Revista Art-emis
„Nicolae Iorga, așa cum l-au cunoscut” (1) PDF Imprimare Email
Pr. Dr. Al.Stănciulescu Bârda   
Miercuri, 13 Septembrie 2017 21:58

N.Iorga-Stanciulescu Barda  1„Amintiri inedite adunate și prezentate". Editura „Cuget Românesc, 2012, 273p

Nicolae Iorga a reprezentat una dintre cele mai înalte culmi la care s-a ridicat spiritualitatea românească. Acest „ambasador" al gândului şi neamului românesc a devenit cunoscut, apreciat şi admirat în multe ţări ale lumii. Istorici şi oameni de cultură, bizantinologi şi istorici ai artei, filozofi şi istorici ai literaturii de pretutindeni consideră ipotezele şi concluziile lui Nicolae Iorga adevărate jaloane ale propriei lor gândiri. Chiar dacă uneori, în timp şi spaţiu, se întâlnesc gânditori care contestă unele afirmaţii şi poziţii ale marelui nostru cărturar, aceştia nu denotă decât puncte de vedere diferite, inerente unei gândiri libere şi unei activităţi permanente de cercetare şi studiu.

Lucrarea noastră[1] nu-şi propune să analizeze popularitatea de care s-a bucurat Nicolae Iorga în străinătate. Noi adunăm, într-un mod sui generis, date care pot constitui adevărate documente peste timp, care probează, incontestabil, popularitatea de care s-a bucurat marele cărturar şi istoric în ţara noastră. Sunt date care, adăugate la cele deja cunoscute, constituie încă un pas în cunoaşterea activităţii şi personalităţii lui Nicolae Iorga. Ne-am adresat unor oameni din cele mai diverse colţuri ale ţării şi din cele mai variate domenii de activitate, cu rugămintea de a-şi răscoli memoria şi a ne împărtăşi câte ceva din amintirile care-i leagă de Nicolae Iorga. Încercarea noastră a depăşit aşteptările iniţiale. Ea a răscolit jarul uşor acoperit de cenuşa vremii şi a dat la iveală lucruri neaşteptate. Gestul tuturor care au avut amabilitatea să răspundă solicitării noastre este un act de cultură şi patriotism, care merită toată lauda. Adresăm şi pe această cale cele mai sincere mulţumiri acestor inimoşi oameni de cultură plini de generozitate. Sperăm ca din aceste crâmpeie inedite să realizăm un tablou memorialistic cât mai fidel al marelui savant. Tocmai de aceea, rugăm pe toţi cei care ar putea să ne sprijine cu noi pagini despre Nicolae Iorga să ne scrie în localitatea Bârda judeţul Mehedinţi. Spaţiul tipografic nu ne îngăduie, în cazul de faţă, să facem comentarii suficiente asupra materialelor inedite pe care le prezentăm în cele de mai jos. Vom lăsa documentul nud să vorbească prin el însuşi, urmând ca cercetarea noastră viitoare să încerce confruntarea acestor date cu documentul istoric propriu-zis, pentru a scoate mai bine în relief noutatea informaţiei. Subliniem însă câteva elemente care ni se par definitorii, după felul cum reies din documentele prezentate mai jos.

Nicolae Iorga ca om este o personalitate robustă, conştientă de valoarea sa, generos, ambiţios, atent faţă de cei din jur. În buzunarul lui este oricând gata un condei al ironiei şi altul al afecţiunii pentru duşmani şi prieteni. Accesele de subiectivism îi lasă însă neatinsă luciditatea gândirii în aprecierile fundamentale pe care le face. Este un tip complex, greu de descifrat pentru majoritatea celor din jur, frământat de tainele lumii şi ale cunoaşterii. Prietenii îl adoră, duşmanii îl urăsc dar îl respectă şi se tem. Îi place să fie apreciat, aplaudat, cap de afiş şi de interes, întreaga sa fiinţă este un vulcan, gata oricând să erupă. Leagă prietenii cu personalităţi de pretutindeni, dar şi cu oameni simpli şi nevoiaşi. Găseşte timp să scrie zeci de tomuri şi mii de articole, dar şi să răspundă celor mai neînsemnaţi corespondenţi ai săi. Convins de justeţea cauzei sale, nu se lasă intimidat de adversari, ci rămâne statornic în furtună, ca un stejar al înălţimilor.

