Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Cornelia Dragodanne, Paris   
Miercuri, 07 Februarie 2018 12:36

Morminte militari romani - Alsacia - PS Episcop Dr. Sofian Bra?oveanul, Episcop Vicar al    Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei ?i LuxemburguluiAcum o sut? de ani, Na?iunea Român? purta „R?zboiul pentru Întregirea Neamului"[1]

„Pe aici nu se trece!". Era strig?tul Osta?ilor Români în luptele corp la corp cu baioneta în mân?, contra Armatei Germane, care dup? ce ocupase Transilvania, încerca s? rup? rezisten?a român? din Mun?ii R?s?riteni. La M?r??ti, M?r??e?ti, Oituz, Bicaz... în vara anului 1917.

S? ne readucem aminte

„Trecutul este'n mine ?i eu sunt în Trecut,/ Precum tr?ie?te Cerul în Marea ce-l respir?",ne m?rturise?te Principele Poeziei Române, Mihail Eminescu.

Pe baza documentelor studiate ?i a m?rturiilor de fapte autentice, tr?ite ?i transmise copiiilor s?i ?i elevilor din ?colile de dinainte de 1948, de c?tre propria noastr? familie, vom încerca s? d?m r?spuns la aceast? întrebare pe care se pare c? unii locuitori din România de ast?zi ?i-o pun. Prima datorie a unei Na?iuni- demn? de acest nume- fa?a de P?rin?ii s?i este Readucerea lor Aminte. În toate timpurile, pe toate continentele, de la apari?ia omului pe p?mânt ?i pan? în ziua de ast?zi, în toate societ??ile de la cele mai rudimentar organizate ?i pân? la cele care au ajuns la cea mai înalt? form? de organizare din zilele noastre ?i la cele mai rafinate forme de cultur?, art?, ?tiin??, tehnic? ?i civiliza?ie, exist? Memoria Trecutului. Urmele ?i Amintirea lui se p?streaz?, se transmit genera?iilor viitoare, se onoreaz? ?i se comemoreaz?.

Comemor?ri ale „Marelui R?zboi" în Fran?a

Marele R?zboi a durat 4 ani. Comemor?rile lui vor dura ?i ele tot atât. În Fran?a ele au început în anul 2014. Ele vor continua în ordinea cronologic? a evenimentelor de acum 100 de ani ?i se vor termina, o putem presupune, cu reamintirea Tratatelor de Pace, încheiate între 1919 ?i 1920 de care depind ?i ast?zi interesele vitale ale României, în cel mai înalt grad. Interese care necesit? s? fie azi, ca ?i acum 100 de ani, ap?rate cu acea?i convingere ?i vigoare.
Amploarea comemor?rilor Marelui R?zboi la care România a luat parte în calitate de aliat al „Entante"- ei, este considerabil?. („Entante" înseamn? Alian?? sau „În?elegere", între Fran?a, Anglia ?i Rusia ?arist?).
Gravitatea comemor?rilor este la fel. Ea se exprim? prin:
- publicarea de studii istorice monumentale;
- culegeri de amintiri, memorii, însemn?ri zilnice scrise de Osta?i pe front, fotografii, desene, scrisori, m?rturii oculare;
- organizarea de c?tre profesori de excursii la „Locurile de Memorie", unde s-au desfa?urat lupte de tran?ee, lupte corp la corp cu baioneta în mân? sau ciocniri de trupe (Verdun, Somme, Marne, etc.). Aici organizatorii ?in conferin?e pentru instruirea publicului de toate vârstele ?i de toate categoriile sociale.
- organizarea de pelerinaje la „Locurile de Memorie": cimitire militare ?i civile, unde solda?ii c?zu?i în lupte sunt îngropa?i;
- restaurarea monumentelor ridicate în Memoria Mor?ilor in „Marele R?zboi".

De o sut? de ani aceste morminte sunt restaurate ?i îngrijite de locuitorii localit??ilor ?i de autorit??ile locale. În mai multe cimitire militare ?i civile din Fran?a (?i de asemeni din Italia ?i Germania), se afl? sepulturile a mii de Solda?i Români, prizonieri de r?zboi, care au fost interna?i ?i au decedat în lag?rele germane din regiunile ocupate de Armata German? din nordul ?i estul Fran?ei, între 1916 -1918.

Fran?a onoreaz? Memoria Solda?ilor Români, prizonieri de r?zboi, mor?i pe teritoriul ei în anii 1916-1918

În cursul R?zboiului pentru Reîntregirea Neamului , purtat de România, ca aliat al Fran?ei, în contextul Marelui R?zboi, un mare numar de Solda?i Români au fost f?cu?i prizonieri de Armatele Germane, care împreun? cu alia?ii lor au intrat în 1916 în România din vest ?i din sud ?i au încercuit Armata Român?, singur? ?i izolat? în fa?a lor. Ministerul Ap?r?rii Franceze certific? „un numar de 80.000 de prizonieri români între august 1916 ?i 1 februarie 1917, din care 43.000 au fost înghesui?i în lag?re din Germania". Mul?i al?ii au fost transfera?i pe frontul de vest ?i cel italian ?i sili?i s? fac? „munci de ocna?i în condi?ii abominabile". Al?ii sunt trimi?i în Fran?a ocupat? „ei sunt înghesui?i în vagoane ferecate, cu deschideri acoperite de sârm? ghimpat?. Tortura?i de foame ?i de sete, muribunzi, ei mor înainte de a ajunge la destina?ie. Supravie?uitorii sunt transfera?i sub comanda german? la câmp, în uzine, în mine, unde lucreaz? în condi?ii de via?? teribile. G?rzile Germane îi lovesc f?r? încetare ?i uneori le scurteaz? calvarul cu un glonte sau o lovitur? de baionet?".

