Revista Art-emis
Lungul drum al culbecului spre Europa (1) PDF Imprimare Email
Iftimie Nesfantu   
Luni, 13 Iunie 2011 20:03
Nesfantu IftimieVremurile în care melcii alc?tuiau hrana s?racilor ?i principala mâncare de post a c?lug?rilor s-au dus. Ast?zi, în marile metropole ale lumii civilizate, carnea de melc are aceea?i c?utare ca ?i caviarul, pre?urile fiind pe m?sur?. Un invidios, intervievat în leg?tur? cu afacerile cu melci, pusese mâna pe calculator pentru a-mi dovedi c? achizi?ia ?i comercializarea proverbialului melc românesc aduce întreprinz?torului câte un dolar la fiecare exemplar prelucrat. Cum într-un kilogram intr?, în medie, 60 de buc??i, asta înseamn?, pentru cele 2200 tone avizate pentru export, un profit estimat de 2200 x 1000 x 60 culbeci x 1$ = 132 milioane $! A?adar, o afacere de milioane!

Fl?mânzi, la atac!

Domnul Klein Egon, „patronul melcilor", cum îl numesc consilierii Prim?riei din satul Fântânele, jude?ul Mure?, este, de departe, liderul de necontestat în exportul de culbeci. Dup? ce, pe vremea împu?catului, a organizat prinderea racilor din România ?i expedierea lor cu avionul în Vest, ?i-a dezvoltat afacerile în Statele Unite , întorcându-se acum pe locurile unde a copil?rit. Ne spune c?, în Fran?a, la un restaurant de mâna a doua, o por?ie de ?ase melci se vinde cu zece dolari. Cum s? la?i asemenea bog??ie s? hoin?reasc? în plata Domnului pe câmpurile mult iubitei patrii? Românului îi ?ade bine cu afacerile, iar culbecului doar în farfuria bogatului din Vest. Dar nu e timp „de vorbe ?i de ipoteze". Sezonul melcilor a venit, culeg?torii, vechi ?i noi, sco?i din case de urgia s?r?ciei orchestrate de speciali?tii reformei, au împânzit dealurile ?i livezile cu priviri agere ?i bur?ile ghior?indu-le de foame. Zadarnic unele voci izolate vorbesc de protec?ia nevinovatelor f?pturi, zadarnic în alte ??ri s-au dat legi speciale de protec?ie. Singurul care a avut curajul s? se împotriveasc? recolt?rii melcilor în lunile aprilie-mai, perioad? în care ei depun ou?le, a fost un om cu dragoste pentru natur?, inginerul Mihai Covic, de la Agen?ia de protec?ie a mediului din Arad. Nu e chiar nebun, cum l-au catalogat afaceri?tii. „Melcii adul?i se colecteaz? începând din lunile iunie, iulie, numai dup? depunerea pontei", se ar?ta, la pagina 6, într-un alt studiu de impact efectuat de Institutul de cercet?ri biologice Cluj -Napoca. „Prin Legea 13/1993 – argumenta la vremea aceea ?i Mihai Covic – Lege privind aderarea României la «Conven?ia privind protejarea habitatelor naturale, a florei ?i faunei s?lbatice- Berna 1972», melcul cu co-chilie este o specie protejat?, recoltarea lui fiind admis? în situa?ia când se constat? popula?ii mari ?i când acesta produce pagube în culturile agricole."

La noi, îns?, toate sunt cu susul în jos. Melcii, dac? au avut nenorocul s? se nasc? în zodia tranzi?iei, sunt prin?i, înfometa?i ?i op?ri?i, dup? ce în prealabil au fost „trata?i" cu saramur?, „ca s? nu scoat? capul". Apoi, ambala?i ?i congela?i, ei primesc „pa?aport", fiind expedia?i c?tre boga?ii din Vest. Melcii din România au intrat în Europa ?i în NATO.

