Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r.) dr. Dan Pris?caru   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 19:39

28-iunie-1940Rolul ?i implica?iile factorului intern în evolu?ia evenimentelor dramatice din perioada 26 iunie-30 august 1940

„Blestemul pozi?iei geopolitice a României: Suntem prea aproape de Rusia ?i prea departe de Dumnezeu". (Gheorghe Buzatu, Interven?ie în ?edin?a Senatului din 3 noiembrie 2003 în cadrul dezbaterilor pe marginea Tratatului româno-rus)

Preliminarii la dezmembrarea teritorial? a României Mari

În istoria românilor, 1940 constituie anul unor tragice evenimente, care au avut ca implica?ii pr?bu?irea grani?elor ??rii ?i destr?marea României Mari la numai 22 de ani de existen??. La acest deznod?mânt funest au contribuit mai mul?i factori, dintre care un rol de prim ordin l-a avut modificarea radical? a echilibrului de putere din Europa în urma celui „mai mare act de brigandaj al secolului XX"[1] - Pactul Ribbentrop-Molotov. Prin acest acord de neagresiune, U.R.S.S. ?i Germania nazist? ?i-au împ?r?it sferele de influen?? în zona tampon cuprins? între Marea Baltic? ?i Marea Neagr?. Ca urmare, ??rile din istmul ponto-baltic au r?mas la discre?ia celor dou? mari puteri totalitare, soarta acestora fiind pecetluit? pentru o lung? perioad? de timp. Unele consecin?e ale partajului sovieto-german din august 1939 nu au fost lichidate nici pân? în prezent. Având mâinile libere în Est, Germania nazist? atac? Polonia la 1 septembrie 1939 ?i declan?eaz? cel de-Al Doilea R?zboi Mondial.

La 6 septembrie 1939, Consiliul de Coroan? convocat de Carol al II-lea hot?r??te „observarea strict? a regulilor neutralit??ii stabilite prin conven?iunile interna?ionale fa?? de beligeran?ii din actualul conflict"[2]. Dezbaterile din cadrul Consiliului de Coroan? s-au concentrat nu asupra neutralit??ii, solu?ie agreat? de to?i cei prezen?i, ci asupra evolu?iilor politice ?i militare ale conflictului izbucnit de curând[3]. Nicolae Iorga a apreciat c? neutralitatea este solu?ia cea mai onest?, dar a ad?ugat c? „facem ast?zi o alt? politic? decât aceea pe care o avem la inim?"[4]. Al?i consilieri regali, între care Gheorghe G. Mironescu ?i Constantin Argetoianu au ?inut s? precizeze rolul ?i pozi?ia deosebit? pe care o are ?i o va avea în viitor Uniunea Sovietic?, ca urmare a evolu?iilor din raporturile de putere pe plan european. În acest sens, Argetoianu a sus?inut c? „oricare ar fi sfâr?itul r?zboiului, ne vom trezi fa?? în fa?? cu brutalitatea moscovit? intact? ?i cu beligeran?i atât de istovi?i, încât înving?torul se va confunda cu învinsul din punct de vedere al poten?ialului s?u. Dac? Anglia ?i Fran?a vor ie?i victorioase, v? închipui?i dvs., domnilor, c? vor mai începe un al treilea r?zboi mondial ca s? ne scape pe noi din ghearele Rusiei? ?i dac? va ie?i Germania înving?toare, crede?i c? se va certa cu Rusia ca s? ne cru?e pe noi?[5].

Concluzia lui era sumbr? pentru viitorul României, în toate variantele colosul sovietic având un rol dominant. De aceea, Constantin Argetoianu a cerut „neutralitate strict? pentru azi, apropiere ?i în?elegere cu Rusia pentru mâine"[6]. Îns? de la Bucure?ti ?i Moscova apropierea ?i în?elegerea erau în?elese în mod cu totul diferit. România dorea apropiere cu respectarea grani?elor ?i a integrit??ii teritoriale, în timp ce Uniunea Sovietic? avea în inten?ie dezmembrarea României, programul ei minimal fiind anexarea Basarabiei. Privind retrospectiv, previziunile lui Argetoianu s-au dovedit corecte, îns? în acele momente clasa politic? româneasc? nu concepea sub nicio form? schimbarea radical? a politicii externe duse pân? atunci ?i trecerea necondi?ionat? de partea sovietic?. Aceasta ar fi însemnat destr?marea grani?elor ?i bol?evizarea României[7].