„Din cauza frigului din iarna anului 1917 ei au pierit cu sutele în timpul nop?ilor. În Alsacia, Lorraine, în Ardennes, în L'Aisne, Românii au suferit un însp?imânt?tor ?i lung martiriu sub cizma solda?ilor germani care îi supravegheau". Respnsabilii acestor atrocit??i vor fi acuza?i de crime de r?zboi ?i Fran?a va cere extr?darea lor în virtutea articolelor 227 ?i 230 din Tratatul de la Versailles, din 28 iunie 1919. Printre ei generalul Hauff, supranumit „c?l?ul Românilor din Alsacia". Îns? responsabilitatea acestor crime deliberate nu se reduce la un num?r limitat de militari germani.

„Germanii sunt feroci fa?? de Români, mult mai mult decat fa?? de prizonierii de alte na?ionalit??i; pe toat? scara ierarhiei, de sus în jos, to?i militarii germani sunt unanimi în hot?rârea de a distruge pe cei care au « tr?dat » (dup? p?rerea lor) Imperiile Centrale, Austro Ungaria ?i Germania". Germania, Mare Putere Economic? ?i Militar?, Na?iune demn? de respect ?i admira?ie pentru civiliza?ia ?i cultura sa, ratificase cele 13 conven?ii asupra legilor ?i obiceiurilor de r?zboi ca ?i asupra soartei prizonierilor de r?zboi, semnate de 44 de State la Haga în 1907. ?i totusi, aceast? Mare Putere î?i calc? cuvantul dat ?i când este vorba de soarta Românilor, înfrange Dreptul Interna?ional.

Germania interzice delega?ilor Spaniei, ?ar? neutr?, care reprezint? interesele românesti s? viziteze lag?rele de prizonieri români. Interzice Crucii Ro?ii de la Geneva accesul în aceste lag?re ?i nu acord? Românilor mica îmbunat??ire a soartei, pe care o acord? prizonierilor celorlalte na?ionalit??i în urma conven?iei de la Berna din anul 1917.

În octombrie 1918, mai sunt în via?? numai 28.000 de prizonieri români, din numarul total de 80.000 înregistrat de Autorit??ile Franceze la 1 februarie 1917. (Din surse românesti ale epocii, num?rul total al solda?ilor români, f?cu?i prizonieri de Puterile Centrale, dep??ea 200.000). Locuitorii din regiunile ocupate ale Fran?ei au fost timp de 2 ani martorii tragediei Românilor. R?m??i?ele p?mânte?ti ale miilor de Solda?i Români, prizonieri de r?zboi, mor?i în Fran?a, dorm în cimitirele militare ?i civile din Alsacia, Lorraine, Moselle, L'Aisne... Cele identificate au sepulturi individuale cu numele ?i vârsta înscrise pe fiecare cruce. Cele neidentificate sunt îngropate în osuare, str?juite de monumente pe care sunt arborate drapele române?ti.

De o suta de ani locuitorii acestor ?inuturi franceze ?i autorit??ile locale, î?i reamintesc, genera?ie de genera?ie, de calvarul prizonierilor români ?i îngrijesc aceste locuri ale Memoriei istorice franceze ?i române. În anul 1998 Ministerul Ap?r?rii din Fran?a editeaz?, în Memoria Martiriului Românesc, pliantul „Les Roumains en France 1916 - 1918", în colec?ia „C?ile Memoriei" - („Les Chemins de la Mémoire"), din care am extras descrierea soartei ?i sacrificiului lor de mai sus[2].

Coresponden?? din Paris

Nota redac?iei: Doamna Cornelia Dragodanne este de mult? vreme stabilit? în Fran?a ?i activeaz? în „Grupul realit??ilor române?ti". Domnia sa face periodic evalu?ri ale grupului privind preocuparea care exist? în comunitatea românilor din Fran?a pentru cunoa?terea istoriei adev?rate a neamului ?i temerile lor fa?? de primejdiile ce le întrev?d pentru identitatea na?ional?.

------------------------------------------
[1] Constantin Kiri?escu,R?zboiul pentru Reîntregirea Neamului, Bucure?ti, 1924, vol. I-II.
[2] „Les Roumains en France 1916 - 1918", Ministčre de la Défense, Secrétariat d'Etat aux Anciens Combattants, Délégation ŕ la Mémoire et ŕ l'Information Historique, Paris 1998.

footer