?i vin, s?racii

Dac? viteza melcului - ?ase pân? la opt centimetri pe minut - nu este prea mare, ea fiind pricina ironiilor ?i compara?iilor înjositoare, în schimb, for?a acestuia dep??e?te toate a?tept?rile: 20 - 25 de melci înh?ma?i ar putea s? trag?, târâ?, un om de o sut? de kilograme. Helix Pomatia, for?osul personaj ce vegeteaz? prin paji?tile Europei ,a fost botezat în fel ?i chip, dup? inspira?ia poporului al?turi de care a supravie?uit. Românii i-au spus „melc" ori „culbec", polonezii - „slimak", ru?ii - „ulitka", ungurii - „cigo"(se scrie „csiga"), italienii- „chiocciola", iar francezii -„escargo"(se scrie „escargot"). ESCARGO se nume?te ?i firma domnului Klein Egon, cu sediul în centrul comunei Fântânele, din jude?ul Mure?. Un panou cu dimensiuni mari, aflat în dreapta drumului european, ce duce spre Sighi?oara, înainte de B?l?u?eri, are zugr?vit pe el un melc zâmbitor, ro?u ca racul, desenat de însu?i patronul firmei. Un num?r de telefon, scris cu cifre negre, îl ajut? pe trec?tor s? ia leg?tura cu centrul de achizi?ie Fântânele.
- ?i vin oamenii? îl întreb pe domnul Klein.
- Vin, s?racii. Cu desagi, cu pungi, cu saci ?i corfe, co??rci ?i gen?i. Prima pit? pe care o mânc? omul, de la noi o mânc?. Nimic nu ias? înainte s? apar? melcu'. Nici ciupercile, nici fructele, nimic.

Un banc de pe vremea împu?catului evoca o ?edin?? de partid: ??ranii din Mur?? Mort erau aspru critica?i pentru neîndeplinirea planului la culesul de melci. C?tr?nit, Mi?i-baci ia cuvântul. Î?i scoate cu mâna stâng? p?l?ria bo?it? ?i se scarpin? pe cap cu dreapta, tu?e?te ca s?-?i dreag? glasul ?i începe s? gr?iasc?.
- D-ap?i, cu melcii, no, nu-i lucru u?or...
- Las? lucrul, nea Gheorghe, intervine activistul o??rât. Spune care-i problema, f?-?i autocritica.
- D-ap?i, no, mi-o fac. C? ?ti?i cum e: vara e cald, iarba e mare, melcul se vede greu, no...
- ?i, ?i? insist? activistul.
- No, ?i dup? ce-l vezi, tr?' s? te pleci ?i... Ajuns aici, ridic? iar p?l?ria cu mâna stâng? ?i se scarpin? cu dreapta, apoi continu?: când s? pui mâna pe el, melcu' ...?u?ti!. D-ap?i, am spus, no. Nu-i lucru u?or ...
- ?i? Care-i problema?! sare, op?rit, activistul.
- D-ap?i, no. Vara e cald, iarba e mare, melcul se vede greu ...

Prietenul Dorel ?ârcomnicu, jurnalist din Râmnicu Vâlcea, care îmi cite?te consecvent textele, comentându-le apoi, mi-a repro?at dup? apari?ia reportajului „Hârciogarii":

M?car, o zi s? fi fost hârciogar!