Pentru a evita o asemenea perspectiv?, România a mizat, pân? în iunie 1940, pe sprijinul occidental, iar apoi pe cartea german?, considerat? un r?u mai mic. Ambele c?i au fost zadarnice, iar rezultatul a fost cel prev?zut de Argetoianu. Dar în septembrie 1939, niciun om politic român, nicio for?? politic? - cu excep?ia comuni?tilor, dar ei nu puteau fi considera?i în acel moment ?i mai târziu ca reprezentând o for?? politic? - nu ar fi recurs la o asemenea solu?ie. Agresivitatea U.R.S.S. pe plan extern, metodele brutale aplicate în politica intern?, cât ?i amintirile triste legate de prezen?a în trecut a trupelor ?ariste pe teritoriul na?ional, induceau nelini?te ?i team? profund? în rândurile clasei politice ?i a întregii popula?ii române?ti[8].

Victoriile fulger?toare ale Wehrmacht-ului în vestul Europei ?i pr?bu?irea militar? a Fran?ei au condus la izolarea politico-diplomatic? ?i militar? total? a României în vara anului 1940. Lipsa de angajare a Berlinului pentru asigurarea securit??ii României a constituit un factor esen?ial care a blocat dezvoltarea rela?iilor militare româno-germane, fapt recunoscut de numeroase personalit??i politice ?i militare. Astfel, Herman Neubacher a apreciat la 4 mai 1940, într-un raport trimis la Viena, c? „în ce prive?te problema rus?, fundamentul politic al muncii noastre în România este foarte problematic, deoarece noi nu putem oferi românilor nici m?car pe durata r?zboiului o garan?ie c? un atac rus asupra teritoriului lor nu va avea loc ?i c? problema româno-rus? va fi reglementat? la o mas? a conferin?ei [...]. Este, de asemenea, sigur c?, în cazul unui atac rus, România va fi convins? c? atacul se efectueaz? cu aprobarea noastr? [...] La întrebarea dac? l?s?m s? li se taie gâtul de c?tre ru?i, nu putem decât s?-i l?s?m în seama sfin?ilor ortodoc?i ?i a bunului Dumnezeu"[9].

Pactul dintre Hitler ?i Stalin î?i producea astfel efectele asupra României, abandonat? „voin?ei lui Dumnezeu"[10]. ?i inevitabilul s-a produs. La 26 iunie 1940, orele 22.00, guvernul sovietic a înmânat ministrului român la Moscova, Gh. Davidescu, o not? ultimativ? în care solicita ca Basarabia ?i nordul Bucovinei s? fie înapoiate U.R.S.S. R?spunsul p?r?ii române era a?teptat în ziua de 27 iunie 1940. Nota ultimativ? sovietic? a creat o situa?ie excep?ional de grav? pentru statul român. În aceste condi?ii, Bucure?tiul a cerut sprijinul ??rilor Axei ?i a partenerilor din În?elegerea Balcanic?. La aceast? solicitare, Berlinul, Roma, Belgradul, Atena ?i Ankara fie au dat sfaturi de acceptare a ultimatumului sovietic, fie s-au eschivat de la obliga?iile pe care le aveau, reconfirmând astfel completa izolare politic? ?i militar? în care se g?sea România.

În urma dezbaterilor din cele dou? Consilii de Coroan?, r?spunsul final al guvernului român la cererea sovietic? preciza c? „pentru a evita gravele urm?ri pe care le-ar avea recurgerea la for?? ?i deschiderea ostilit??ile în aceast? parte a Europei, se vede silit s? primeasc? condi?iile de evacuare specificate în r?spunsul sovietic"[11]. Ocuparea Basarabiei ?i nordului Bucovinei de c?tre Armata Ro?ie a fost înso?it? de ocuparea abuziv? ?i a ?inutului Her?a, care nu f?cea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia, ci era parte a vechiului Regat al României. În urma celor dou? note ultimative, România a fost constrâns? s? cedeze U.R.S.S. un teritoriu de 50.762 km2, cu o popula?ie de 3,9 milioane de locuitori, dintre care majoritatea erau români.

