Revista Art-emis
Sara PDF Imprimare Email
Dr. Nicolae Bala?a   
Miercuri, 14 Martie 2012 20:06
Balasa NicolaeFagment de roman

În timp ce o ascultam pe mamaie ?i încercam s? despachet?m geamantanele, am auzit scâr?âitul por?ii din spatele casei.
- El trebuie s? fie! – mi-am zis în gând ?i am c?utat, gr?bit?, în bagaje, luleaua, punga cu tutun ?i sticla cu rachiu grecesc. Între timp, l-am auzit pe mo? Gheorghe:
- Ioan?, veni, f?, fata?
- Mai potole?te-te, m? g?lbejitule, cu ?l întrebat! C? mâine, poimâine, o iei din loc ?i nu o s? am cu ce s? te îngrop! La pop?, bani, la gropari, ca la gropari, ?la cu gorna nu sufl? nici el degeaba... Fir-ar al focului de umblat! ...?i de mat! C? m-ai mâncat de nu mai ?tiu ce s? m? fac! Of, Doamne, Doamne!
- Mai taci, f?, hârca dracului! C? dac? n-a? a?tepta fata, uite acum m-a? culca direct între ?le scânduri. Mi-a? pune singur capacul ?i gata! Te-a? sc?pa dracului de ?l bomb?nit! C? m-ai pocit la cap de îmi vine s? iau câmpii... Nu mai judec! Îmi vine s? pun mâna pe topor s? te toc buc??i ?i s? te fac jum?ri. Mâine, o s? m? duc s?-mi sap groapa s? vedem taci?
Pentru o clip?, am ezitat s? intru între ei de?i, de c?te ori m? vedeau, vrând-nevrând, se mai potoleau.
- I-auzi?! Iar se ceart?! Pe deoparte ?i Ioana asta, tot cu gura mare!... Îl bate la cap de când i-a ?inut lumânarea ?i el s-a întors... Acum ce vin? are bietul om c? nu l-a luat moartea? Ea zice c? din cauz? de ?uic? i s-a înmuiat ?lia coasa. C? dac? nu avea acolo, lâng? el, sticla ?i-l g?sea îmbr?cat, aranjat, parfumat, gata! C? ?i-a f?cut pe aici stagiul! Pân? acum, ehe, tocmeau o fat? mare, îl t?mâiau, îi duceau ?i apele, îl pomenea de trei s?pt?mâni, cum se face! Peste înc? vreo altele dou?, pomana de ?ase... O rânduial?, acolo, ?i lui, în rândul lumii, cu patruzeci ?i patru de colaci, un Dumnezeu de pomenit ?i o prescure, apoi pat ?i mas? ?i... Gheorghe avea s? se odihneasc?, o vreme, pe lumea ailalt?, pân? i-ar fi venit ceasul s? se întoarc? ?i s? dea socoteal?. A?a, nu-i vezi?! Nu mai încap unul în altul! L?sând la o parte c? nu prea s-au potrivit niciodat?...
Am ascultat-o pe mamaie, am tras cu urechea dincolo de noi ?i am luat-o, de data asta, pe la poart? ?i nu prin sp?rtura gardului din spatele casei, pe unde treceam de obicei. Când m-a v?zut, mo? Gheorghe s-a pus, ca un copil, pe plâns. S-a a?ezat pe treptele sc?rii din fa?a casei, m-a a?ezat pe genunchi, m-a mângâiat, apoi, ?optit, mi-a spus:
- S? ?tii tu, fata mea, c? mi-a venit ceasul. Am avut eu un vis. Nu cred c? mai am timp s? beau tutunul ?sta miresmat... Oricum, î?i mul?umesc! Dintr-?sta am auzit c? aveau nem?ii pe front! Te-am a?teptat, ba chiar m-am sculat din moarte ca s?-?i spun c? tu e?ti cumva sânge din sângele meu. Mum?-ta, Maria, e ?i fata mea. Am f?cut-o cu bunic?-ta. S? nu m? cer?i! ?i nici pe ea... A?a e în via??! Acum, c? ?tii, trage-m? de must??i ca alt? dat?... Doar e?ti singurul meu nepot cât? vreme Dumnezeu nu a vrut s? fac copii ?i cu Ioana.
- Of, of! Am sim?it eu ceva... Dar nu m? p?c?le?ti?
