Revista Art-emis
Cezar Mititelu, a?a cum l-am cunoscut (1) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Iuga   
Duminică, 24 Iunie 2018 19:27

Mititelu CezarÎn prim?vara anului 1975 subsemnatul, în calitate de student la Filosofia bucure?tean?, locuiam în complexul zis „6 Martie" (campus denumit dup? ziua instal?rii primului Guvern comunist al lui Petru Groza), situat între Facultatea de Drept ?i Opera Român?. Aici l-am cunoscut pe un fost coleg mai mare, terminase Filosofia în 1973, se numea Cezar Mititelu, ?i c?ruia apropia?ii îi spuneau Cez?ric?. De la bun început vreau s? zic c? era, cu siguran??, un vagabond de geniu, în vechea tradi?ie balcanico-bucure?tean?, ilustrat? de exemplu cu un personaj literar celebru, precum Zacharias Lichter. N?scut în 1945 la Bârlad, Cez?ric? a f?cut mai întâi vreo doi ani de Facultate de Geografie la Ia?i. Nu a mai terminat Geografia, pentru c? în acest timp a citit enorm filosofie ?i clasicii literaturii ruse. A?a c? a venit la Bucure?ti, la Facultatea de Filosofie, pe care a luat-o de la cap?t.

Era mai b?trân decât colegii lui de promo?ie de la Filosofie ?i avea deja ceea ce nem?ii numesc Weltanschauung. Era bine cunoscut de c?tre profesorii Facult??ii ?i era intrat deja în folclorul universitar ?i în legendele locului. Între multe altele, a fost în stare s? fac? una de pomin?. În acea vreme, s-a redus durata studiilor la Universitate de la 5 ani la 4 ani. Aceast? reducere a picat, din câte îmi amintesc, pe anul universitar 1971/1972, în sensul c? în 1971 a fost ultima promo?ie cu 5 ani, iar în anul urm?tor, în 1972, a fost prima promo?ie cu 4 ani. Cez?ric? al nostru ar fi trebuit s? termine facultatea în 1970, dar în anul patru a r?mas repetent în mod voit, prin neprezentare la un examen, tocmai ca s? prind? în 1971 ultima promo?ie cu 5 ani. Dup? care a r?mas repetent din nou, tot în mod voit, în ultima promo?ie cu 5 ani, fiind trecut din oficiu în anul patru. A ajuns de fapt pentru a treia oar? în anul patru, an pe care o dat? l-a repetat ?i a doua oar? l-a absolvit, iar acuma se afla în situa?ia s?-l repete din nou, alt? solu?ie administrativ? nu era. Oamenii se amuzau pe seama lui, toat? lumea ?tia c? repeten?iile lui nu sunt pe bune, c? omul era super-de?tept ?i c? voia s? mai trag? de timp ?i s?-?i prelungeasc? la maximum durata statutului de student.

Pe Cez?ric? l-am cunoscut la cantina studen?easc? de lâng? Oper?, în prim?vara anului 1975. Nu mai avea statut de student ?i nici nu mai locuia în c?min, dar nici nu avea de gând s? plece din Bucure?ti (fusese repartizat profesor la un liceu undeva în jude?ul Bac?u). Era deja înc?run?it ?i ar?ta mai vârstnic decât era în realitate, la treizeci ?i doi de ani ar?ta ca la vreo patruzeci, umbla îmbr?cat a?a-zicând decent, ca un profesor din provincie, cu pardesiu ?i pantaloni de stof?, adic? f?r? blugi, barb? ?i plete cum era pe atunci la mod? în lumea studen?easc?, având tot timpul asupra lui o voluminoas? geant? din piele. O femeie care distribuia tacâmurile la intrare în cantin? îl întreba de fiecare dat?, ma?inal, „da' nu ai mai terminat facultatea, maic??" Am început s? discut?m despre scriitori clasici ru?i, din care eu am fost citit pân? atunci, cu excep?ia lui Dostoievski ?i Cehov, pu?in ?i superficial. Apoi l-am g?zduit pe blat, cu acordul colegilor, în camera de c?min cu nr. 443 în care locuiam. Faptul nu era absolut nou, cu un an mai-nainte la C?minul din Panduri, la noi în camer? a mai locuit, tot clandestin, un student de pe la Teologie dintr-un sat de pe lâng? Craiova.

