Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Teo Palade   
Miercuri, 31 Octombrie 2018 20:18

Epistolarii UENu ?tiu dac? pe vremea fanario?ilor se proceda în acela?i mod. Nu cunosc nici dac? în lunga perioad? a domitorilor români un?i de Înalta Poart? existau asemenea obiceiuri. Dar azi când, precum în vremurile acelea, cei care conduc România ajung la putere numai cu blagoslovenia st?pânitorilor tr?itori în dep?rtatele puncte cardinale de dincolo sau de dincoace de marea balt?, în ?ar? se cristalizeaz? o nou? cast?: Casta epistolarilor.

Cine sunt epistolarii

U?or, u?or, aproape pe neobservate, epistolarii reu?esc s? încropeasc? o nou? structur? social? româneasc?. Una strict specializat? în „informarea" operativ? a st?pânilor no?tri de departe cu ceea ce se întâmpl? aici, aproape. De?i a?a ar p?rea la o prim? vedere, ei nu sunt spioni. Nu sunt nici diploma?i str?ini acredita?i oficial. Prin urmare, nu fac parte din categoria func?ionarilor care au ca obliga?ie profesional? informarea periodic? a ?efilor cu situa?ia din ?ara de acreditare. Noii epistolari sunt români. Români de-ai no?tri, neao?i. Sunt mul?i. Sunt încrâncena?i, perseveren?i ?i aproape invizibili. Ei se afl? cuib?ri?i, de cele mai multe ori anonim, prin ne?tiutele cotloane ale partidelor tradi?ionale ori s?l??uiesc ascun?i prin birourile partidule?elor ap?rute ca ciupercile dup? ploaie. Mai pot fi g?si?i ocupând func?ii administrative mai mult sau mai pu?in înalte, îi vedem la televizor înv??ându-ne democra?ia, le citim prin ziare înjur?turile literare adresate tuturor celor care nu sunt de acord cu ei sau îi putem descoperi amesteca?i printre miile de pierde var? din O.N.G.-uri unde par a fi entit??i f?r? fizionomii concrete, trep?du?i neînsemna?i pierdu?i printre personajele care m?nânc? ?i ele o pâine alb? pl?tit? din verzi?orii primi?i ca dona?ii, desigur, absolut nevinovate.

Cu ce se ocup? ei, epistolarii

Dup? cum o spune ?i titulatura, epistolarii scriu. Epistolarii adev?ra?i nu au clipe de r?gaz. Pentru ei, nu exist? subiect lipsit de interes. Fiecare aspect al vie?ii politice, fiecare latur? a activit??ii sociale, orice hot?râre guvernamental?, voturile din parlament, nenum?ratele mi?c?ri politice ale partidelor adverse, ie?irile în strad? ale protestatarilor profesioni?ti sau a celor de ocazie, toate, f?r? excep?ie, sunt luate la puricat ?i r?st?lm?cite de sârguincioasa cast? a epistolarilor. Cu grij? ?i cu o m?iestrie îndelung exersat?, orice aspect al vie?ii sociale, economice, politice sau juridice este cules ?i prelucrat spre a r?spunde unor scopuri bine conturate ?i bine pl?tite. Pentru ca pl?titorii în moned? forte s? fie servi?i „a la carte" cu toate argumentele necesare sus?inerii propriilor interese, epistolarii muncesc din greu. Nu este întotdeuna u?or s? vopse?ti întreaga realitate în culorile sugerate de st?pânii t?i. Dar ei, epistolarii profesioni?ti, nu se dau b?tu?i. Persevereaz?. Una peste alta, epistolarii români se ocup? cu o treab? murdar?. Se îndeletnicesc cu ponegrirea, pe criterii politice, a ceea ce este românesc. Pentru c?, dincolo de numele unui politician ponegrit sau al altuia def?imat este România. Este ?ara!

Citindu-le „crea?iile", te minuneaz? încrâncenarea cu care lucreaz? pentru a produce r?u patriei lor. România zugr?vit? de ei este o alt? Românie. Nu seam?n? pe nic?ieri cu România pe care tu, ca român, o vezi, o sim?i, în care î?i petreci zilele. Prin minciun?, prin denaturarea grav? a adev?rului, prin manipulare ?i intrigi de culise, ei, epistolarii, cl?desc în mintea str?inilor, a deciden?ilor din forurile U.E. ?i nu numai, o Românie diferit?. O Românie în descompunere, înd?ratnic?, r?u inten?ionat?, f??arnic?. O Românie care trebuie strunit? prin m?suri extreme, care merit? pedepsit? exemplar, suprevegheat? cu aten?ie ?i, desigur, chemat? cât mai des la judecat?. O Românie penal?!