- Nu îmi mai arde de ?otii... Bine c? te-ai întors, ai mai crescut ?i am putut s?-?i spun.
- ...Baba Ioana?
- ?tie... De-aia nu prea m? înghite. Cu tine nu are nimic...Te faci îns? c? nu ?tii. ?ii totul pentru tine, ca pe un secret...
- ?i nici lui mami?
- Nu acum, mai târziu, dup? ce o s? închid ochii ?i o s? creasc? bojii... Pentu voi, mai e înc? mult timp...
Nu, n-o s? creasc?! - i-am zis, l-am îmbr??i?at ?i mi-a venit s? plâng. Mi-a ?ters lacrimile cu palmele lui b?t?torite, m-a pupat pe vârful nasului ?i a strigat c?tre femeia sa:
- Ioan?! F?, tu nu auzi?
- Ce e, omule? – i-a r?spuns ea din camera de la drum unde pusese provizoriu ?i co?ciugul.
- F? Ioan?, a venit fata mea, mâncao-ar mo?u pe ea!...
- E, de-asta strigai tu?! Bine c? a venit s?n?toas?! ?i eu care credeam...
- Credeai pe dracu! Scoate jum?rile ?i trandafirii din g?leat?... Pune ceaunul s? facem p?sat! Hai, ce mai stai? S? sco?i ?i o oal? cu vin! Din por?ia mea de moarte. Uite, vreau s? o beau eu cu fata, poman? de viu!

Câteva zile la rând, sear? de sear?, m-am plimbat prin sat cu mo? Gheorghe de mân?. Ne-am oprit pe la toate cârciumile ?i pr?v?liile. Nu a mai b?ut. Mergeam doar a?a ca s? ne vad? lumea. Când îns? ajungeam la R?tana, î?i g?sea un loc, m? punea pe genunchi ?i m? întreba ce-mi pofte?te inima. Îl tr?geam de must??i, el m? pupa pe n?suc, apoi îi r?spundeam:
- Halvi?? ?i înghe?at? de la Staro?!
- F?, R?tano, pe ?sta, despre care zice fata, l-ai mai v?zut?
- Ce s?-?i spun, mo? Gheorghe? Unii spun c? i-ar fi murit, în iarna trecut?, gloaba. Iapa aia am?r?t?. Al?ii cic? i-ar fi degerat baba. A c?zut în n?me?i seara ?i acolo ?i-a petrecut noaptea c? el a cam surzit ?i n-a auzit-o când ea se v?ieta.
- B?, Gheorghe, fii-?i-ar Staro? s?-?i fie! Din câte zice ?utu, c? ?tii, are pe fie-sa aia întreag? la cap, m?ritat? la el în sat, peste deal, ar fi dat to?i ortul popii! - s-a amestecat în vorb? Tuiu.
- Fugi?i, b?, dracu! L-am v?zut eu, de Pa?ti, la hor?, la Izlaz, în Satu Nou... - m-a lini?tit Cioac?. - Ce-i drept, f?r? bab?, dar nu cred c? o fi murit strâmba a?a coco?at?, c? nu putea sta dreapt? în co?ciug. N-aveai cum s?-i pui capacul ?i odat? te pomeneai cu ea moroi, c? se ridica din groap?, cu p?mânt cu tot în sus. Staro? zicea c? mai întâi o duce pe la b?i, de romantism, pe la Govora sau ceva mai sus, s-o dreag?. S-o îndrepte ?ia cu nu ?tiu ce ?lea au mai ie?it acum... Nu râde?i c? nu e de râs! Am auzit c? te pun în niste chingi, te bag? la cuptor ?i te fac, în vreo ?apte, opt zile, mai ceva ca atunci când erai nou.
- I-auzi, mo?ule, s-o dreag? pe bab?, s? se mai înc?lzeasc? ?i o s? vin? Staro? cu înghe?at?. Pân? atunci, ia ceva de-aici! Cere-i la tejghea ce pofte?ti tu!
- P?i, turt? dulce ?i o mânc?m împreun? cu lapte de la capr? acas?. Cu mamaie ?i cu baba Ioana!
- Las?-le pe ele, c? au tot mâncat ?i le-au picat din?ii...
- Atunci nu mai vreau nici eu.