I-am ascultat sfatul atunci când am pornit pe urmele culeg?torilor de melci. De altfel, era cea mai bun? modalitate de a intra în atmosfer? ?i de a cunoa?te lumea celor s?rmani. Era ?i o tentativ? de a pune la încercare rezisten?a organismului. Îmi luasem cu mine haine de schimb, ponosite, dintre cele pe care le foloseam pe vremuri la ?ar?, când mai aveam r?gaz s? merg vara la câmp.. Îmi lipsea îns? antrenamentul, nu mai lucrasem de ani buni, uitasem cu totul ce înseamn? s? fii truditor al p?mântului ?i s? te bat? soare-le în cap câtu-i ziua de mare, s?-?i ias? prin piele litri de sudoare, s? ?i se usuce gâtul de sete, s? ?i se n?cl?iasc? p?rul de colb, s? se lipeasc? de spate c?ma?a transpirat? ?i s? descoperi cât? dreptate aveau b?trânii care umblau pe ei cu ?es?turi de in sau de cânep?...Re?et? sigur? pentru un film de succes: iei un or??ean inteligent, care n-a c?lcat în via?a lui la ?ar?, îl pl?te?ti rege?te dac? accept? rolul de culeg?tor de melci, eventual, dac? nu-?i face planul dai banii pe care trebuia s?-i primeasc? el, altuia care a fost mai harnic ?i nu ?i-a b?tut prea mult capul privind calitatea "recoltei", îl treze?ti diminea?a devreme, pe la 3,00, îi oferi o traist? de cânep? sau o pereche pe care ?i-o poate atârna de gât ?i pleci apoi cu aparatul de filmat dup? el. Trebuie doar s? ai casete, r?bdare ?i rezisten??.

Domnule, haide?i, trezi?i-v?! Apuc? prânz la mine!

Deschid ochii nemul?umit c? sunt întors dintr-un vis frumos cu fecioare ce alergau goale pu?c?, ispitindu-m? prin crângul de s?lcii de pe Valea Nirajului. Dureroas? trezire la realitate. Nici urm? de crâng, nici vorb? de s?lcii... Al?turi de pat, negricios ?i strâmb, Io?ca baci, d? semne de ner?bdare. Adormisem nici de o or?; în casa românului ai c?rui bunici fuseser? maghiariza?i f?r? voie, dar care nu f?cuse nici un fel de efort s?-?i recapete numele românesc, pe un pat tare, m? mâncaser? purecii ore în ?ir. Al?turi în alte dou? paturi din aceea?i înc?pere dormea omul cu feciorii. În total, eram ?apte suflete ?i numai de mine nu se prindea somnul. Mi-am tot chinuit gândul s? pricep cum de ei pot dormi neîntor?i ?i apoi în pauzele dintre pi?c?turi îl "binecuvântam" cu blesteme ??r?ne?ti pe jurnalistul oltean care îmi sugerase nemaipomenita idee. Abia la sfâr?itul urm?toarei seri, aveam s? în?eleg de ce dorm culeg?torii de melci ?i de ce genera?ii de politicieni corup?i au ?inut poporul în bezn?. Dar pân? atunci mai era...
- Domnule, haide?i, trezi?i-v?! Apuc? prânz la mine! Îmbr?ca?i, scuturat pureci – omul v?zuse la lumina unui bec chior c? cear?aful murdar era plin cu victimele însângerate ale r?zboiului purtat peste noapte - ?i-om mere... N-am mai a?teptat alt îndemn, de fric? s? nu se r?scoleasc? alt? cohort? de insecte, nu m-am uitat în oglind? ca nu cumva s?-mi pierd ?i bruma de entuziasm care îmi mai r?m?sese. Am intrat în hor?, trebuia s? joc. M? a?teptam ca cel care m? g?zduise s? preg?teasc? un mic dejun, dar nici unul dintre ai casei nu d?deau semne c? s-ar obi?nui a?a ceva. Am înghi?it în sec, am atârnat dup? um?r traista pentru melci care era lipicioas? ?i pu?ea a hoit, în timp ce tr?geam cu ochiul la cei din familie s? v?d dac? nu cumva preg?tesc un pachet cu de-ale gurii pentru o mas? la iarb? verde. Când am ie?it pe porti?a gr?dinii c?tre p??unea din spatele casei am binecuvântat natura ?i aerul curat. ?i cred c? în acel moment gândurile mele alc?tuiau un poem. Am încercat s?-l memorez ca s? nu-l uit, în timp ce, p?strând ritmul cu ceilal?i, urcam pe poteca din gr?din? c?tre culmea împ?durit? a dealului. Eram ultimul din ?ir, cel care încheia plutonul. Cel mai vârstnic, capul familiei, Io?ca baci, avea 78 de ani, b?tu?i pe muchie, f?cuse r?zboiul, lucrase ca muncitor necalificat la Tg. Mure?, se c?s?torise de ?apte ori, nu neap?rat cu acte, ?i divor?ase de trei neveste, celelalte p?r?sindu-l pentru c? era molâu, pentru c? le "altoia" cam des ori pur ?i simplu plecaser? în Ungaria ?i nu se mai întorseser? acas?. Io?ca, b?rbat fain, dintre ardelenii care dac? se ag??? de coada calului ?i nu se întorc cu fa?a în sus, scot to?i cartofii din delni??, nu s-a dat b?tut. I-au r?mas purecii, copiii ?i libertatea.
- C? de futarni?e, no, e plin? lumea!... Pân? când venit bole?ni?a asta peste noi, domnule. Mare nenorocire ...
- Care bole?ni??? întreb.
Revolu?ia, domnule. Ho?ii ?i bandi?ii oplo?i?i de comuni?ti: iau acum ?apte piei de pe om; jigodii, nesim?i?i. Au supt ?i atunci, sug ?i acum... Când se înfierbânta ?i aluneca în politic?, oaspete în casa lui îi dusesem omului o sticl? de votc?!, Io?ca baci, începea s? vorbeasc? mai bine române?te, nu mai strica vorbele ca atunci când era treaz. Fusese membru de partid, f?cuse inven?ii pe care i le furaser? ?efii cu ?coal? ca s?-?i trag? prime, fusese implicat ?i el într-un proces de spionaj al celebrului agent maghiar K 666, acuzat c? ar fi f?cut acte de spionaj în favoarea Budapestei, îl arestaser?, ?eful de post se culcase cu una din nevestele lui în timp ce el era ?inut la mititica ?i întors pe rotisor, mâncase b?taie cât nu credea c? ar putea s? duc?, ?i culmea devenea lucid pe m?sur? ce bea mai mult...
Noroc c? nu am bani de b?utur? c? atunci a? deveni prim ministru! glume?te el dup? ce ame?ise de-a binelea. Abia de când cu melcii, de când s-a prip??it ovreiul Egon la Fântânele, am mai prins ?i eu o ?âr? de cheag.

