Revista Art-emis
Ce e val, ca valul trece… „revoluția” la rece PDF Imprimare Email
Col. (r) Marin Neacşu   
Sâmbătă, 30 Decembrie 2017 19:50

Revo-cePe 22 Decembrie 2017 în fața Primăriei din Craiova avut loc o ceremonie de sărbătorire(?) a „Zilei Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii" cum le place să spună oficialilor. Ca și în cadrul altor „zile" pe care parlamentarii s-au grăbit să le declare naționale sau să le împrumute de la alții și „naționalizeze", și această zi naște întrebări. Ne întrebăm fără să vrem dacă trebuie să ne bucurăm, să vărsăm lacrimi sau să comemorăm ceva. Dacă ne luăm după titlu ar trebui să ne bucurăm că ne-am câștigat libertatea. Libertatea de a face ce ? Libertatea dea fura, de a înjura pe oricine, de a pleca să spălăm la cur pensionarii cu ștaif din Italia, de a culege căpșuni în Spania, de a ne vinde combinatele și flota, resursele, pământul, de a vota ca Cetățeanul, turmentati, de a avea aurolaci, de a trăi din ajutoare, de a ne injecta prin canalizări, de a fi conduși de repetenți și vânzători de suflete, de a fi ascultați filmați și înregistrați în dormitoare, de a ne împinge în fața trenului unul pe altul și multe alte libertăți pe care înainte nu le aveam. Sărbătorim ziua Victoriei Revoluției Române.

Care Revoluție ? A cui ? Când și acuma, după 28 de ani dacă aduni 10 oameni de pe stradă și îi întrebi ce a fost în decembrie '89, vei obține 15 răspunsuri diferite, pentru că cel puțin jumătate din ei vor da câte două răspunsuri, nefiind siguri de primul? A cui revoluție, când acuma, după 28 de ani domnii procurori declară că în sfârșit au descoperit și ei ce a fost zgomotul acela care a provocat panică la discursul lui Ceaușescu, dar nu ne pot spune ce s-a întâmplat, pentru că „este o anchetă în desfășurare" pe acest subiect ? Abia acuma înțeleg eu de ce s-a redeschis dosarul revoluției. Nu s-a deschis ca să se afle ceva ci ca să se poată ascunde în continuare. S-a constatat că închiderea dosarului ar fi dat apă la moară celor care voiau să li se spună ceva concret, iar dosarul ar fi putut fi studiat de orice curios. Acuma însă, că dosarul a fost redeschis, nu îl mai poate nici studia oricine și nici comenta, pentru că „este o anchetă în curs". Lungește Doamne, boala!

Tot acuma, aceiași anchetatori au constatat că au dispărut file din dosar, așa cum au dispărut și din dosarele SIPA, dar nu se poate spune nici cine le-a scos nici când, nici de ce, nici unde sunt, nici măcar ce file au dispărut, pentru că "este o anchetă în desfășurare". Știți când se va închide dosarul? Când nu va mai trăi nici unul din cei care ar mai putea spune ceva sau ar mai fi interesat de subiect. Însă cred că avem motiv să „ne bucurăm", această zi va veni destul de repede dacă e să ne luăm după ceea ce am văzut azi în fața Primăriei. Și spun asta deoarece interesul Craiovenilor pentru acest eveniment a fost „0". În afară de militari, două asociații de revoluționari, una a rezerviștilor (ROMIL), oficialitățile (obligate de atribuțiunile foncționale), 4 partide și Universitatea Craiova (nu echipa), doar jurnaliștii au venit dar se poate spune că ei au fost la muncă, nu la „distracție". Deci, „pas cu pas" interesul pentru așa zisa revoluție dispare, oamenii s-au plictisit și de morți și de vii și de acte de eroism, dau a lehamite din mână și își văd de telenovelele lor turcești sau parlamentare. Chiar cu o zi înainte de această „sărbătoare", așa cum anunța Mirea Venus Costinel, președintele Asociației Umanitare pentru Protejarea și Sprijinirea Invalizilor, Răniților și Urmașilor celor căzuți în timpul revoluției din decembrie 1989 Dolj, doi dintre revoluționari au trecut Stixul spre cei care au murit în acele zile. Dumnezeu să îi odihnească! La Craiova interesul a fost atât de aproape de zero încât se poate spune că nu a participat nici un craiovean, cei care au participat au participat ca membri ai unor entități socio-politico-administrative, nu am văzut nici un curios măcar, jandarmii au fost mai mulți decât revoluționarii, probabil s-au supărat că au venit așa mulți degeaba. Strada a fost goală, asistența formată în exclusivitate din delegațiile care au depus coroane. Halal respect, amărâtă societate.