-Tii, drace! B?, Gheorghe, b?! Dumneata?! Ia, ca s? vezi, s-a întors ?i fata?! - s-a mirat când ne-a v?zut, din u?a pr?v?liei, Tan?a din Gura Cerboaiei, venit? ?i ea la R?tana dup? un pachet cu sare. Se auzise c? ai murit?! Aoleu, Doamne, ?i ce m-am mai jelit! C? nu am venit ?i eu cu lumânare. Nu am putut! De urât... Î?i dai dumneata seama, femeie singur?, noaptea, peste câmp!
- Crezi c? te prindea vreunul ?i d?dea cu tine de p?mânt?... Te pomeni c? te punea dracu tocmai acum, când te-ai sfoiegit, cu cracii în sus! – a râs Ciocea.
- B?, nu mi-ar fi fost de-aia, dar venise balta mare... C? m? ?i gândeam: Doamne, cum l-or trece pe bietul om, în car, spre deal, la cimitir?!
- F?, acum te duc ??tia în remorc?, cu tractorul... Bani s? ai!
- Iar dac? nu?
- Mori tu în locul lui... Gheorghe, mai stai, m?, pe-aci, cu noi, chiar dac? o mai încurci pe Ioana în socoteli! F?, mori tu în locul lui ?i s? fiu al dracului dac? nu te duc moart? în spinare pân? la groap?! Trec ?i prin ap?! ?i acolo, te pun a?a, în picioare, c? cine ?tie, poate r?sari în prim?vara viitoare vreo cucut?? Sau vreo floare?! Mai ?tii?!
- Râzi, fir-ai al dracu de hodorog, când erai tân?r ?i plângeai...: ,,d?, f?, dara-i s? dai, c? de-aia ai ?i nu te prime?te cu ea în rai! Acum, i-auzi, mori! B?, fir-a?i ai dracu, am auzit la aparat, c? eu, televizor, în v?g?una aia, n-am... Gata, se schimb? guvernul ?i ??tia aud c? au plan, ca pe vremea comuni?tilor, s? duc? în fiecare an din noi, la groap?, cam a patra parte. Dup? socoteala mea, c? a lui g?lbeaz? ?sta nu mai poate, în vreo doi ani ?i jum?tate au ?i încheiat cincinalul de patru ani!
Am auzit ?i eu. Are dreptate n?roada! Cic? ?ia care o mai dau cotit? pe la spitale, în plin? democra?ie, de asta de pe la noi, când se vor întoarce, o s?-i pun? în jug, la plug. Nu de-alta, dar statul nu mai are capr? cu cinci picioare ?i ?â?e pentru fiecare. Mai sug doar cei cu mintea chircit?, pentru dezvoltare ?i împeli?a?ii de mici. Mai r?u de fata asta ?i de cei ca ea. Se vor bate pe troscot. C? atât a mai r?mas. În plus, pentru ei, la vremuri noi, tot cu ei! Asta e! O s? înghit?-n sec, altfel ?i buruienile vor fi la mare pre?!
- Afl?! Îi cred în stare! – a zis Tuiu.
- ?i eu, s? ?tii! – l-a aprobat femeia din gura Cerboaei.
- Gheorghe, mori, b?, dracului ?i scap? de ei!
- B?, tataie, i-am zis pentru prima dat? lui mo? Gheorghe, hai, c? ??tia sunt nebuni! Hai!

Am plecat împreun?. Oamenii ne-au urm?rit cu privirea ?i ne-au salutat deparc? plecam pe ultimul drum. Mo? Gheorghe s-a mai oprit în u?? înainte de a-i trece, la ie?ire, pragul. I-a m?surat pe fiecare cu privirea ?i o clip? iar i-a ascultat. To?i îns? t?ceau. Îi auzeam doar cum respirau. Doar Tan?a, în cele din urm?, f?când pe în?eleapta, a oftat.
- Uite, îl vede?i? Ast?zi e, mâine, stingerea! Vine ?la cu goarna ?i... Norocul lui c? o s?-l ?in? minte fata asta, altfel, bojii, pe el, de un metru!
- Ca s? vezi, a dracului! Da de unde ?tii tu, f?, ai? – a luat-o peste picior, iar??i, Ciocea.
- P?i tu nu vezi, b?, g?lbeaz?, c? el nu mai e el? I s-a schimbat uit?tura.
- Eu ca eu, dar, ho, c? da?i voi de dracu! – le-a zis mo? Gheorghe, le-a zâmbit, ?i m-a mângâiat pe cap.
