Multe discuţii după prima rundă ale prezedenţialelor. Observ, că mulţi vorbitori de rusă o fac pe Maia Sandu cu apă şi oţet. La aceştia, în cel mai bun caz, Igor Dodon este tratat cu tăcerea. Ţin minte nedumerirea mea, o persoană umilă venită din perioada sovietică, când auzeam că în Moldova alegerile au o colaratură etnică. Însă, se pare că afirmaţia e aproape de adevăr. Se pare că pe 13 noiembrie vom avea alegeri cu tentă geopolitică şi etnică. Nu e cel mai bun scenariu dar se pare că zi cu zi spre aceasta mergem. Sunt afirmaţii precum că la 30 octombrie s-a produs o debusolare a adepţilor integrării europene? Nici într-un caz, este o consecinţă ale neghiobiilor tipilor, autoidentificându-se ca „spuma politicului autohton", veniţi la putere după proclamarea independenţei, iar în octombrie curent, a lipsei unui dialog şi înţelegere la ultima sută de metri... De aici şi explicaţii de ce ex-candidatul (o, Doamne!) la preşedenţia ţării Maia Laguta are mai multe voturi decât Ana Guţu şi cât pe ce era să-l „bată" pe Ghimpu, iar (iarăşi, atenţie!) pentru candidaţii Guţu, Radu, Ghileţchii au votat mai puţin alegători decât cei care, anterior, au avut cele 15 mii de semnături necesare pentru a candida la şefia statului.

Cele 48 de procente obţinute de Dodon sunt semnificative, însă vor fi suficente ca acesta să devină „tătucul poporului polietnic" din Republica Moldova? Răspunsul îl vom avea în curând, inclusiv de la cei care duminica au fost departe de secţiile de votare şi au constuit această „baltă" cu indiferenţi şi indecişi, iar tineretul în bună parte şi-a căutat de ale sale pe la baruri şi discoteci. Rezultatul final va depinde şi de unele concluzii şi mişcări pe care le va face Sandu şi alte stafuri „aliate" acesteia care au îndepărtat-o de un rezultat onorabil... Vom vedea în aceste zie faptele reale actorilor care au contribuit la un aşa pre-finisaj: Guţu, Ghileţchi, Ghimpu, Leancă şi c-am atât... Vom trăi şi vom vedea. Totul e posibil. La începutul acestei săptămâni, susţinătorii maiei Sandu au făcut un îndemn spre mobilizare. Un lucru salutabil, însă evenimentul mi-a provocat o confuzie, deoarece am observat în anturajul doamnei nişte tipi depăşiţi şi cunoscuţi de la care pu te poţi aştepta ceva constructiv. Nu sunt dubii că şi acest fapt nu va fi neglijat de candidatul socialist.

La Dodon - nu doresc să-i fiu avocat - situaţia nu e mai puţin mohorâtă, lingăi are suficienţi. Unul dintre cei, care la începutul anilor nouzeci se înflama când auzea rusa, iar la auzul vestitei melodii cu cele „două maluri gemene - Bucureşti şi Chişinău" pe faţă-i apărea o umilinţă de înger. Recent, tipul, ca un consilier în piele şi al lui Lavrov, apare la TV, străduinduse să demonstreze că Kremlinul nu are nimic cu avionul malaizean doborât în Donbas. Minciuni ca şi afirmaţiile lui Dodon că Crimeia ar fi pământ rusesc, iar Moldova noastră - ca şi statul vecin -, în mod obligatoriu trebuie să fie federalizate. Vedeţi dumneavoastră, nu îi este pe plac U.E., cu toate că ştie ce e Europa, are paşaport românesc - (atenţie!), cinci din deputaţii socialişti au de fapt cetăţănie europeană -, şi copiii şcoliţi peste hotare şi aşezaţi bine-merci. La acest personaj voi mai reveni. Întrând în hora socialiştilor întru satisfacerea intereselor banale şi egoiste, „dă din coate". În caz contrar i se se va arăta cu degetul - „Afară!", gest care echivalează cu distanţiere sigură de la „treucă". Dumnezeu cu meschinismul puţinilor băştinaşi care fac din poilitică afacere. Timpul le va aşeza pe toate la locurile sale, suficiente puşlamale au fost pe lângă Snegur, Lucinschi, şi Voronin.

Se pare, că au dreptate cei care afirmă că între liderii P.D.M. şi socialişti se întrevede o cârdăşie. Analizând rezultatele din ţară, această suspiciune apare şi la capra vecinului. Expilcaţia e simplă, în anturajul lui Sandu sunt persoane incomode pentru politicieni de la sediul din centrul Chişinăului de pe strada Tighina, dar şi din teritoriu. Şi invers este, să recunoaştem, vorba e de ceva mai mult decât un mercantelism mai puţin sau mai mult specific unei fiinţe umane. Şi zeii din Olimp au avut păcatele şi viciile lor. Cum nu ar fi, buletinul de vot la secţie nu este pus în urnă de Lupu, Plahotniuc, un preşedinte de raion sau primar democrat, ci de un om de la sat sau oraş, bărbat, femeie, tânăr sau bătrân - chiar şi actual sau fostul militar-poliţist - vor avea zile suficiente să treacă prin mintea lor întrebarea „pro" sau „contra" şi să se dumirească.

Fiind la tratament, un preot mă copleşea la început cu politică, întrebări şi constatări. Părintele, un om cumsecade, m-a înţeles, apoi m-am prins cu gândul că are dreptate în mai multe din cele spuse. Pe 13 (o „zi neagră" pentru superstiţioşi) va fi posibilă o alegere între „rău" şi „mai puţin rău". De, e un exerciţiu pe care basarabenii din păcate îl fac în ultimii douzeci şi cinci de ani. Cel puţin pentru mine cu „răul" şi „răul cel mic" e clar...