Rezultatul

Rezultatul? Mii de epistole sunt trimise, într-un ?ir neîntrerupt nici de ploi nici de cutremure, c?tre birourile sutelor de oficiali ai Uniunii Europene. Po?ta de la Bruxelles sau de la Strasbourg ar avea pentru ce s? le mul?umeasc? epistolarilor români, iar atotputernicul internet ar trebui s? le dedice o pagin? în cartea sa de istorie contemporan?. Sunt mesaje în care România este terfelit?. Guvernul, parlamentul, politicieni importan?i sau de mâna a doua, cet??enii care nu-s de acord cu viziunile acestor epistolari, sunt acuzati de anti-europenism, de anti-democratism, de minciun? ?i pref?c?torie. Cine pierde? În primul rând, românul obi?nuit. Acela care, oriunde ajunge, este privit cu suspiciune ?i desconsiderare tocmai fiindc? este român.

Pe de o parte, inten?ionat sau nu, o atmosfer? ostil? României este între?inut? de acei str?ini care, citind scrisorile epistolarilor din ?ar?, î?i închipuie c? ne cunosc. Unii dintre ei, poate de bun? credin??, intoxica?i cu veninul epistolelor, ne judec? nedrept ca ?ar? ?i ne categorisesc umilitor ca popor. Spre exemplu, la Strasbourg, un parlamentar spaniol, în plen, a întrebat prim-ministrul României de ce î?i ur??te atât de mult poporul... Insult?tor pentru demnitar ?i pentru ?ar?? Desigur! Dar, s? nu ne gr?bim în a-l acuza pe parlamentar. Nedumerirea sa pare fireasc? dac? a crezut în mesajele numeroase primite de la epistolarii no?tri profesioni?ti. Ori, dac? a fost convins c? sunt adev?rate cele spuse de poate cel mai ilustru reprezentant (ales democratic în parlamentul european!) al epistolarilor români, de Monica Macovei: „Guvernul a lovit cu bastoane ?i grenade propriii cet??eni". Indignarea parlamentarului spaniol ar putea fi justificat? ?i dac? a ascultat, dându-i crezare, cuvântul dlui. Siegfried Mure?an. ?i el, politicianul Siegfried, un europarlamentar român de seam?: „Oamenii se manifest? împotriva unui guvern care e controlat de pre?edintele Partidului Social-Democrat, care e un infractor condamnat de mai multe ori, iar cand infractorii fac legi, legile sunt bune pentru infractori, nu sunt bune pentru oameni".

Pe de alt? parte, exist? oficialit??i europene care cunosc bine realit??ile române?ti dar, din motive de orientare politic?, nu agreeaz? situa?ia din ?ar?. Ei folosesc „semnal?rile" primite (uneori comandate) de la casta epistolarilor români drept argumente de necontestat atunci când acuz? guvernul, parlamentul na?ional ori Curtea Constitu?ional? a României. În acest sens, ar merita cita?i o mul?ime de oficiali de la Bruxelles, dar ?i din ??rile partenere de Uniune. Pe to?i îi pune în umbr? un personaj devenit clasic - dl. Frans Timmerman, înalt demnitar european. Ori de câte ori are ocazia, el citeaz?, în foruri de decizie europene, aproape cu punct ?i virgul?, din operele epistolarilor români: „Cu to?ii suntem con?tien?i c? ini?iativele autorit??ilor române începând cu 2017 în ceea ce prive?te Codul penal, Codul de procedur? penal? ?i în general prevederile din domeniul judiciar au dus la îngrijor?ri la o serie întreag? de actori atât din România, cât ?i în Europa ?i la nivel interna?ional. [...] Dac? se adopt? f?r? modific?ri legile Justi?iei modificate ?i codurile penale modificate ar afecta sistemul judiciar, inclusiv capacitatea de a combate corup?ia ?i alte infrac?iuni. [...] Dac? vom ajunge la concluzia c? regulile sunt înc?lcate, nu vom ezita s? lu?m m?surile necesare, chiar s? aducem în fa?a instan?ei guvernul român. Facem apel la Guvernul României s? readuc? pe calea cea bun? procesul de reforme. [...] Mul?i români sunt îngrijora?i c? modific?rile propuse pentru aceste legi ar putea submina eforturile îndelungate în combaterea corup?iei ?i în asigurarea independen?ei justi?iei, iar Comisia European? împ?rt??e?te foarte mult aceste preocup?ri".