De la el am aflat, de Klein Egon, patronul melcilor. Ceva mai devreme, la sfâr?itul unei duminici de mai, când îi b?tusem la poart? ca s?-i cer g?zduire, credem c? nici nu ?tie române?te. Acum, dup? ce b?use singur aproape un litru de vodc?, i se dezlegaser? limba ?i amintirile, povestind ca nimeni altul despre o via?? ?i o lume stranie, cu destine de maghiari ?i români amestecate în fr?mânt?rile ultimilor 70 de ani. Poveste...!
- Melci, domu' Egon! Melci! Calitate a-ntâia. Dumeata te îmbog??e?ti ?i nou? ne arunci câteva mii acolo în b?taie de joc... Nu v? mai dau nimic! Unul dintre intermediarii nemul?umi?i de pre? refuz? s? descarce marfa ?i face cale întoars? din Fântânele, de la firma domnului Klein Egon.
- Dumneata, nu respectat contract. Eu pl?tesc che?, vreau marf? strong. Mergi unde vrei, nimeni nu d? pre? mai bun ca la mine!... Eu ce promis respect, nu batjocorit oameni...
Intermediarul s-a urcat în camionet?. Înjur? pe jidani, pe unguri, pe români, pe Iliescu ?i pe Ceau?escu, pe Roman ?i pe V?c?roiu... A ajuns la lumea politic? ?i aici s-a desc?rcat pentru c? enumerarea nu se mai termin?. Pleac?, într-o tromb? de praf ?i aud din cabina ma?inii care pute a hoit de la o po?t?, ma?in? înc?rcat? cu melci, cum se continu? pomelnicul celor pe care omul îi credea vinova?i. Aveam s?-l în?eleg ?i pe el în timpul acelei zile de co?mar, când al?turi de Io?ca baci ?i de pruncii lui ?i pe o c?ldur? n?ucitoare am fost culeg?tor de melci.
- Cum izbute?ti s? învâr?i ore în ?ir cu linguroiul în maionez?? întrebasem eu o gospodin? care preg?tea aperitivele pentru o nunt? f?r? s? dea semne c? ar obosi.
Am pus în blid to?i du?manii ?i-apoi nu mai simt nici o oboseal?; învârt linguroiul pân?-i ame?esc!