Actul de for?? al U.R.S.S. a încurajat Ungaria ?i Bulgaria s?-?i prezinte propriile preten?ii teritoriale. În zilele ultimatumului sovietic, ambele ??ri au întreprins ample m?suri militare la grani?ele cu România, manifestându-?i chiar inten?ia de a ataca statul român. Solicit?rile revizioniste ale acestora erau sus?inute de Germania, care în scrisoarea din 15 iulie 1940, adresat? regelui Carol al II-lea, preciza c? „numai atunci când va interveni o reglementare în?eleapt? a problemelor deschise între România, Ungaria ?i Bulgaria va avea un sens pentru Germania de a clarifica posibilitatea unei colabor?ri mai strânse ?i pentru aceasta s? se preia în aceste condi?iuni obliga?iuni mai largi"[12]. În caz de refuz, Hitler amenin?a direct cu distrugerea României. Sub presiunea evenimentelor, guvernul român s-a hot?rât s? înceap? negocierile cu Ungaria la Turnu Severin, la 16 august 1940, iar cele cu Bulgaria, s? se desf??oare la Craiova, începând cu 19 iulie acela?i an.

Tratativele de la Turnu Severin au avut loc în perioada 16-24 august, delega?ia român? fiind condus? de Valer Pop, iar cea a Ungariei de Andras Hory[13].

Concep?iile asupra rezolv?rii problemelor bilaterale erau îns? total opuse. România se pronun?a pentru schimbul de popula?ie, iar ulterior s? se discute anumite rectific?ri de frontier? în favoarea Ungariei. Liderii de la Budapesta porneau de la o idee contrar?, respectiv cedarea unui teritoriu românesc ?i ulterior s? se convin? asupra unui schimb de popula?ie. În conformitate cu aceast? tez?, delega?ia ungar? a revendicat 69.000 km2 cu 3,9 milioane locuitori, din care 2,2 milioane români ?i numai 1,2 milioane unguri. Delega?ia român? a respins categoric aceste cereri, sus?inând în continuare ideea schimbului de popula?ie[14].

La 24 august 1940, negocierile s-au întrerupt, delega?ia ungar? refuzând s? ia în considerare baza de discu?ii propus? de partea român?.Întreruperea negocierilor româno-ungare ?i tensiunea deosebit? la grani?ele estice ?i vestice ale României l-au determinat pe Hitler s? intervin? direct[15].

La 27 august 1940, guvernul german a solicitat României ?i Ungariei s?-?i trimit? reprezentan?ii împuternici?i la Viena. Delega?ia român?, format? din 22 persoane, era condus? de ministrul de Externe Mihail Manoilescu ?i Valer Pop. Ne?tiind precis care erau scopurile reuniunii, delega?ia român? a plecat cu un amplu material cartografic ?i arhivistic, care avea ca scop convingerea celor dou? mari puteri de veridicitatea punctului de vedere românesc. La Viena, delega?ia român? a fost pus? îns? în fa?a unei hot?râri deja luate - cedarea unei por?iuni de teritoriu na?ional în favoarea Ungariei.

În ziua de 29 august 1940, mini?trii de Externe german ?i italian au cerut ultimativ primirea arbitrajului Axei. În caz contrar, Germania ?i Italia amenin?au c? România va fi atacat? de Ungaria ?i URSS, iar statul român va fi desfiin?at[16]. În aceste împrejur?ri, factorii de decizie de la Bucurelti au fost constrân?i s? cedeze Ungariei, prin cel de-al doilea dictat de la Viena, nord-vestul Transilvaniei, respectiv 43.492 km2 ?i o popula?ie de 2.667.000 locuitori, dintre care 50,2 % erau români.

