Revista Art-emis
O lume premeditat isterizat? PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Miercuri, 31 Octombrie 2018 18:55

Corneliu VladÎn num?rul sau din 1 ianuarie 2017, public??ia interna?ional? „Huffington Post" f?cea un amplu rechizitoriu cre?tinismului, sub un titlu incredibil de provocator ?i ofensator, dar care, nici atunci, nici mai târziu, n-a prea fost b?gat în seama: „Cre?tinismul este religia cea mai criminal? din istorie". Intoleran?a, ofensa ?i ura par s? fi devenit loc comun în retoric? public? a lumii. Secolul al XXI-lea a început sub zodia euforiei, politologic explicat? prin „sfâr?itul istoriei", încheierea r?zboiului rece", „era convergen?ei" etc. Dar deziluziile, ?i mai ales iluziile, post-r?zboi rece au convertit frumoasele sim??minte în ur? ?i încrâncenare. Secolul al XX-lea a fost unul al atrocit??ilor (r?zboaie mondiale ?i coloniale, holocaustul), al terorii colective (distrugerea nuclear? mutual asigurat?) ?i al fricii (sub autoritarismele de tot felul). În secolul nostru cre?te ?i se încrânceneaz? atmosfera de ur?, isterie, intoleran??, din c?minul familial pân? în agora. Resentimente, complexe ?i reful?ri de tot felul, împinse spre paroxism, explodeaz? în tot spa?iul public, de la Parlamente ?i pie?e publice pân? la studiouri TV, ziare, tramvaie, strad?. Pe ton iritat, cu impreca?ii ?i invective care nu-?i aleg cuvintele, ba chiar ?i p?ruieli în incinte altfel dintre cele mai respectabile. Scribi înregimenta?i se gr?besc s? vorbeasc? de r?zboaie civile (?i ele hibride, bineîn?eles) - în America, în Fran?a, iar la noi de gogori?a „r?zboi români contra români". Papa de la Roma ar trebui s? spun? acum, în loc de „Nu v? fie fric?!", „Potoli?i-v?, lini?ti?i-v?, asculta?i-v? unii pe al?ii ?i g?si?i calea în?elegerii". Dar dihonia a intrat ?i între religii, între biserici, iar riscul înmul?irii r?zboaielor (numite ?i) religioase cre?te, ca în Evul Mediu: ieri - Iugoslavia, azi - lumea islamic?, mâine, poate - Ucraina.

Statele, comunit??ile, indivizii nu mai au încredere între ei ?i parc? nu mai au loc unii de al?ii. „Nu reu?im s? g?sim un teren de în?elegere unde s? putem fi în dezacord într-un mod respectuos, cealalt? parte este Inamicul. Url?m la televiziuni, ne bloc?m pe Facebook ?i ne împro?c?m cu insulte pe Twitter. ?i nu doar politicienii", constat? triplul premiat Pulitzer Thomas Friedman în „New York Times". El denun?? „ruptura profund? dintre noi, dintre noi ?i institu?ii, dintre noi ?i pre?edinte". În Fran?a, ziarista Weronika Zarachowicz vede cum „la tribunele publice, progreseaz? o anumit? violen?? verbal? simplist?, surs? de excluziune ?i nu numai la extrem? dreapta. Discursul decomplexat pare s? fi devenit gramatic? zilei, pentru a-i acuz? pe unii ?i a-i mânji pe al?ii". Iar „mercenarii informa?iei" a?â?? încontinuu focul, incitând la violen??. În Germania, filosoful Carolin Emcke observ? c? ura, care nu e deloc ceva nou, „?i-a schimbat calitatea: dac? înainte era mai ascuns?, rostit? mai cu jum?tate de gur?, acum a devenit acceptabil?, a intrat în obi?nuin??. Pare chiar un titlu de mândrie s? afi?ezi o anumit? satisfac?ie când îl respingi pe cel?lalt, este un fel de exhibi?ionism al resentimentului". Ura, mai spune ea, „a ie?it din periferia societ??ii pentru a p?trunde în îns??i inima sferei publice". Noua Strategie de securitate na?ional? a S.U.A. constat? c? în dialogul dintre superputeri, „limbajul este mai degrab? conflictual".