A?a s-au pus, încetul cu încetul ?i incon?tient, în camera 443 din corpul C al Complexului studen?esc de lâng? Oper?, premisele pentru o conexiune între discu?iile despre literatur? purtate de c?tre un grup de studen?i, cu ideile lui Paul Goma despre nevoia unei mai mari libert??i pentru scriitorii din România, emise la Restaurantul Uniunii Scriitorilor. ?i a?a am c?p?tat noi, în ochii Securit??ii, acea importan?? deosebit? care, odat? ajuns? la un punct critic, se l?sa cu deschiderea unui dosar de urm?rire informativ?. Dac? cineva mi-ar fi spus atunci c? pe patru dintre noi ne urm?re?te Securitatea, eu nu a? fi crezut ?i a? fi zis c? acela este ?i el victima st?rii de spirit, caracterizat? prin mentalitatea paranoic? în sens cultural, potrivit c?reia Securitatea urm?re?te chiar pe toat? lumea.

Dosarul l-am citit foarte târziu, abia în luna mai a anului 2010, dup? ce au trecut peste trei decenii de la consumarea faptelor. Mai întâi, am avut senza?ia c? este vorba de o poveste trist?, care prive?te pe ni?te str?ini. Apoi, pe m?sur? ce am parcurs filele dosarului, am sim?it b?t?i de inim? care îmi spuneau c? spiritul care animat atunci acele fapte este înc? viu ?i c? trebuie, pentru expiere ?i salvare, s? le m?rturisesc înc? o dat? în scris. S? prezint versiunea mea pe care cititorul, implicat sau nu, s? o poat? confrunta cu versiunea din notele informative, pe care le-am publicat într-o carte în facsimile[1].

Cez?ric?, a?a cum îi spuneam între noi, avea lecturi filosofice apreciabile ?i avea asimilate oarecum natural ideile filosofice fundamentale ale clasicilor dar, cu toate acestea, prefera ca material de lucru pentru expunerea ideilor sale literatura universal?, mai cu seam? marea literatur? rus?, pe care o cuno?tea ca nimeni altul. În perioada studen?iei, eu am f?cut mari sfor??ri sistematice ?i am citit aproape integral Kant ?i Hegel, a?a am putut s? m? conving c? lui Cezar nu-i erau deloc str?ine aceste texte. Cu toate acestea, el insista s? avem citi?i bine câ?iva scriitori de prim? m?rime din toate marile literaturi ale lumii: Cervantes, Gogol, Tolstoi, Cehov, Gorki, Flaubert, Stendhal, Maupassant, Lampedusa, Babel, Bunin, Swift, Igor Stravinski, E.M. Forster ?.a. Mai era obligatorie cunoa?terea Bibliei, precum ?i a gândirii muzicale con?inut? în câteva capodopere ale muzicii simfonice universale. Era o list? relativ scurt?, ceva de genul experimentului mintal: ce c?r?i ai lua cu tine, dac? ar fi s? tr?ie?ti zece ani pe o insul? pustie? Deci, p?rerea lui era ca intrarea în filosofie s? nu se fac? cu autori de filosofie, ci cu literatur? (vreo dou?zeci de autori) ?i cu muzic?. Mult mai târziu mi-am dat seama c? omul avea dreptate.

Filosofia are ca particularitate fundamental? faptul c? este alc?tuit? din abstrac?ii supreme. Bineîn?eles, cu asta nu spun o noutate, dimpotriv? aceast? afirma?ie este în chip evident un loc comun. Vreau îns? cu aceasta s? spun altceva. Solul sufletului tân?r trebuie s? fie preg?tit (vorba lui Noica), arat ?i îngr??at cum ar veni, spre a primi abstrac?iile filosofice. S?mân?a filosofiei, la fel ca în parabola evanghelic? a Sem?n?torului, nu poate s? rodeasc? într-un suflet gol sau sterp sau cu spini sau cu usc?ciune, adic? într-un suflet în care nu este sedimentat un strat gros ?i fertil de hum? de ordin imagologic. Pentru ca aceste abstrac?ii s? prind? r?d?cini, iar filosofia s? devin? un fel de a fi, sufletul tân?rului care vrea s? înve?e filosofie trebuie s? fie cultivat în principal cu dou? forme de cunoa?tere, privilegiate sub raportul imaginarului pe care îl con?in, fie cu teologie, fie cu art?. Ideal cu ambele. Sufletul trebuie s? aib? deja preg?tit? în sine dimensiunea reprezent?rii, de exemplu a imaginii create de literatur? sau a imagina?iei stimulate de muzic?. Trecerea de la o abstrac?ie filosofic? pân? la contrariul ei, suprema cuprindere logic? dup? Aristotel, nu se poate face în mod propriu f?r? ca acest demers s? nu „consume" ceva din mediul reprezent?rii. Filosofia recurge uneori la exemplific?ri pentru a se putea face în?eleas?, fapt dispre?uit îns? de c?tre filosofii mari („în filosofie exemplele sunt cârjile judec??ii", a spus Kant).