Ultimul episod al dramei române?ti a avut loc la 7 septembrie 1940, la Craiova, unde s-a semnat tratatul româno-bulgar, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul), cu o suprafa?? de 6900 km2 ?i o popula?ie de 400.000 locuitori, era cedat Bulgariei. Astfel, în mai pu?in de trei luni de zile, România a pierdut 99.926 km2 ?i 6.829.238 locuitori, reprezentând 1/3 din teritoriu ?i popula?ie.

2. Vulnerabilit??ile statului ?i societ??ii române?ti interbelice - elemente care au avut o influen?? major? în luarea deciziilor de cedare f?r? lupt? a unor p?r?i din teritoriul na?ional în vara anului 1940

Pr?bu?irea grani?elor ?i destr?marea României Mari la numai 22 de ani de la crearea sa nu poate fi în?eleas? ?i explicat? invocând doar situa?ia geopolitic? ?i geostrategic? grav? din vara anului 1940, deficien?ele din înzestrarea ?i preg?tirea pentru lupt? a armatei. Ar fi doar o parte a adev?rului ?i numai o fa?et? a realit??ilor din acea perioad?. Deciziile de cedare f?r? lupt? a unor p?r?i din teritoriul na?ional, în opinia noastr?, î?i au originea ?i în marile probleme cu care s-au confruntat statul ?i societatea româneasc? interbelic?, care au accentuat vulnerabilit??ile, conflictele interne ?i starea de insecuritate a României Mari. Apreciem c?, dintre acestea[17], dou? au avut un impact semnificativ: caren?ele regimului democratic interbelic ?i compromiterea monarhiei în fa?a opiniei publice[18].

În eviden?ierea lor, trebuie s? avem ca reper metodologic ?i aprecierile regretatului academician ?i istoric Florin Constantiniu, care, în Prefa?a la lucrarea O istorie sincer? a poporului român, men?iona: „Dac? vrem, a?a cum repet?m mereu, s? înv???m ceva din istorie, atunci ea trebuie cunoscut? « a?a cum a fost » (Ranke), cu cele bune ?i rele ale ei. ?i a? îndr?zni s? spun c?, de obicei, se înva?? mai mult dintr-un e?ec decât dintr-o izbând?. Dac? vrem s? evit?m r?ul, trebuie s?-i cunoa?tem cauzele. Nu facem un serviciu unui bolnav t?inuindu-i maladia, ci spunându-i realitatea pentru a ?ti cum trebuia s? se trateze. Acesta ?i este rostul înf??i??rii p?catelor din trecutul nostru. Nu pentru a-l întuneca sau diminua, ci pentru a îndrepta sau preveni repetarea unor gre?eli, care, nem?rturisite, continu? s? apese, s? stinghereasc? sau chiar s? blocheze progresul societ??ii române?ti" [19].

Astfel, dup? revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, deficien?ele structurale ale democra?iei române?ti s-au accentuat, la deteriorarea acesteia contribuind mai mul?i factori interni ?i externi. Acordarea votului universal în anul 1918 nu a fost înso?it? de ac?iuni ale liderilor politici pentru educa?ia civic? ?i politic? a cet??enilor, ace?tia urm?rind doar câ?tigarea alegerilor, ?i implicit a puterii[20]. P. P. Negulescu sesiza, înc? din anul 1926, aceast? vulnerabilitate a sistemului politic românesc, afirmând urm?toarele: „Supralicitarea demagogic? a celor ce voiau s? acapareze, cu orice pre?, corpul electoral - promisiunile irealizabile ce se f?ceau, cu inim? u?oar?, la fiecare pas, calomnierea neru?inat? a adversarilor (subl. în textul original), f?r? nici o team? de sanc?iuni - au pricinuit alter?ri îngrijor?toare ale sufletului maselor. Au alimentat curentele subversive, au a?â?at urile de clas? ?i, mai ales, au provocat o descurajare ?i o dezorientare profund? a p?r?ii celei mai bune a corpului electoral[21].

