Nu ştiu cum se face, dar, cu câteva zile în urmă, două doamne, foarte vocale fiecare în ţara ei, au avut ce au avut cu câinii. La prima nu mă miră, este o foarte mare iubitoare a patrupedelor, poate să confirme şi Nerro al meu, de aceea nu mă mir că a apărut în faţa Parlamentului să apere „ câinele de pază al democraţiei", presa, mai concret Antena 3. Că domnia sa, doamna Cristiana Anghel a considerat şi consideră că Antena 3 reprezintă presa liberă este un alt aspect, pe care eu personal nu îl împărtăşesc. Antena 3 ca şi celelalte televiziuni cu acoperire naţională sau locală, sunt libere doar să facă politica celui care dă banul sau are cuţitul în mână şi în fapt toate învrăjbesc românii care îi privesc împotriva românilor care se uită la alte programe. În principiu însă, doamna Anghel are dreptate, trebuie apărat dreptul la exprimare, dar cred eu că mai trebuie apărat şi drepturile cetăţeanului de rând care practic mai are un singur drept, acela de a plăti taxe şi impozite către stat şi dobânzi către bănci. Că cei de la Antene au aşteptat să le cadă sabia pe gât ca să se poată victimiza, în loc să îşi ia măsuri de schimbare a sediului încă din Iunie 2015 când sediul fusese confiscat de stat, este iarăşi altă treabă, eu nu o să plâng pentru asta, este vorba pur şi simplu de o forţare a situaţiei de către ambele părţi, dar Antenele vor să schimbe un guvern de dragul lor şi fac din ambiţia lor o cauză naţională. Nu aşa procedează o televiziune liberă, aşa procedează o televiziune manipulatoare. Se pare că au ajuns în situaţia iepuraşilor despre care făcea vorbire doamna Anghel dar să nu uităm că este şi vina iepuraşilor şi în anecdotă şi în cazul Antenelor. Sper să nu creadă cineva că prin asta insinuez cumva că B1 sau România Tv sau Realitatea sunt altceva. Şi totuşi sunt aici două aspecte despre care nu vorbeşte nimeni. Primul este acela că nimeni nu întreabă de ce Antena 3 nu poate emite din alt sediu şi de ce nu au căutat în 7 luni alt sediu pentru a evita această situaţie? Al doilea aspect este ciudata coincidenţă privind schimbarea şefului A.N.A.F.-ului. Nu cumva acesta a fost schimbat nu (numai) pentru afacerea Voicu ci (şi) pentru că s-a opus acestei măsuri luate de interimar acum? Şi dacă da, ceea ce este mai mult decât probabil, atunci de ce se prefac Cioloş şi Iohannis că ei „condamnă" modalitatea în care a acţionat actualul şef interimar al A.N.A.F. şi de ce nu îi cere Cioloş demisia? Şi pentru că numai la noi ridicolul face casă bună cu nesimţirea, este absolut incredibil cât tupeu a putut să aibă Liviu Dragnea, iniţiatorul Legii Defăimării, era tot o botniţă, dar mai mică, să vină la Antena 3 să plângă pe umerii libertăţii de exprimare.

Dacă pe malul Dâmboviţei, oamenii apără câinii, pe malul Potomacului se întâmplă invers

O altă doamnă, dar ceva mai departe pe acolo pe unde se ţin alegeri pentru conducerea lumii, prin statele unite ale S.U.A., le spune alegătorilor ar fi bine ca fiecare să aibă un câine dresat care să latre ori de câte ori cineva spune o minciună şi astfel de câte ori „cineva" minte, câinele va lătra şi va arăta lumii cine este mincinosul. Domnule, ce le mai plac la aleşii ăştia alegoriile şi cum îşi aduc ei aminte de „Ferma Animalelor" din patru în patru ani. În plină campanie prezidenţială, doamna Clinton, ca un adevărat câine de pază al „democraţiei" mondiale, învaţă câinii să latre şi urmărind-o pot spune că latră bine că... pardon, doamna... Numai că unii americani au făcut un colaj cu câteva minciuni ale domniei sale şi au pus câinele Hillary să latre. Uite că la asta nu s-a aşteptat doamna candidat. Dacă şi americanii vor alege un preşedinte care urlă la lună, atunci poate să înceapă al treilea. Păi nu au dreptate cei de la BaHa Men să întrebe cine a dat drumul la câini ? Oricum dacă pe malul Dâmboviţei, oamenii apără câinii, pe malul Potomacului se vede invers, ceva ca în anecdota cu Andromaca. Deocamdată sunt mândru că sunt român.