Cum s-a ajuns aici? Carolin Emcke: „Sunt de blamat mul?i actori. Începând cu re?elele sociale, care permit stereotipurilor urii s? se propage ?i s? prospere cu o vitez? incredibil?". ?i exemplific?: „În Germania, nu vezi evrei la TV decât când se vorbe?te de Shoah, de anti-semitism sau de statul Israel. [...] Iar islamul este asociat aproape întotdeauna cu terorismul sau fundamentalismul religios". ?i toate acestea „în indiferen?? colectiv?, care e un torent de la?itate, ru?ine ?i mizerie". Thomas Friedman extinde sfera: „A-i a?â?a pe oameni unii împotriva altora a devenit model de business pentru unii conduc?tori". C?ci r?zboiul urii nu e doar unul al vorbelor. „Brutalitatea crescând? a limbajului anun?? poate brutalitatea actelor", avertizeaz? Jean-Marie Guehenno, fost secretar general adjunct al O.N.U. El nume?te ?i o serie de cauze. „Evenimentele conduc, nu conduc?torii." Apoi, nu exist? un minimum de convergen?? între principalele puteri ale lumii, nici între institu?iile interna?ionale postbelice (O.N.U., O.M.C., Banca Mondial?, U.E., N.A.T.O., G-20). Lumea nu mai e structurat? nici de o ideologie dominant?, nici de confruntarea între dou? ideologii (ca în r?zboiul rece). Se produce o polarizare abraziv? între mondialism ?i stat, identitate na?ional?. Lumea devine mai nesigur?, deci mai nelini?tit?, mai labil?, deci mai imprevizibil?. ?i mai individualist?, mai egoist?.

„De ce atâta r?utate virtual??" - se întreab? ?i ziaristul Soma Buagila Abdelkefi. „În lumea minunat? a Internetului, se poate vedea în ce grad r?utatea gratuit?, h?r?uirea, misoginia ?i intoleran?? au devenit mod? curent?. Valuri de am?r?ciune, frustrare, gelozie ?i ranchiun? asalteaz? lumea virtual? ?i o fac un spa?iu amenin??tor, sufocant ?i nelini?titor". Dar toate acestea sunt „reflexul societ??ii noastre". Pandemia mondial? a urii ?i isteriei are ?i r?d?cini istorice. „Conflictele secolului al XX-lea au aservit ??rile bogate în resurse iar liderii lor au devenit corup?i ?i au vândut aceste resurse în str?în?tate lipsind propriile popoare de putin?? valoriz?rii lor" - apreciaz? un raport al institutului francez Adrasea. ?i totu?i, sus?in universitarii americani Andrew Mack ?i Steven Pinker, „Nu, lumea nu e în pragul pr?bu?irii în haos". În ciuda tuturor relelor, num?rul r?zboaielor a sc?zut considerabil dup? 1945, autocra?ia pierde teren în favoarea democra?iei, iar lumea a demonstrat c? poate ie?i din crize. Dar precep?ia general? r?mâne totu?i cea a unei lumi sumbre, nelini?tite ?i isterizate. Viziunea negativ? este îns? între?inut? subtil ?i meticulos, de la ziari?ti ?i „exper?i", la generali, politicieni, reprezentan?i ai ordinii publice, militan?i ai moralei, care profeseaz?, deloc gratuit, o „cultur? a haosului".

Ca solu?ie, cei doi autori americani sus?în c? „o evaluare factual? a st?rii lumii ar putea fi benefic?. Ar putea permite calibrarea reac?iilor noastre na?ionale ?i interna?ionale la pericolele care ne amenin?? în func?ie de amploarea lor real?" ?i ar limita influen?? „impresarilor violen?ei". Îndemnul „Nu va fie fric?!" r?mâne a?adar actual ?i pentru acest început de secol.

footer