennenvogel ?i Gunther, l?sând impresia c? fac propagand? în favoarea Puterilor Centrale prin ziarele „Ziua", „Seara" ?i „ Minerva", culegeau informa?ii cu caracter politic, economic ?i militar. Referitor la acest aspect, ziarul „Capitala" din 26 martie 1936 relata c?: „Ziua" camufla Serviciul de spionaj politic. Propaganda care o f?cea era obiect secundar. Fiecare reporter era, f?r? s? ?tie, un agent. Aici, în aceast? oficin? se centralizau zilnic, de la guvern, dela taki?ti, de la filipescani, de la sociali?ti, toate informa?iile politice. Acest material brut era v?rsat mai departe ?i astfel se redacta zilnic diagrama atitudinilor politice fa?? de conflictul mondial. Pentru satisfacerea unei note personale, ministrul devenea indiscret. Pentru vanitatea unui elogiu de ziar, parlamentarul dintr-o comisie important? devenea vorb?re?. Agentul de la „Ziua" înregistra ?i asta era suficient. Cine rebuia s? ?tie, stia."

Ioan Slavici - A fost arestat ?i întemni?at la Fortul Domne?ti, în luna august 1916, dup? intrarea în r?zboi, fiind pus în libertate la 28 septembrie 1916, deoarece faptele re?inute nu se încadrau în prevederile legii spionajului. In perioada ocupa?iei germane a r?mas în Bucure?ti, fiind director la „Gazeta Bucure?tilor", pozi?ie din care a criticat panslavismul, dar ?i alia?ii francezi ?i britanici. A scris despre regele Ferdinand c? avea drept sf?tuitori doar Minciuna, Clevetirea ?i Prostia. Apoi, în martie 1919, a scris c? vrednici de cea mai aspr? osând? sunt oamenii politici care au înc?lcat tradi?ia secolelor de alian?? cu Curtea de la Viena. Peste un an, în 1918, eviden?ia c? înc? din secolul al XVIII-lea, Austria ?i Prusia au ?inut în frâu expansiunea ruseasc?, altminteri to?i românii ar fi avut soarta celor din Basarabia. In luna ianuarie 1919, Ioan Slavici a fost din nou arestat, judecat ?i condamnat la cinci ani de închisoare, fiind pus în libertate la 19 decembrie 1919, în urma inteven?iilor amintite ale lui Nicolae Iorga ?i Nichifor Crainic. Iat? ce a spus Slavici în ap?rara sa din ultimul cuvânt : „Domnul comisar regal nu e un om b?trân ca mine, ci e tân?r, levent, plin de vigoare. Nu e cu toate acestea în stare s? duc? în spinare toate câr?ile pe care le-am publicat în române?te, istorie, ?tiin??, literatur?, drame".

Gala Galation - „Ce a gre?it Slavici e simplu de tot [...] a avut nenorocirea s? nu poat? la b?trâne?e, s? zic? altfel decât a zis la tinere?e, în floarea vârstei".
Lucian Boia - „Dac? la unii scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constat? un u?or deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter".

Dac? nu avea loc revolu?ia bol?evic?, primul r?zboi mondial s-ar fi încheiat printr-o pace separat? a Rusiei ?ariste cu Puterile Centrale, urmare a e?ecului Armatei Române, nu al Armatei Ruse, iar linia frontului rusesc din Moldova devenea noua frontier? a Imperiului Rus, urmând ca România s? fie împ?r?it? între Germania, Austro-Ungaria ?i Bulgaria. Asupra acestui plan, cunoscut ca „Planul Sturmer", au referit mai multe surse, printre care ?i germanofilul Petre Carp („Am avut mare noroc c? a izbutit revolu?ia ruseasc?, altfel eram piedu?i. Dac? mai dura ?arismul ?i Sturmer în capul guvernului, România era pierdut?"), francezii Stienon Charles în „Le Mystere roumanine et la defection russe", Paris 1918, pag. 221-222

Michel Prevost în „Românii ?i ru?ii", Bucure?ti , 1925, pag 15, Constantin Bacalba?a în „Capitala sub ocupa?ia du?manului, 1916-1918", Ed. Ancora, Br?ila, 1921pag. 163, dar ?i Vladimir Ilici Lenin în ale sale „Opere complete", vol. 30, Ed. Politic?, Bucure?ti, 1964, pag. 342.

S? fi ?tiut ?i Slavici despre planul ?i negocierile secrete ale guvernului ?arist, prin ministrul de externe Sturmer?!