Dup? ob?inerea mandatului parlamentar, „ale?ii na?iunii" uitau de promisiunile din campanie ?i î?i schimbau radical atitudinea, fapt relevat în mod sugestiv de Tudor Tudorel - Brani?te, care îi întreba pe cet??enii României în urm?toarea manier?: „A?i asistat la ?edin?ele din aceste zile? Sub cupola înfierbântat? de soare, cel mult dou? duzini de bravi deputa?i ascult? ?i din când în cînd aplaud?. Unde sunt ceilal?i? Unde sunt cei care s-au b?tut pe un mandat, cei care la alc?tuirea listelor au amenin?at cu demisia din partid dac? nu vor fi candida?i, cei care afirmau cu o splendid? seriozitate c? se pr?bu?e?te ?ara dac? nu vor fi trimi?i în Camer?? Unde sunt zelo?ii reprezentan?i ai na?iunii, care se b?teau cu pumnii în piept de dragul aleg?torilor? În ce chip îi reprezint? pe ace?ti aleg?tori? Cum le ap?r? interesele? Cum î?i îndeplinesc mandatul - mandatul care l-au cucerit cu jertfe sau umilin?e, prin amenin??ri sau concesii?"[22].

Trebuie men?ionat ?i faptul c? votul universal s-a introdus într-o societate complet nepreg?tit? pentru acest exerci?iu democratic, iar introducerea primei majoritare constituia expresia inconsisten?ei regimului democratic românesc[23]. Aceasta improviza?ie electoral?, în care un partid ce nu ob?ine majoritatea, prime?te aleator voturile unor alegatori care ?i-au exprimat op?iunea pentru o alt? forma?iune politic?, poate chiar contra partidului beneficiar, a fost o oglind? fidel? a naturii aproximative a sistemului democratic din România. Chiar ?i principiul elementar al deciziei majorit??ii era afectat. În baza votului universal s-a ridicat mult? „pleav? politic?", de dreapta ca ?i de stânga, la sate, la ora?e ?i pân? pe treptele Palatului Regal[24]. Din nefericire pentru ?ar?, genera?ia ctitorilor Marii Uniri a disp?rut nea?teptat de repede, iar cei foarte pu?ini la num?r r?ma?i au fost dep??i?i rapid de valul nou-veni?ilor ?i de cursul evenimentelor. Noua genera?ie politic?, de dup? 1930, nu mai sem?na cu genera?ia „b?trânilor". Corup?ia, parvenitismul ?i violen?a[25] au înlocuit comportamentul civilizat al vechii elite politice. Fenomenul era, desigur european, dar aceast? generalitate nu-1 face mai atractiv. Ca urmare, oamenii noi, care nu ar fi putut ap?rea f?r? liberalizarea vie?ii politice de la începutul anilor '20 ?i care ar fi trebuit s? consolideze România Mare, în fapt au distrus-o, cu mult înainte de dezmembrarea ei de c?tre puterile totalitare ?i sateli?ii lor[26].

De asemenea, printre cauzele care au stat la baza deterior?rii st?rii de spirit ?i a climatului politic intern din România interbelic?, a fost ?i faptul c? o parte important? a presei a manifestat subiectivism ?i intoleran??. Situa?ia în acest domeniu s-a depreciat continuu, ?antajul ?i calomnia fiind practici curente în presa româneasc? interbelic?[27]. În leg?tur? cu aceste st?ri de fapt, Nicolae Iorga aten?iona, înc? din anul 1920: „starea de dup? r?zboi, când presa ar avea cea mai mare oper? mobilizatoare de îndeplinit, tocmai atunci presa român? a contribuit esen?ial s? îndu?m?neasc? oamenii, s? fac? a se urî oameni care se du?m?neau ?i f?r? de acestea ?i nu mai trebuia s? vie ?i presa ca s? toarne un pic de otrav? pentru a se face irespirabil aerul din via?a noastr? politic?"[28].

Un alt fapt care a determinat deteriorarea sistemului democratic românesc interbelic a fost cel al discrepan?ei majore între legisla?ia existent? ?i modul ei de aplicare. În leg?tur? cu aceast? caren??, Ion Mihalache aten?iona: ,,Am avut totdeauna impresia c? aceast? Constitu?ie e o hain? larg?, dar cu un guler strâmt care sugrum?, pentru c?, Constitu?ia a sugrumat clasa ??r?neasc? c?reia i-a lipsit orice mi?care politic? [...]. Nu se poate zice c? pentru ??r?nimea româneasc? a existat vreodat? Constitu?ie în aceast? ?ar?; jandarmul, doroban?ul, primarul, ace?tia au fost Constitu?ia pentru ??ranul român totdeauna. ?i sunt cunoscute cazuri ca acelea îns??i Constitu?ia a fost confiscat? ca bro?ur? subversiv? la sate, de administra?ia partidelor politice"[29].