Nici chiar partidele politice nu și-au trimis toate delegați, a lipsit și primarul, au lipsit parlamentarii, m-am uitat la cei care au depus coroane în numele partidelor, nici o față cunoscută, nici un nume greu, multe „tinere speranțe", mulți lipitori sau multe lipitori, că nu mai știu cum să scriu ca să se înțeleagă ce vreau să spun, mulți iluștri necunoscuți. Spre surprinderea mea, a lipsit partidul orchestră din Parlament, probabil ei nu contează pe votul revoluționarilor, așa că dacă nu iese nimic, nici nu se bagă, sau le-a spus cineva că nu se cântă Mozart la astfel de evenimente, că doar nu e Parlament. Oricum m-aș fi așteptat ca speaker-ul să anunțe: „Delegația U.S.R. depune Ferma animalelor". Nu a fost să fie, aș fi vrut și eu un exemplar. Nu știu ce au simțit alții, dar pe mine această activitate m-a întristat pentru că am avut din nou ocazia să constat că din ce în ce mai mulți români respectă din ce în ce mai puțin istoria. Dar, dacă mă gândesc mai bine, cred că oamenii sunt derutați și nu știu nici ei dacă să se bucure, să sărbătorească sau să blameze evenimentele din 89 care au început ca o acțiune a serviciilor secrete multinaționale, s-au schimbat în revoltă populară pentru câteva zile, au fost confiscate de o lovitură de stat planificată din timp, s-a jucat la tv ca o piesă de teatru de prost gust, s-a materializat într-o democrație falsă cu două fețe, una a comunistului cu vederi spre dreapta alta a liberalului cu măsuri de stânga, iar acuma se cristalizează într-un circ de râsul lumii. Privind lucrurile prin aceste avataruri nu e de mirare că nu mai interesează pe nimeni nici ce s-a întâmplat în 89 nici de ce au murit unii dintre înaintașii lor. Doar familiile celor decedați mai simt ceva din ceea ce au simțit atunci.

Vor continua cercetările, procurorii vor face ce știu ei mai bine, să ascundă adevărul și să dea vina pe morți, poate vor fi blamate unele instituții, poate armata va fi din nou găsită țap ispășitor că și așa nu are cine să o apere, ministrul este politic și el face politica partidului, iar militarii nu au voie să vorbească, nici să iasă pe treptele tribunalelor. Oricum eu cred că nu putem vorbi de o revoluție pentru că nu am schimbat un sistem, doar l-am amplificat. Însă românii, cei care au fost atunci prezenți în stradă sau în cazărmi trebuie să recunoască, să accepte câteva adevăruri fără de care nu vor fi niciodată împăcați nici cu cei care au murit, nici cu cei care s-au născut de atunci încoace:
1. Au murit mulți oameni ca niște eroi dar și mulți ca proștii, împușcându-se unii pe alții, din greșeală sau prin ricoșet;
2. Au tras și militarii în populație, dar și civilii în militari;
3. Au fost și teroriști dar și trădători, și conspiratori și patrioți, și anticomuniști și elemente ale „agenturilor străine";
4. Printre membrii acestor asociații ale revoluționarilor sunt și adevărați revoltați și eroi, dar și mulți oportuniști, profitori, mincinoși care s-au tras unii pe alții și și-au creat legende unii altora, unii care s-au lovit cu capul de transportor și apoi au spus că au fost răniți de un glonț dulce ca mierea;
5. Cele mai multe victime le-au creat dezinformarea, manipularea și prostia;
6. Armata, Miliţia și chiar Securitatea, ca instituții nu au tras în mulțime, doar unele elemente ale lor, instruite și specializate în acțiuni subversive. Unele au tras cu bună știință, altele dezinformate și manipulate și ele. Culmea e că toate au fost convinse că fac bine ceea ce fac, că salvează România, unii de Ceaușescu, alții de trădători;
7. Au fost puține elemente sau persoane care au cunoscut tot scenariul și au făcut totul premeditat, mizând pe victorie, folosindu-se de cei mulți, idealiști, slabi de înger, neinstruiți, creduli, disperați, speriați, etc, dar nimeni nu a fost sigur de reușită pentru că au fost băgate prea multe cozi și multe evenimente, decizii, proiecte au fost elaborate pe genunchi, la inspirație, în funcție de evoluția lucrurilor. Revoluția a continuat apoi prin evenimentele de la mineriade unde din nou lumea a fost manipulată, dezinformată, învrăjbită de aceleași elemente, persoane, eminențe cenușii care vedeau cum le pleacă pământul de sub picioare. Au fost reactivate „celulele de criză."
8. Loviluția a fost planificată de mult, având acceptul marilor puteri și au existat mai multe sfere de influență și interese, care s-au păstrat. Din cauza asta se întâmplă și acuma ceea ce se întâmplă cu lupta „anticorupție" care este de fapt o luptă între sisteme și servicii;
9. Suntem ușor manipulabili, așa am fost mereu, este o boală fără leac la români, din cauza asta își bagă toți coada. Suntem o ciudată combinație, amestec de inteligență și naivitate, prostie, poate unici în lume în ceea ce privește posibilitatea de a fi strălucitori în ambele sensuri;
10. Nu vom reuși să ne schimbăm soarta decât atunci când vom înceta să ne mai lăsăm dirijați de unii sau de alții.

Toate aceste lucruri sunt cunoscute de sus până jos dar sunt prea mulți cei care au făcut în cei 28 de ani sau înainte câte ceva ce nu ar da bine la C.V. și atunci decât să zgârme rahatul și să iasă ce nu trebuie, mai bine să se facă că nu știu și din când în când să mai apară, odată cu moartea cuiva, câte o informație „șocantă" care să dea de lucru televiziunilor câteva zile apoi pa și pu! Privind azi la cei ce au depus coroane din partea revoluționarilor și amintindu-mi că se spunea că „revoluția au făcut-o tinerii", am rămas interzis văzând că 70-80% din ei erau peste 55 de ani. Păi unde sunt „Gavroșii" de altă dată? Privind și la imaginile din clip, filmate în 89 în Craiova, mă întreb și cine avea pe atunci cameră de filmat, că încă nu apăruseră telefoanele mobile rezistente dar mai ales cu ce scop au filmat mulțimea de sus? Dar mai ales mă întreb unde sunt celelalte filmări, că doar nu au filmat numi după „Victoria revoluției", trebuie să fi filmat și înainte.

Vedeți, de aia nu mai vine lumea la evenimente !

footer