Dup? ce îmi amor?ise spatele aplecându-m? prin iarb? ca s? v?d melcii, dup? ce îmi alunecaser? ochelarii de zeci de ori în iarb?, mi-am amintit ?i de aceast? replic? profund?. Prima parte a zilei mi-o petrecusem de altfel blestemând în gând, la fiecare junghi, pe cei care îmi ciuntiser? veniturile ca s? ia ei mai mult, pe colegii care aveau impresia c? sunt pl?tit nejustificat de generos fa?? de ei. Nu ?tiu cum le-a mers în acea zi, îns? m-am str?duit s? împart cu ei, fie ?i imaginar, o parte din "bucuria" de a descoperi pe viu ce înseamn? s? fii culeg?tor de melci. Pe urm?, chiar ?i blestemele astea ad-hoc n-au mai fost de folos: praful îmi intrase în ochi ?i îmi n?cl?ise p?rul, amestecându-se cu transpira?ia, picioarele îmi erau amor?ite, spatele, la fel, gâtul mi se uscase, pielea mi se iritase ?i fiecare pi?c?tur? de purece de peste noapte î?i m?rise teritoriul precum imperiile de pe vremuri, pân? când intrase în petele vecine. Ajunsesem s? invidiez ?opârlele ce se furi?au prin iarb? ori târâtoarele de prin redac?iile unor ziare care scriu la comand?, stând în birou, documentare scoase din burt? ori interviuri pe linie... „Ce-mi trebuie? Ce caut? La ce bun s? m? chinui atât pentru o poveste adev?rat? pl?tit? în b?taie de joc?!..." M? trag la umbr? ?i, dup? ce-mi fac mâinile c?u?, arunc pe cap ap? rece dintr-un izvor g?sit la marginea p?durii. Îmi aduc aminte de copil?rie ?i rup de pe o creang? frunze de fag fragede; le mestec încet. Sunt acri?oare ?i îmi potolesc foamea.
- G?sit buc?t?ria! râde c?tre mine Io?ca baci, încuviin?ând totodat? pruncilor s? ia cu asalt fagii tineri din marginea p?durii. Desface dintr-o pung? de plastic pe care o avea cu el o bucat? de slan? afumat?, taie câteva felii de pâine ?i îmi întinde o sticl? de plastic în care avea p?linc?.
- Haide?i, lua?i ?i mânca?i. Nu sunte?i obi?nuit cu lucrul ca noi ...
De mult, poate din copil?rie, nu mi s-a mai p?rut c? o bucat? de slan? ?i pit? de cas? ar fi fost atât de bune. Am b?ut, mul?umindu-i omului care m? primise în casa lui f?r? s? m? întrebe ce vreau ?i ce caut. O c?ldur? pl?cut?, adormitoare, s-a prelins pe gât în tot corpul. M-am a?ezat acolo, la umbra salcâmilor înflori?i, am pus mâinile sub cap ?i am continuat s? alerg dup? n?lucile din visul prea devreme întrerupt.
- Igen. Nu megfogsz cigo, nu mânci!" Frumu?elu este un s?tean din Fântânele, negru la fa?? ca ceaunul ?i mic de statur?. Dispropor?ionat cum e, dac?-l prive?ti, ai impresia c? i-a c?zut fundul prin p?puci. Vorbe?te ungure?te, la fel de bine ca ?i domnul Klein Egon, iar un fecior de-al lui îmi traduce într-o româneasc? stricat?, altoit? cu ungurisme.
- Igen. Dac? s?n?to?i, umbl?m! ?i la 20 de kilometri de aici spre Sovata, ?i dincolo. Intr? cam ?aizeci de melci pe kilogram. Evreul bine pl?te?te. Luat ?i 4.500 de lei pe kil?. Adunam ?i 50 de kile de melci într-o zi. Fost greu, dar scos pruncii. Nu prinzi melcu', nu mânci! Pe ei nu bolit ?ale. Nici unul n-a r?mas acas? sau la ?coal?. Igen, igen...