- F?, ?ine ?i tu minte! Când mortul are un zâmet în col?ul gurii, mai ia cu el pe vreunul! Îl vezi la mo? Gheorghe? Uit?-te bine la el! Care crede?i c? ar putea fi urm?torul?
- P?i cel ce întreab? ?i e cu musca pe c?ciul?! Ciocea c? ?sta e intrat în comunitatea european? ?i musai trebie scos înaite de a da col?ul, de-acolo! Asculta?i-m?, probem? a dracu! Apoi trebuie s? moar? cumva în rândul lumii. – le-a r?spuns femeia.
- Ptiu! I-auzi a dracu! F?, tu e?ti aia! ?i o s? te m?nânce lupii moart?, acolo în Cerboaia. De, pe de o parte, o u?urare pentru ai t?i din neam, c? nu mai cheltuiesc s? te duc? în cimitir. Vezi cu ochii t?i c? î?i trebuie una, alta, ca s? mori. Ori tu... umbli creanga. Hodoroag? cum e?ti, cine dracu se mai uit? la tine?! Statul zici c? nu mai d?... Atunci de unde, f?, bani pentru lumân?ri, colaci ?i câte ?i mai câte ?lea?
- B?, Ciocio, tu ?tii c? prostul e ?l de moare întâi! Afl?! ...De grija altuia ?i asta e grija dracului! Vezi-?i de ale tale c? tot stând pe drum, s-ar putea, când mori, s? nu ai nici izmene în cur! Iar dac? vrei s? ?tii, eu chilo?i ?i un rând de ?oale mi-am luat! Am ?i t?mâie, lumân?ri... De când cu bolovanul ?la din cer. C? ziceau c? o s? cad? ?i, al dracu, nici ?l? nu a mai c?zut! C? ne pricopseam cu el, sc?pam, iar acum st?team de vorb? peste gard. Eu ?i înc? vreo câ?iva de aci, în rai, tu, c? ai fost dat dracu, un n?rod, dincolo, la cazanul cu smoal?, în iad.
- Mo?ule, ai dreptate, hai! C? pe ??tia i-a prostit foamea ?i au damblagit! – mi-a zis tataie ?i am ie?it.
Pe drum, am mers, râzând de cele spuse, în pr?v?lie la R?tana. În fa?a casei, cam cu greu m-a ridicat în bra?e ?i m-a pupat iar??i pe frunte.
- La noapte, s? visezi cum c? tu ai s? fii prin?es? la curtea unui mare împ?rat, iar eu tot acolo, pe la poart?, un cer?etor de zile. Mai d?-mi, Doamne, ?i un mâine!
- Cum un cer?etor cât? vreme ai zis c? e?ti tataie al meu?
- E, fie ?i cum zici tu, numai c?, vreau sau nu, trebuie s? recunosc, m-am cam împu?inat.
- Tataie, î?i spun, tu e?ti acela?i pe care eu îl ?tiu!
- Crezi? Ceva ciudat mi se întâmpl?! De?i e?ti aci, de la o zi la alta, îmi e dor de tine ?i mai mult. Eu cred c? se zvârcole?te în sufletul meu Maria. Mum?-ta! Parc? n-a? vrea s? închid ochii înainte s? o mai v?d, m?car o dat?, ?i pe ea.
- O s? vin? mai spre toamn?, îns? nu-mi mai spune chestii de-astea, c? m? faci s? plâng!
- Draga mo?ului, s? nu faci asta! Ascult?-m?, nu ai de ce! Când ai obosit pe-aici ?i te-ncurci prea mult în lume, omul se mai ?i odihne?te. Acum, fiecare în patul lui!
- Tataie, s? nu mori!
- Nuu! Mâine o lu?m de la început!
- Promi?i?
- Promit! N-avea grij?, mai am c?te ceva de f?cut.
- Atunci...
- Batem palma! S? nu ui?i s? treci mâine pe la mine!
- M? Gheorghe, m?, nici nu a venit bine, ?i iar mi-ai luat fata! Fir-ar-ar s? fie!
- Las-o, Mitro, c? doar ?tii, e ?i a mea, iar dac? am s? mor, tu o s? o ai cât vrei, c? e?ti mai tân?r?.
-Gheorghe, taci, Doamne iart?-m?, c? a?a n-a fost vorba! footer