Nicolae Iorga ca profesor reprezintă o adevărată culme în istoria pedagogiei şi învăţământului românesc. Pătruns de un profund spirit patriotic şi de conştiinţa rolului pe care trebuie să-l aibă şcoala de orice grad în viaţa unei naţiuni, Nicolae Iorga activează în consecinţă. Universitatea din Bucureşti, universităţile din străinătate, liceele, lăcaşurile de cultură de pe întreg cuprinsul ţării şi-au deschis larg sălile, încercând să cuprindă spiritul, personalitatea şi audienţa lui Nicolae Iorga. Orator de elită, bazat pe o vastă documentaţie ştiinţifică, cu o inconfundabilă capacitate de adaptare la auditor, Nicolae Iorga a fascinat, a cutremurat spiritele şi conştiinţele, a înălţat şi a coborât pe scara incomensurabilă a valorilor figuri şi statui considerate intangibile până aci. Puterea de convingere a lui Nicolae Iorga este greu de intuit pentru cei care nu au avut fericirea să-l asculte personal. Se pare că doar Mihail Kogălniceanu, Vasile Pârvan, Nicolae Titulescu şi George Călinescu s-au apropiat de asemenea parametri ai elocinţei, la care a ajuns Nicolae Iorga. Glasul lui Iorga, de la şoaptă la strigăt, subjuga auditoriul, îl făcea să uite de realitate şi de sine însuşi. Îl făcea să plutească într-o lume a gândurilor şi realităţilor, pe care i le impunea oratorul. Pe lângă doza mare de material informativ, Iorga punea mult suflet de patriot şi de român, ceea ce îi creştea considerabil popularitatea în mase. A ştiut să facă din Vălenii de Munte, o localitate aproape neştiută până la el, un adevărat focar de cultură cu profunde rezonanţe în ţară şi străinătate. Cei care au frecventat cursurile de la Vălenii de Munte s-au transformat, alături de studenţii şi elevii lui Nicolae Iorga, ei înşişi în mesageri ai marilor idei progresiste, pe care savantul le expunea. Alături de cursuri propriu-zise, activitatea de dascăl se continua în discuţii particulare, în excursii de documentare, ba chiar şi în articole şi recenzii. Permanent, Profesorul Iorga avea în vedere elementul tânăr, formarea lui pentru viaţă şi pentru cultură, promovarea valorilor autentice. Nu avem posibilitatea să apreciem câţi oameni de cultură valoroşi ai poporului nostru au fost formaţi, lansaţi şi sprijiniţi în procesul de afirmare de marele Profesor. Credem însă că sunt foarte numeroşi! Iorga era conştient de marea misiune ce-i revine în calitate de dascăl de şcoală, de a forma tinerele cadre. Nu numai prin cărţile şi scrierile sale de tot felul înţelegea să-şi slujească ţara şi poporul, ci şi prin această activitate practică, făcând din catedră un adevărat amvon de cultură, civilizaţie şi patriotism.

Nicolae Iorga ca om politic este fascinant. Din materialele de mai jos reiese însă, mai cu seamă, o anumită latură a activităţii sale politice, aceea de activist cultural. Pentru marele istoric şi om politic cultura reprezenta unul dintre factorii cei mai puternici în consolidarea unei naţiuni. Ctitor al Ligii Culturale pentru unitatea tuturor românilor, preşedinte al ei mai multă vreme apoi, Nicolae Iorga a fost convins că prin cultură, cu cele mai diverse forme ale sale, va face ca ideea de unitate a românilor să triumfe deplin, ceea ce s-a şi realizat în scurtă vreme. Tot prin factorii de cultură unitatea politică a putut fi consolidată, iar marile idealuri ale naţiunii române au putut să triumfe. Politica culturală promovată cu competenţă de marele savant a contribuit la adevărata explozie de valori ale spiritualităţii româneşti din prima jumătate a veacului nostru. Sub acest aspect, activitatea politică a lui Nicolae Iorga a fost o continuare a celei didactice. Înfiinţarea de şcoli româneşti în ţară şi-n străinătate, numeroasele cursuri, conferinţe şi discursuri de tot felul ţinute în ţară şi-n străinătate, excursiile făcute în ţară şi-n străinătate cu români, ori cele făcute în România cu diferiţi străini, cursurile foarte complexe şi variate de la Vălenii de Munte, întreaga activitate a Ligii Culturale îndrumată direct de Iorga, lucrările sale de nivel ştiinţific sau de popularizare publicate în ţară şi-n străinătate, revistele înfiinţate sau sprijinite sunt doar câteva din modalităţile prin care el înţelegea să folosească factorii de cultură în politica naţională.