- Va urma -

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „Retr?iri istorice în veacul XXI", Edi?ia XIV/VI - „1918-2018 Centenarul Marii Uniri", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 7-8 septembrie 2017, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

-------------------------------------------------
[1] Florin Constantiniu, în „Adev?rul", 9 decembrie 1992. Despre implica?iile pactului Ribbentrop-Molotov asupra României a se vedea ?i Florin Constantiniu, Între Hitler ?i Stalin. România ?i pactul Ribbentrop-Molotov, Editura Danubius, Bucure?ti, 1991, Pactul Ribbentrop-Molotov ?i consecin?ele lui pentru Basarabia, culegere de documente, Universitas, Chi?in?u, 1991, Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov. Antecedente ?i consecin?e, Institutul European, Ia?i, 1995.
[2] Arhivele Na?ionale Istorice Centrale (în continuare se va cita ANIC), fond Ministerul Propagandei Na?ionale. Studii ?i Informa?ii, dosar nr.118, f. 2.
[3] Ion Mamina, Consilii de Coroan?, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1997, p.176-187.
[4] Ibidem, p.184.
[5] Constantin Argetoianu, Însemn?ri zilnice, vol. 7, p.115-116.
[6] Ibidem, p. 116.
[7] Petre Otu, Îmbr??i?area anacondei. Politica militar? a României în perioada 1 septembrie 1939-22 iunie 1941, Editura Militar?, Bucure?ti, 2006, p.63.
[8] Ibidem, p. 63.
[9] Petre Otu, op. cit., p. 95
[10] Mircea Mu?at, Ion Ardeleanu; România dup? Marea Unire, vol.1, partea a II-a, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1988, p. 1079.
[11] Rela?iile româno-sovietice, Documente, vol.II, 1935-1941, Editura Funda?iei Culturale Române, Bucure?ti, 2003,
p. 348-349.
[12] Mihail Manoilescu, Memorii iulie-august 1940. Dictatul de la Viena, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1991, p. 71-75
[13] Din delega?ia român? f?ceau parte, printre al?ii, generalul Corneliu Dragalina, Sabin M?nuil?, directorul Institutului de Statistic?, Gheorghe Cru?escu, ministrul român la Budapesta, diplomatul C.D.Hiott ?.a, iar din cea maghiar?, generalul Istvan Naday, sub?ef al Marelui Stat-Major, Laszlo Bardossy, ministru ungar la Bucure?ti ?.a.
[14] Valer Pop, B?t?lia pentru Ardeal, Editura Colosseum, Bucure?ti, 1991, p. 68.
[15] Contele Galleazzo Ciano, Jurnal politic, traducerea Drago? Nedelcescu, Editura Ellit, p. 220-222.
[16] Valer Pop, op. cit., p.182-183.
[17] Cristian Troncot?, România ?i frontul secret (1859-1940), Editura Elion, Bucure?ti, 2008, p. 115. Printre vulnerabilit??ile statului ?i societ??ii române?ti interbelice autorul men?ioneaz?: organizarea politic? pe criterii etnice a minorit??ilor, extremismul politic, caren?ele regimului democratic, contrastele social-economice, conflictul dintre genera?ii, existen?a structurilor informative paralele cu cele oficiale ale statului, compromiterea monarhiei în fa?a opiniei publice.
[18] Aspecte referitoare la caren?ele ?i vulnerabilit??ile statului ?i societ??ii române?ti interbelice ?i consecin?ele acestora în luarea deciziilor de cedare f?r? lupt? a unor p?r?i din tetioriul na?ional în vara anului 1940 au fost prezentate de autor ?i în cadrul articolului 26 iunie – 30 august 1940. O radiografie a vulnerabilit??ilor statului ?i societ??ii române?ti interbelice, în „Acta Carpatica II", Sesiunea na?ional? de comunic?ri ?tiin?ifice organizat? în cadrul manifest?rilor „Zilele Andrei ?aguna", Edi?ia a XXIII-a, sec?iunea, „75 de ani de la Marele Refugiu Românesc (28 iunie 1940)", Sfântu Gheorghe, 27.06.2015, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2015, p. 337-352.