Ne r?mâne literatura. Ea este o „oglind? m?ritoare a vie?ii". Iar via?a ca atare are dou? dimensiuni de o eviden?? izbitoare: spontaneitatea ?i concrete?ea. Dialectica filosofic?, trecerea de la ceva determinat la contrariul s?u, este vizibil? în literatur? în mod spontan ?i concret. Con?inând de-a valma povestiri despre via?? ?i moarte, comedii ?i tragedii, literatura este ea îns??i o dialectic? spontan?. Desigur, po?i înv??a ?i po?i repeta pe de rost o fraz?, un principiu din Logica lui Hegel de exemplu, chiar f?r? s? fi citit deloc literatur?, dar este cu totul altceva dac?, atunci când meditezi la o propozi?ie filosofic? oarecare, po?i s? ai în vedere, în memorie, con?inutul unui roman precum R?zboi ?i pace al lui Tolstoi sau o reprezentare despre construc?ia muzical?, precum aceea din Poetica lui Stravinski. Diferen?a poate fi uria??, total? chiar. Putem avea aici exact diferen?a dintre un papagal ?i un om viu.

Ei bine, pentru unii dintre noi, Cez?ric? a devenit prototipul omului viu, spre deosebire de unii dintre dasc?lii no?tri de la Facultate, cu o cultur? precar?, care repetau papagalice?te ni?te afirma?ii înv??ate mecanic, în tinere?e, din clasicii marxismului. În definitiv, oricine poate înv??a s? spun? oricând, imediat ?i pe negândite, exact contrariul a ceea ce a spus mai-nainte interlocutorul, dar asta este psitacism ?i hebefrenie, nu dialectic?. Realitatea ?i adev?rul contrazicerii vin din capacitatea de a parcurge mintal, în mod rapid, un imens material empiric sau de ordinul imaginarului ?i numai dup? aceea s? sco?i, în mod conving?tor, argumente de sens contrar. Cez?ric? a ajuns practic s? dubleze Facultatea, cu aproape toate cadrele didactice la un loc. Sim?eai cum în expresile lui, în chiar fiin?a lui, dialectica de tip socratic devine ceva viu ?i adev?rat.
De la el am înv??at ?i cum se cite?te cu adev?rat un roman, o proz? de fic?iune în genere, dup? ce criterii trebuie selectate ?i memorate pasajele semnificative, cum trebuie degajat din lectur? universul de simboluri, cum trebuie f?cute ni?te conexiuni, de fapt cum trebuie reconstruit romanul în idee, cum trebuie aplicat? o exegez? în raport cu un roman dat etc. Bineîn?eles, omul citea ?i altceva în afar? de capodopere, citea ?i literatura curent?, autohton?, de fic?iune sau de specialitate. Erau frecvente cazurile când c?r?i ale autorilor români din domeniul filosofiei sau din domenii adiacente erau citite în fa?a noastr? cu „maxim? exigen??". Atunci Cez?ric? desf?cea cartea fil? cu fil?, citea fiecare fil? cu voce tare, ne întreba dac? nou? ne spune ceva, rupea ?i arunca la co? filele care nu spuneau nimic, p?stra separat filele pe care g?seam vreo idee notabil?, pe care o memora. Atunci volume de câte 300-400 de pagini erau reduse la maximum 10-20 de pagini, care meritau p?strate ?i memorate.

Vagabondul nostru î?i ?inea lec?iile, de fapt discu?iile libere cu noi, în câte o înc?pere din c?min, sal? de lectur? sau usc?tor, evident f?r? plat?, atâta doar c? îl g?zduiam pe blat. Se mul?umea cu pu?in, ceva cafea, ?ig?ri (fuma în continuu) ?i mâncarea pe care i-o aduceam de la cantin?. Dac? mai era o vodc? ruseasc? sau un cabernet bulg?resc, atunci când mai reu?eam s? vând câte o carte, era cu atât mai bine. Nu cerea niciodat? bani, cu excep?ia unor cazuri în care avea nevoie de bilet de tramvai sau troleibus, era vorba de m?run?i? - un leu, cel mult doi lei. Nu st?tea mult, dou?-trei zile, pân? când discu?iile lâncezeau ?i noi ne apucam de lectur?, atunci el disp?rea misterios nu se ?tie unde, dar revenea cam o s?pt?mân? mai târziu. Dup? câte o astfel de pauz?, ?i el ?i noi aveam subiecte proaspete de discu?ie, idei noi. La c?min a fost adus prima dat? de c?tre mine, a?a cum reiese ?i din declara?ia dat? de c?tre C?lin Vlasie la anchet? (a se vedea D.U.I. „Horia", deschis de c?tre Securitate în aprilie 1976, cu nr. I 234327, cota C.N.S.A.S.).

