Un zâmbet amar

Românul a ştiut totdeauna să facă haz de necaz. Ce altceva i-a mai rămas? Versurile de la final, aparţinând poetului Adrian Păunescu, scrise cu 16 ani în urmă, sunt la fel de de actuale şi astăzi, chiar mai mult!. La finele anului care s-a scurs „aleşii" noştri şi-au reînnoit abonamentele pentru traseul Puterii şi, pentru a recepta potrivit valabilitatea şi actualitatea mesajului marelui poet dispărut, vă invităm, să citiţi mai întâi o ipotetică scrisoare, adresată neuitatului Caragiale, de către un autor necunoscut. Lectură plăcută! (Redacţia ART-EMIS)

Scrisoare către I.L.Cargiale (culegere din „folclorul" virtual)

Stimate nene Iancule,
„Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.

Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple: Matale ştii cât ar costa acum o masă la „Iunion"? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la „Iunion" acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal!

Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la „Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini. Suntem o ţară penală, meştere! De la prezidenţie la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni.

S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: „Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"

Zicea Nae Ipingescu: „Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş!

Unde este Rică Venturiano cu „Angel radios"? E timpul cocotelor! Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi filme deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!

Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis „Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile. Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa' borduri da' mijlocul rămâne aşa, cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.

Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste.

Prezidentul vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un prezident care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...

Altminteri e „criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica „Năpasta", promisiunilor guvernului, schiţa „1 aprilie", Justiţiei „Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice, „D-ale carnavalului", scrisoarea către F.M.I. şi Consiliul Europei este „Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O noapte furtunoasă". Bravos naţiune!

Egzistă nişte unii care zice că suntem „Ţara lui Caragiale". Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau parfum. Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.

În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o că o să murim în Becalia! Da' să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!"

„Marş de adio" - Adrian Păunescu

La muncă, derbedei, că trece anul/ Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul./ Făceaţi pe democraţii cei cucernici,/ Cristosul mamii voastre de nemernici!// Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine/ Şi-apoi convingeţi-vă că-i bine./ C-aţi luat o ţară de mai mare dragul/ Şi i-aţi distrus averile şi steagul.// S-ajungem colonia de ocară/ Care-şi va cere scuze în maghiară./ Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,/ Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.//

Şi, prin vânzări de ţară infernale,/ Aţi omorât cu voia, animale./ La greul greu care mereu ne-ncearcă,/ Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.// Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu/ Întoarceţi România-n Evul Mediu./ Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,/ V-aş desena cu acul, să vă sperii.//

Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,/ Ci credite din călimãri străine./ Le ştiţi, lui Hitler şi lui Stalin taina/ Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.// Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul/ S-au compromis negustorind Ardealul./ De unde sunteţi, mă, din ce găoace,/ Cum v-au putut părinţii voştri face?//

Ce condimente le-au picat în spermă/ De e trădarea voastră-atât de fermă?/ Aţi pus nenorocita voastră labă/ Pe-această tristă ţară basarabă.// Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul/ S-o faceti curva voastră de serviciu./ Mimaţi respectul pentru cele sfinte,/ Dar vindeţi şi pământuri şi morminte.//

Aţi inventat examene severe,/ Supunere poporului spre-a-i cere./ Şi toatã zbaterea a fost degeaba/ Că-n nas, mai marii v-au închis taraba./ Minciuna voastră v-a adus pe scenă,/ Actori într-o politică obscenă./ Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga tară,/ Ia cereţi-vă, puţintel, afară.//

Decât să vă trimită ţara noastră,/ Mai bine mergeti voi în mama voastră Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,/ Şi nu albanizaţi această ţară.// Băgaţi viteză, că vă trece anul/ Şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul./ Şi ce vă pot eu spune la plecare/ Decât lozinca lui Fănuş cel mare:/ Nenorociţilor, se rupe şnurul,/ „La muncă, la bătut ţăruşi cu cu**l!"

Dăbuleni, 6 iunie 1997