Pe frontul secret nimeni nu a crezut niciun moment în neutralitatea Regatului României. Dimpotriv?, pe acest front s-a luptat acerb pentru preg?tirea inevitabilei confrunt?ri militare. Fiecare parte cu miza ei. Miza românilor a fost aceea de a alege între avea sau a nu mai avea o ?ar? a lor. Rusia imperial?, prin tainice în?elegeri cu Germania, Austria, Ungaria ?i Bulgaria, planificase înfrângerea României ?i încheierea unei p?ci separate, în urma c?reia î?i adjudeca Moldova, iar quadrupla alian?? a Puterilor Centrale î?i adjudecau celelate mari ?inuturi române?ti.

Revolu?ia din Rusia a dat peste cap „Planul Sturmer", al ministrului de externe (prim ministru interimar) al guvernului ?arist. Toate marile opera?iuni militare au fost sus?inute în preg?tirea, desf??urarea ?i izbânda lor de miile de patrio?i voluntari dedica?i sacrificiului pentru rena?terea ?i întregirea neamului în grani?ele unui stat puternic ?i de glorios viitor - România Mare. Aceste mii de patrio?i au constituit frontul secret - re?elele de informa?ii ale românilor din teritoriile supuse puterilor imperiale. Marea tr?dare de sus, de foarte de sus, chiar de la ?i de lâng? M?ria Sa, a fost înfrânt? de for?a ascuns?, dar de neînvins a celor de jos, c?ci ei aveau de ap?rat ogorul ce-i hr?nea ?i p?mîntul în care le hodineau întru ve?nicie mo?ii ?i str?mo?ii.

Not? : Contrainforma?iile statului român au reu?it s? fotocopieze, în luna octombrie 1944, toate documentele secrete din servieta ambasadorului austro-ungar Czernin, de care nu se desp?r?ea. A fost fotocopiat ?i cifrul. Întreaga coresponden?? a Ambasadei Austro-Ungariei la Bucure?ti a fost controlat?. Se pare c? opera?iunea fotocopierii s-a realizat când ambasadorul era cu Martha Bibescu. Similar, la 16 august 1916 au fost fotocopiat dosarul secret al ambasadorului german, peste 200 de documente, cuprinzând partidele, politicienii, generalii ?i ofi?erii, parlamentarii, gazetarii ?i samsarii corup?i care au fost recruta?i ?i au tr?dat România. Date fiind impluca?iile unei demasc?ri, Prim ministrul I.C, Br?tianu a dispus s? nu fie demasca?i tr?d?torii pentru a nu demoraliza armata ?i popula?ia, dar Siguran?a s?-i supravegheze strict ?i s? le dejoace ac?iunile.

----------------------------------------------------
[1] Titulescu, Nicolae, Discursuri, Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti 1967, pag. 142
[2] Filipescu, Nicolae, Pentru România Mare, Bucure?ti, 1915, pag. 7-8
[3] Hilmar Freiherr von dem Bussche-Haddenhausen, diplomat german ce a îndeplinit misiunea de trimis extraordinar ?i ministru plenipoten?iar al Imperiului German la Bucure?ti pân? la intrarea României în Primul R?zboi Mondial.
[4] Ottokar Theobald Otto Maria Czernin, între 1913-1916, a fost ambasadorul
Austro-Ungariei la Bucure?ti
[5] Ion (Iancu) Panaitescu (n. 7 ianuarie 1875 - d. 1929) a fost director al Poli?iei ?i Siguran?ei Generale, considerat „p?rintele Siguran?ei". A studiat Dreptul. La 28 ani, era ?ef de serviciu la Poli?ia ?i Siguran?a General?, iar la 31 martie 1908 a fost promovat director al Direc?iei Poli?iei ?i Siguran?ei Generale. Printre decora?iile ?i medaliile cu care a fost distins se num?r? Ordinul „Steaua României", în grad de cavaler, „Coroana României" în grad de ofi?er, medaliile „B?rb??ie ?i Credin??", clasa I, „Avântul ??rii" ?i Medalia Jubiliar?. A fost comandor al Ordinului Franz Joseph (Austro-Ungaria), Sfânta Ana (Rusia), Sfântul Stanislas ?i Mântuitorul (Rusia). A demisionat din Ministerul de Interne în anul 1919. S-a stins din via?? în 1929.
[6] Kiri?escu, Constantin, Istoria r?azboiului pentru întregirea României, 1916-1918, edi?ia a II-a, vol. I, pag. 150-151
[7] Idem
[8] Nicolae Iorga, R?zboiul nostru în note zilnice, vol. I (1914-1916), pag. 205.

footer