Modul în care decurgeau discu?iile este descris în Notele informative cu o precizie rar? ?i în acela?i timp total nerelevant?, a?a cum fac de regul? idio?ii când le ceri s? povesteasc? ce au v?zut la cinematograf. De exemplu: „Faptul c? el [Cez?ric?] conduce discu?iile rezult? din observa?iile sursei care a observat (sic!) prin geamul u?ii c? el acord? cuvântul participan?ilor, el este cel care vorbe?te cel mai mult, probabil c? tot el programeaz? întrunirile. Odat? a fost observat c? citea celor de fa?? dintr-o carte, într-un ritm alert, ceilal?i ascultând foarte concentra?i ?i preocupa?i. Ultima întrunire a avut loc pe data de 23.03.1976 ?i a durat aproximativ între orele 21-23. Unele dureaz? îns? pân? diminea?a". Trebuie s? mai spun c? la discu?ii nu participam numai noi, cei patru urm?ri?i - în ordine alfabetic?: Horj, Iuga, Tei?anu ?i Vlasie - ci ?i al?i studen?i de la Filosofie care locuiau în c?min, dup? cum sunt men?iona?i în „Nota" de sintez? dactilografiat? de „organ" ?i anume: Mitrache Alexandru, En??el Horia, Nec?uliu Dorin, Munteanu Vasile, Mircea Oliv, Sterea Ion, Dumitra?cu Ion, Alfiri Ion sau Kelemen Andrei, to?i studen?i la diferite sec?ii ale Facult??ii de Filosofie, dar care nu sunt consemna?i c? ar fi f?cut „comentarii ostile".
- Va urma -

Not?: Cezar Mititelu s-a n?scut la Dr?gu?eni, Gala?i ?i a copil?rit la Bârlad, unde ?i-a f?cut studiile medii. A fost student al Facult??ii de Istorie-Geografie a Universit??ii din Ia?i între anii 1963-1966, dup? care a studiat la Facultatea de filosofie a Universit??ii din Bucure?ti (1966-1973). Dup? absolvirea facult??ii, Mititelu a refuzat s? intre în câmpul muncii, în semn de protest fa?? de realitatea economico-social? din Republica Socialist? România. A dus o via?? de semi-vagabondaj, f?r? domiciliu fix, dormind pe la cunoscu?i ?i între?inându-se din sumele de bani pe care i le d?deau ace?tia. A început s? aib? influen?? în rândul unor studen?i ai Facult??ii de filosofie, care îl g?zduiau în camerele lor din c?minele studen?e?ti. În urma unor „abateri" ale unor studen?i ai facult??ii de filosofie afla?i sub influen?a lui, Mititelu a intrat, în aprilie 1976, în aten?ia Securit??ii, ca propagator al unor concep?ii ostile politicii statului ?i Partidului Comunist Român. În urma demisiei din U.T.C. a unor studen?i ai aceleia?i facult??i, în 1978, Mititelu a fost arestat ?i internat la sec?ia psihiatric? a spitalului penitenciarului Jilava, oficial pentru a-i fi testat? capacitatea de munc?. Scriitorul Alexandru Monciu-Sudinski, prieten al lui Mititelu, a declarat greva foamei în semn de protest ?i a alertat postul de radio Europa Liber? ?i organiza?ia Amnesty International. Mititelu a fost eliberat, pe 18 mai 1978, dup? 32 de zile de re?inere, f?r? a se lua alte m?suri împotriva lui, cu diagnosticul „apt de munc?". În februarie 1980 Mititelu a fost arestat din nou ?i condamnat la ?ase luni de închisoare contraven?ional? pentru „parazitism social", în baza Decretului 153/1970. Dup? ie?irea din închisoare a continuat s? duc? acela?i mod de via??, inclusiv dup? c?derea regimului lui Ceau?escu. S-a sinucis în 1999[2].

-----------------------------
[1] Nicolae Iuga, Securitatea, Cezarul ?i sfoara de câl?i a lui Elie Wiesel, Ed. Limes, Cluj, 2012.
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Mititelu

footer