România nu mai are armată naţională

În timp ce noi ne uităm la iepuraşi autohtoni şi căţeluşe interstelare, Armata României se autodesfiinţează sub comanda şi indiferenţa unei conduceri care în loc să lupte pentru întărirea armatei, o vând „en gros et en detal". Unităţile militare dezafectate se dau pe şpăgi frumoase primarilor, apoi intră în posesia unor bişniţari de cartier după modelul Jiji-Cioflină iar unităţile militare care încă mai au soldaţi în ele se dau pe degeaba prietenilor strategici. După Kogălniceanu, Deveselu, Cincu, Galaţi, Câmpia Turzii, Târgu Mureş şi altele în faza de proiect, de prin septembrie 2015, o unitate militară, o structură militară operaţională a armatei a fost scoasă din comanda structurii naţionale şi transformată în Raiá N.A.T.O., care va fi formată din „lefegii", ce vor executa ordinele şi misiunile ordonate de un Basta modern. Aici a ajuns Armata Română şi ca o ironie a sorţii, chiar locul unde a căzut Mihai este împânzit acum de „bastarzi" sau cum s-or chema nepoţii lui Basta. Cea mai mare divizie din România, care apăra 30% din teritoriul ţării, a încetat să existe. Unităţile ei de luptă au fost preluate de celelalte două divizii: a doua „Getica" şi a patra, „Gemina". Comadamentul Diviziei recent desfiinţată se pune în subordinea N.A.T.O. Asta cică se numeşte „interoperabilitate" dar de fapt altă dată i-am fi spus trădare. Nu este suficient că practic nici o unitate a Armatei Române nu mai execută nici instrucţie şi nici aplicaţii pentru apărarea teritoriului, toate învaţă să lupte pentru „misiuni specifice" de luptă împotriva „terorismului" ca şi când asta am făcut toată viaţa şi asta e menirea Armatei Române. În curând însă vom învăţa să „apărăm" sau să invadăm teritoriul Ucrainei, al Irakului, al Coreei, iar când va fi nevoie de soldaţi pentru apărarea României nu vom găsi decât oase. Până acum ne credeam un partener strategic al S.U.A., de curând am realizat că suntem doar o gubernie sau paşalâc. Până acum Armata Română lupta alături de trupele N.A.T.O., astăzi, militarii românii sunt în subordinea comandanţilor americani. Mâine vom avea la şefia C.S.A.T. un general american sau, poate, pe portarul de la Ambasada S.U.A.! Am mai avut situaţii în care jmembrii comisiilor juridice ale Parlamentului României erau chemaţi la ordin la şoferul ambasadei... sau cam aşa ceva. Domnul Chirieac ştie mai bine cine i-a chemat, că tot acolo mergea şi domnia sa.

Crucea... lor! 

O ştire de ultimă oră ne anunţă că Crucea de pe Caraiman va fi preluată de M.Ap.N. pentru că Primăria Buşteni nu are bani să o repare. De ce nu o ia turismul, sau Ministerul Dezvoltării? Domnul Moţoc, care habar nu are cum se încheie şireturile la cizme, s-a trezit om de cultură şi vrea să ia crucea în subordinea sa, probabil ca să intre în istorie, drept omul care a pus cruce armatei naţionale. Aparent grija domniei sale faţă de crucea Caraiman poate înduioşa ca şi lacrimile crocodilului, dar sunt unii care ar spune că de fapt mişcarea este mult mai parşivă, sunt unii oameni care au auzit că acea cabana de la Cruce, pe care vânătorii de munte o cunosc şi care va trece şi ea în gestiunea armatei, ar ascunde sub ea oarece... Vânătorii din Predeal, cei pe care îi vrea afară din casă Mihai, cunosc neşte poveşti spuse din gură în gură care ar fi legate şi de elicopterul căzut prin Colţii Ţapului. Deci nu vă bucuraţi, crucea cu cabană cu tot vor deveni obiectiv militar, apoi interzis, apoi „observator" N.A.T.O. apoi... fiţi mândri că încă mai sunteţi români. Îmi e teamă că uşor-uşor, Bucegii, munţii Buzăului vor deveni „obiectiv protejat" N.A.T.O. iar românii le vor vedea numai în poze. Vă amintiţi „călătoriile pe hartă" din anii de la şcoala generală?

Bibliografie: