Revista Art-emis
Previzibile şi imprevizibile în 2017 PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Duminică, 08 Ianuarie 2017 18:00

Perspective 2017Calendarul internaţional 2017 a început să prindă consistenţă înaite de a-i fi rupt prima filă. Primul eveniment, şi ca dată, şi ca importanţă, este instalarea în funcţie a noului preşedinte al Americii, Donald Trump. Un experiment cu totul original sau nu prea. Pentru că, aşa cum am mai observat, marile imperii procedează uneori la un fel de „năpârlire", pentru a scapă de balastul incomod şi a se înnoi. Au făcut-o, de un secol încoace, Rusia - chiar în 1917, apoi Marea Britanie şi Franţa - prin resetarea vechilor imperii coloniale, China - prin „revoluţia culturală", iar acum - să vedem dacă şi cum - America. Oricum, o spun chiar înainte de încheierea actualului exerciţiu prezidenţial american, (căci după, o vor spune toţi) Barack Obama a fost unul dintre cei mai neperformanţi locatari de la Casă Albă din ultima sută de ani.

Mari schimbări sunt de aşteptat şi în Europa, căci alegerile din Franţa, Germania, Olanda, poate şi Italia, ar putea aduce la putere sau într-o poziţie mult mai influenţă formaţii sau lideri de orientare populistă. Populismul fiind însă un cuvânt-valiză, adică în care poţi pune orice, deci înţelege orice, este mai potrivit să vorbim de eurorealism (ca să nu zicem euroscepticism) sau suveranism, naţionalism, nativism...

Europa Unită pare a fi sortită, încă de la începuturile sale, să crească, să se extindă şi să se aprofundeze prin prestaţii existenţiale care o împing înainte dintr-o criză într-altă şi lucrurile merg aşa de peste o jumătate de secol. De câtva timp însă sunt tot mai sonori cei ce susţin că Europa Unită oricum va muri, aşadar problema nu e dacă, ci când şi cum. Adică: va deveni fie un construct cu trei inele concentrice în funcţie de gradul de integrare, fie o comunitate cu două grupe, pe aceleşi criterii, fie cine ştie ce altceva. Unele state (Germania în primul rând) ar putea caută succedanee în grupări noi, mai mici şi mai eficiente, sau vor reanima formule mai vechi, ca grupul Vişegrad.

Rusia şi China vor continuă, fiecare după propria reţeta, să se consolideze politic şi economic în formulele existente, căci într-o lume atât de imprevizibilă e mai prudent să te abţii de la experimente. Război mondial nu va fi, dar cel rece, care se va înteţi, va fi tot mai hibrid, iar paranoia retorică belicoasă va recurge la tonuri tot mai acute.

Mult mai pasionante se presimt a fi în 2017 relaţiile interstatale şi alianţele dintre marile puteri. Axa Berlin-Moscova, vedetă până mai ieri, se va retrage din prim plan pentru a face loc noului/vechiului cuplu canonic Washington-Moscova. În noile condiţii, istoricul tandem pare decis să producă pe eşichierul mondial schimbări şi reaşezări spectaculoase, de tipul Ialta, Malta. Sau poate, vorba cercetătorului francez Cyrille Bret, a propos de relaţia specială ce se profilează între preşedinţii Trump şi Puţin: „Afinităţile nu înseamnă neapărat o alianţa ruso-americană". (Magna News.ro)

Grafica - I.M.

footer