Melcul de livad? (Helix pomatia) - cel mai solicitat pe pia?a extern?- este numit ?i melc de vie, l'escargot de Bourgogne sau Marele melc alb. Se g?se?te în toate regiunile României. Are o talie mare, dep??ind uneori 43 mm în?l?ime ?i 50 mm lungime. Cochilia este cafenie , cu nuan?e de la cafeniu deschis pân? la brun-închis, peste culoarea de baz?, suprapunându-se dungi cu nuan?? mai închis?, în general în num?r de cinci. Numai cei degenera?i au ?ase dungi. Culoarea c?rnii melcului de livad? este alb? spre roz. Dup? 12-15 zile de la împerechere, depune un num?r de 50-90 de ou?, de aproximativ ?ase milimetri în diametru, într-un cuib pe care-l sap? din timp, în p?mânt. Melcul le zide?te, acoperindu-le cu p?mânt amestecat cu mucus , care se înt?re?te prin uscare ?i formeaz? o pojghi?? protectoare la gura cuibului. Dup? ce a sc?pat de grij?, el p?r?se?te fericit cuibul, pornind în lumea larg?. Clocirea ou?lor se face natural, la temperatura de 16 -18 grade ?i dureaz? 20-30 de zile. Din fiecare ou va ie?i un pui minuscul, care, dup? trei ani, dac? are noroc, va aduce domnului Klein, un dolar în plus. Puiul, „mic, mic, miculu?"- are abia trei milimetri, r?mâne în cuib înc? opt-zece zile, ?i se hr?ne?te din coaja oului din care a ie?it. Apoi, ne mai având ce mânca, va p?r?si cuibul, ducându-?i în spate o mic? cochilie alb?. Plecarea se face de obicei în urma unei ploi de var?. Un firicel de ap?, înfiripat în preajm?, va lua cu el ?i puiul de melc, ducându-l departe de cas?. Când ploaia se opre?te, el porne?te în c?utarea hranei. Nu-i mofturos, m?nânc? aproape orice, fire?te dup? posibilit??ile lui. Prefer? algele microscopice ?i vegeta?ia fraged?, bogat? în s?ruri minerale. Cochilia îi cre?te ?i el câ?tig? în greutate ?i putere. Când vine prima z?pad?, diametrul cochiliei este deja de 7-9 milimetri. Abia în al doilea an, va ajunge cât o nuc? ?i în anul urm?tor, e tocmai bun de op?rit cu saramur? în instala?iile moderne ale domnului Klein. Pentru ca neamul melcilor s? se înmul?easc?, e nevoie ca adul?ii s? nu fie cule?i înainte de începutul lunii iunie, adic?, a?a cum sus?in cercet?torii din Cluj. Numai c?, studiul de impact, cel cu trecere la Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii, fusese întocmit de un alt colectiv din Bucure?ti ?i nicidecum cel al institutului de cercet?ri din Cluj, care men?iona cu totul altceva. „Pentru anul 1999, se recomand? începerea colect?rilor odat? cu intrarea în activitate a melcilor ?i sistarea acestora pe data de 1 iunie", g?sim men?ionat la pagina 134 a Contractului de cercetare nr.203/1998. Adic? exact în perioada împerecherii! Melcul are ?i al?i du?mani. P?s?rile scurm? p?mântul ?i scot ou?le de melc, mâncându-le chiar ?i clocite, furnicile atac? puii abia ie?i?i din g?oace, ?obolanii, vulpile ?i ur?ii m?nânc? melcii maturi.
- va urma –

Not?: Textul, scris pe baza unor document?ri realizate în 1998 - 2005, face parte din volumul de proz? „Povestiri despre Dumnezeu") Iftimie Nesfântu footer