O altă latură a activităţii sale politice o constituie preocuparea faţă de naţionalităţile conlocuitoare. Cele câteva documente de mai jos se adaugă unor numeroase dovezi cu privire la atitudinea progresistă a lui Nicolae Iorga faţă de naţionalităţile conlocuitoare. Numai cei care confundă naţionalismul cu patriotismul îl pot acuza pe Nicolae Iorga de „vederi înguste" în această problemă. Ceea ce impresionează în viaţa acestui mare tribun al poporului român este poziţia fermă în faţa ameninţării fasciste. Nici chiar moartea nu l-a putut îndupleca să-şi abandoneze convingerile sale politice şi umaniste, ci l-au făcut, - dacă mai era cazul! -, ca acest ultim tribut al vieţii sale să dea exemplul cel mai concludent de patriot adevărat. Am căutat să avem o varietate cât mai mare de oameni şi profesii, fiindcă Iorga nu a aparţinut numai unei anumite categorii speciale - a istoricilor -, ci întregului popor românesc. Cea mai persistentă ipostază a lui Nicolae Iorga păstrată în amintirea celor care l-au cunoscut este aceea de profesor, de dascăl, indiferent de locul sau de nivelul instituţiei la care şi-a ţinut prelegerile. Crâmpeie din viaţa marelui savant petrecute la catedra Universităţii bucureştene, Academia de Înalte Studii Comerciale, Universităţii pariziene, unor academii din ţară şi străinătate apar cu claritate prin vreme, fiindcă ele s-au imprimat în mintea şi sufletul ascultătorilor de atunci pentru toată viaţa. Cele mai bogate şi mai emoţionante amintiri s-au păstrat însă de la cursurile Universităţii de la Vălenii de Munte, această adevărată citadelă a culturii româneşti. Grupajul de faţă continuă să scoată la lumină aspecte noi din activitatea lui Nicolae Iorga, dar, în acelaşi timp, schiţează noi trăsături ori accentuează pe cele cunoscute ale marelui savant. Multe dintre mărturiile selectate constituie adevărate documente, cât şi veritabile pagini literare (a se vedea, spre exemplu, cele semnate de către Ion Larian Postolache), ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că strădania noastră nu a fost inutilă.

Deoarece mulţi dintre autorii amintirilor prezentate nu mai sunt în viaţă, le-am respectat scrisul şi opiniile, caracterul memorialistic al paginilor respective, deşi uneori ar fi fost necesare unele note critice! După publicarea întregului material de care dispunem se poate face un studiu competent, obiectiv. Bucuria noastră şi, sperăm, a cititorului este de a descoperi, dincolo de cele câteva erori istorice inerente unui document memorialistic, prospeţimea şi vitalitatea imaginii lui Nicolae Iorga păstrată şi transmisă prin sufletul (unor oameni de-a lungul unei jumătăţi de veac. Puţini cărturari, artişti şi oameni politici se pot bucura de o asemenea posteritate! Negreşit, că nenumăraţi sunt cei care şi-au dat jertfa supremă pentru cauza poporului şi naţiunii române, dar nu toţi au avut capacitatea şi posibilitatea, asemenea lui N. Iorga, de a se face apropiaţi, înţeleşi, admiraţi, controversaţi şi... iubiţi de cei mulţi. Materialele ce urmează sperăm să o dovedească.

Mulțumim cordial tuturor autorilor care ne-au pus la dispoziție aceste materiale, iar pentru cei ce-au plecat dintre noi înainte de a le vedea tipărite înălțăm o pioasă rugăciune. Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat ideea care a stat la baza acestei întreprinderi, reușind să salvăm astfel multe aspecte ale personalității și activității lui N. Iorga, care altfel s-ar fi pierdut pentru totdeauna. Regretăm că n-am început acțiunea de strângere a acestor amintiri cu mulți ani mai devreme. Rezultatele ar fi fost de-a dreptul spectaculoase! Precizăm că titlurile ne aparțin. Nicolae Iorga rămâne în istoria şi conştiinţa românească o adevărată sinteză a spiritului românesc, voievod solitar crucificat.

Nota redacţiei: textul prezentat este prefaţa volumului îngrijit de Pr. Al.Stănciulescu Bârda în volumul „Amintiri inedite adunate și prezentate". Editura „Cuget Românesc, 2012, 273p. În ediţiile viitoare vom reproduce impresiile unora dintre contemporanii care l-au cunoscut pe Nicolae Iorga, savant- simbol al culturii româneşti şi universale, apărute în lucrarea menţionată.

-------------------------------------
[1] Comunicare prezentată la Simpozionul anual de comunicări al Muzeului Judeţean Botoşani în cadrul sesiunii din 20-21 noiembrie 1986. Prima parte a materialului a apărut în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca", XXVIII, 1987-1988, p. 601-620.

footer