Minuni se întâmplă. Convertiri la creştinism, izbăviri din pericole vitale, vindecări miraculoase, oameni care au înviat din morţi. Studierea şi contemplarea lor sileşte raţiunea să întrebe. Cu cât este mai iscusită şi adecvată întrebarea sau problema ridicată astfel, cu atât răspunsul este mai la îndemână sau este conţinut de enunţ. Primul obstacol este acceptarea minunilor, care cere fie smerenie fie spirit ştiinţific. Apoi întrebarea: Cum? Dar mai valoroasă decât ea: De ce? În toate aceste trei obstacole, în vederea începerii soluţionării, intervine persoana, cu deprinderile şi credinţele ei, oricât se laudă unii cu obiectivare şi imparţialitate. Pentru că un om nu poate cu adevărat să vadă cu ochi creştini o minune dacă nu este creştin, măcar din acel moment, nici să primească rezultate ştiinţifice cu deosebit spirit critic dacă nu este erudit. Este interesant de văzut cum îşi justifică fiecare actele miraculoase, trăite sau aflate. Pentru acest scop apare utilă împărţirea pe trei nivele a lucrării şi intervenţiei lui Dumnezeu în lume, Creatorul Atotputernic, Unic în fiinţă şi Întreit în persoană. Cunoştinţa ortodoxă ne învaţă că tot Universul rezistă datorită Proniei, purtării de grijă neîncetată a lui Dumnezeu, că nimic din ceea ce este nu poate fi fără ajutorul Lui. Iată nivelul de bază, al menţinerii, al alimentării, este scheletul pe care se sprijină Universul cu legile sale, fiind „energiile divine necreate" din spatele sau din simbioza necesară oricărei existenţe (ca să nu spunem fiíri). La nivelul de bază, orice lucru este tainic ţinut de El şi orice lucru are raţiunea lui, care în mod firesc trimite către El. Aici oprindu-şi cunoaşterea şi lipsind-o de lumina credinţei, unii intelectuali se închină la stele, planete, găuri negre şi nebuloase. Al treilea nivel de intervenţie divină este miraculosul, când Dumnezeu modifică radical istoria ca efect secundar unei acţiuni superioare legilor cunoscute ale fizicii. Învierea lui Lazăr. S-au regenerat toate celulele în cele câteva secunde ale chemării făcute de Iisus, şi în plus au restabilit comunicarea între ele şi cu universul? Fie nu aveau timp şi Dumnezeu le-a prefăcut miraculos, fie s-au regenerat aşa repede, ceea ce este tot o minune prin neconcordanţa cu ciclul celular.
Al doilea nivel, cel fertil rândurilor acestora, este Providenţa, sau purtarea de grijă din viaţa oamenilor. Acea necunoscută şi salvatoare intervenţie, când Domnul dă gând bun şi trimite omul potrivit să ne arunce în scăldătoarea Vitezda, când, alergând pentru binele aproapelui, se deschid uşile, când rătăciţi printre patimi şi dorinţe apare un cuvânt îndrumător etc. Aici se opresc cei care cred în noroc, haos, şansă şi baftă. Este vorba în microminunile din viaţa fiecăruia, cunoscute sau nu, de respectarea legilor fizicii? Nu ştim. Primul nivel era fundamentarea legilor fizicii, al treilea era întrecerea lor, am fi tentaţi să spunem că acesta este cel în care se respectă strict aceste legi. Şi se poate bine, căci Dumnezeu este cel mai bun matematician. Din cauza întrepătrunderii şi intercondiţionării materiei şi energiei, pentru a aduce o pâine flămândului printr-un călător trebuie să se schimbe tot Universul, în lanţ, şi nimic nu se prăbuşeşte, chiar dacă microminunile sînt săvârşite simultan pentru milioane de suflete! La fiecare pas avem o infinitate de posibilităţi şi la fel cum latura unui pătrat se frânge la infinit pentru a naşte cercul, rotunzimea vieţii noastre este rezultatul frângerii infinităţii de variante. În această ţesătură virtuală Dumnezeu se face simţit şi acţionează în conformitate cu matematica infinitului! Darul de a înţelege structura miraculoasă a Universului, de a primi minunile şi de a sesiza providenţa trebuie să fie mai mare decât orice teorie unificată a fizicii. Iar minunea este că acest nivel respectă libertatea omului şi ascultă de rugăciune.
Matematica infinitului
Matematica infinitului - 5.0 out of
5
based on
3 votes