Ce este cert ?i ce r?mâne ne explicat

Cert este c? epistolarii exist?, sunt printre noi. Mai este clar pentru orice om normal c? ei î?i ur?sc ?ara ?i î?i du?m?nesc propriul popor. De neîn?eles r?mâne c?, de?i pe cei mai mul?i dintre ei îi cunoa?tem, nu dorim s?-i întreb?m în folosul cui muncesc, nu ne intereseaz? pe banii cui tr?iesc, nu ne preocup? consecin?ele activit??ii lor, imediate sau pe termen lung, pentru ?ar?. Pe scurt, este inexplicabil de ce ne este team? de ace?ti indivizi. De ce ne ferim s?-i deranj?m. Repet, de?i îi ?tim bine, nu facem decât s? ne învârtim cu grij? pe lâng? ei, f?r? a îndr?zni s?-i lu?m la întreb?ri ca nu cumva s? se supere. S? zicem, prin absurd, c? nu dorim s?-i admonest?m. Dar, frizând irationalul, noi, nici m?car nu dorim s? afl?m cum se nume?te, juridic, ceea ce ei f?ptuiesc. O fi vorba despre „def?imarea ??rii sau a na?iunii", încriminare scoas? din Codul Penal în anul 2005 (la ini?iativa Ministerului Justi?iei condus atunci de exact Monica Macovei), dar existent? (înc?!) în art. 30 alin. 7 din Constitu?ia României: „Sunt interzise de lege def?imarea ??rii ?i a na?iunii, îndemnul la r?zboi de agresiune, la ur? na?ional?, rasial?, de clas? sau religioas?, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen?? public?, precum ?i manifest?rile obscene, contrare bunelor moravuri"? Sau o fi vorba despre „insult? ?i calomnie", fapt? penal? reintrodus? de curând în Codul Penal de Curtea Constitu?ional?? Nu ?tim. Nu vrem s? afl?m. Nu ne intereseaz?. Nu pare a fi important pentru Justi?ie, nici pentru guvern, nici pentru cele ?apte categorii de servicii secrete, nici pentru societatea civil? atât de mult l?udat?. Nici pentru noi, to?i.

Cum r?mâne cu respectarea libert??ii de exprimare?

Cunosc. Suntem, sau m?car vrem s? fim, o ?ar? democratic?. Respect?m, sau m?car ne str?duim s? acord?m aten?ia cuvenit? dreptului la opinie ?i la libera exprimare. Iubim libertatea, sau cel pu?in a?a credem c? ar trebui. Numai c?, în momentul în care confund?m democra?ia cu libertatea de a-?i def?ima ?ara ?i de a-?i umili poporul, cu libertatea de a ignora legile, de a-?i impune cu for?a propriile idei, cu libertatea de a insulta ?i calomnia pe oricine ?i orice f?r? a fi nevoie s? dovede?ti vreodat? adev?rul spuselor tale, am intrat deja pe largul ?i nesigurul teren al debandadei, al dezordinei sociale, al anarhiei. Iar democra?ia, doamnelor ?i domnilor, înc? de la începuturi ?i cu atât mai mult în timpurile moderne, nu a încurajat niciodat? înc?lcarea legii. Acela?i lucru îl explica, înc? din secolul XVIII, una dintre cele mai str?lucitoare min?i ale omenirii ?i, în acela?i timp, unul dintre marii iubitori al libert??ii - Montesquieu: „Este adev?rat c?, în democra?ii, poporul pare s? fac? ceea ce vrea; dar libertatea politic? nu const? de fel în a face ceea ce vrei. [...] Trebuie s? ne fix?m în minte ce înseamn? independen?? ?i ce înseamn? libertate. Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îng?duie legile; ?i dac? un cet??ean ar putea s? fac? ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru c? ?i ceilal?i ar putea s? fac? la fel" Simplu, pentru unii. Prea dificil de în?eles, pentru al?ii.

footer