[19] Florin Constantiniu, O istorie sincer? a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 1998, p. 14.
[20] Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1940), Editura Paideia, Bucure?ti, 1999, p. 339.
[21] P. P. Negulescu, Partide politice, Editura Cultural? Na?ional?, Bucure?ti, 1926, p. 37-38.
[22] Tudor Teodorescu-Brani?te, Oameni ?i paia?e, Bucure?ti, Editura pentru Literatur?, Bucure?ti, 1967, p. 81-82.
[23] Ion Agrigoroaiei, România interbelic?, vol. I, Editura Universit??ii ,,Alexandru Ioan Cuza" Ia?i, 2001, p. 78. Legea electoral? din 27 martie 1926 prevedea c? repartizarea mandatelor pentru Adunarea Deputa?ilor se efectua dup? totalizarea voturilor ?i calcularea ponderii partidelor la nivelul întregii ??ri, astfel: partidul care ob?inea cel pu?in 40% din totalul voturilor beneficia de prima majoritar?, primind 50% din mandate; restul de 50% din mandate se repartizau între toate partidele (listele) participante, inclusiv cel majoritar.
[24] Cristian Troncot?, Istoria serviciilor secrete române?ti. De la Cuza la Ceau?escu, Editura Ion Cristoiu, Bucure?ti, 1999, p. 88.
[25] Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România 1821-1999. vol. 3, Cele trei dictaturi, Editura RAO, Bucure?ti, 2002, p. 21-22. De?i formal exista un Parlament, modul în care erau ale?i parlamentarii devenise un proces viciat. Pe timpul campaniilor electorale din perioada interbelic?, ora?ele ?i satele se confruntau cu violen?e, abuzuri ?i falsific?ri ale rezultatelor votului. Relevante în acest sens sunt însemn?rile lui Grigore Gafencu referitoare la campania electoral? din 1931, când a candidat pentru Camera Deputa?ilor la Caliacra: ,,S-au arestat delega?ii ?i candida?ii, s-au furat urnele ?i c?r?ile de aleg?tori, s-au b?tut mai ales, s-au schingiuit ?i snopit sub lovituri de ciomege sute ?i mii de aleg?tori. [...] Am fost respins de la sec?iile de votare cu baioneta în piept. Un colonel isteric – Bolintineanu – urla de diminea??: ‹‹da?i-i înd?r?t, sparge?i capetele cu patul pu?tii››. La o sec?ie – singura! – delega?ii au p?truns în urma judec?torului. Au fost da?i afar? de judec?tor ?i de un c?pitan de infanterie. Pretutindeni, jandarmii ?i armata, comanda?i de b?t?u?i, brutalizau, amenin?au ?i împiedicau de la vot cet??enii. Sub ochii mei se petreceau scene de barbarie, de vulgaritate, de la?itate abject?. P?rea o revolu?ie a uniformelor militare ?i administrative, o revolu?ie a statului, prin organele sale con?tiente ?i incon?tiente împotriva cet??eanului ‹‹civil›› (subl. în textul original). [...] La fiecare mi?care eram aresta?i ?i trebuia s? ne liber?m cu for?a. La Sec?ia de votare Ceamurlia suntem opri?i de solda?i din cavalerie. Se încarc? în fa?a noastr? carabinele. Doi b?t?u?i macedoneni, dintre care unul, un criminal cunoscut, comanda armata" (Grigore Gafencu, Însemn?ri politice, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1991, p. 143-144).
[26] Cristian Troncot?, op. cit., p. 88.
[27] Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX..., p. 339.
[28] Dezbaterile Adun?rii Deputa?ilor, nr. 31, ?edin?a din 28 iulie 1920, p. 533.
[29] Dezbaterile Adun?rii Deputa?ilor, nr. 32 din 28 iulie 1920, p. 558.

footer