Carta Drepturilor delfinilor
„Dovezile științifice sunt acum suficient de puternice pentru a susține afirmația că delfinii - ca și oamenii -, au conştiinţa sinelui şi sunt fiinţe inteligente capabile de diferite stări şi emoţii, au personalitate. În consecință, delfinii ar trebui să fie consideraţi ca «persoane non-umane» și evaluaţi ca indivizi. Din punct de vedere etic, prejudiciul, moartea și ţinerea în captivitate a delfinilor sunt erori deosebit de grave.” (Thomas White)
Luând ca reper criteriul proporţiei creier-corp, delfinul are creierul foarte bine dezvoltat şi îi urmează omului. În plus, sunt fiinţe care îşi pot recunoaşte reflexia în oglindă şi sunt capabili să simtă emoţii puternice, cum ar fi tristeţea atunci când îşi pierd un pui. Numeroşi oameni de ştiinţă, filosofi şi grupuri care activează pentru drepturile animalelor, militează pentru declararea delfinilor ca „persoane non-umane”. Ei au realizat o cartă a drepturilor de care ar trebuie să beneficieze delfinii, unde se menţionează că nu ar mai trebui ţinuţi închişi în parcuri acvatice sau în grădini zoologice.
Delfinii sunt extrem de inteligenţi, complecşi, sensibili. Au putut fi observate manifestări de tristeţe şi doliu pentru puii pierduţi, de hrănire a semenilor aflaţi în dificultate și de cooperare cu pescarii atunci când întrevăd o posibilitate de obţinere a hranei. În Brazilia, când un banc de pești intră în lagună, delfinii mână bancurile spre pescari, iar peştii scăpaţi din plaselele pescarilor sunt hrana lor. Asemenea unora dintre oameni, delfinii sunt altruişti și există nenumărate cazuri în care s-au implicat, ajutând sau salvând înotători și surferi atacaţi de rechini. Masculii oferă cadouri femelelor buchete de plante, crengi sau bucăți de reziduuri marine. S-a descoperit că unii delfini care suferă de diabet zaharat, ştiu cum să-l activeze sau să-l dezactiveze. Oamenii pot învăța de la ei cum fac acest lucru, fiind apoi în măsură să aplice noi tratamente oamenilor.
Delfinii comunică prin fluierături, acestea având - ca şi limbile vorbite în cazul oamenilor - particularităţi regionale. De exemplu, cele care pot fi auzite la delfinii din Ţara Galilor diferă de ale celor care trăiesc în largul coastelor irlandeze sau în alte zone. În cursul vieţii, un delfin dobândește un fluierat-amprentă propriu, diferit de al vreunui alt delfin şi poate „striga” numele unui membru pe care vrea să-l găsească, imitând fluieratul acestuia. Ei comunică şi prin limbajul corpului, pot fi învățați să înțeleagă elementele de bază ale limbajului uman, vocabular, fraze, întrebări cereri, pot urmări programe la televizor și pot urma instrucțiuni prezentate pe ecran. De asemenea, pot răspunde, exprimându-şi cerinţele. Dr. Stephanie King, cercetător la Universitatea din St. Andrew precizează: „Dorinţa de copierea a fluierăturilor-amprentă ale delfinilor 
se regăsesc doar în cazul familiilor/perechilor compuse din mame și puii lor sau masculi adulți care formează alianțe pe termen lung unul cu altul. [...] Faptul că animalele emit fluierăturii atunci când acestea sunt separate de un asociat apropiat confirmă ideea că delfinii copiază fluierăturile numai atunci când doresc să se reunească cu acel individ.” Pentru a-şi demonstra teoria, dr. King intenționează să prezinte delfinilor înregistrări ale fluierăturilor, pentru a observa reacţia de răspuns.
Realizatorii cartei drepturilor delfinilor sunt cunoscuţi sub numele de „Grupul Helsinki”, grupare care include membrii ai „Societăţii pentru Conservarea Balenelor şi Delfinilor” din Regatul Unit al Marii Britanii. Membrii acestei grupări consideră că fiecare mamifer din ordinul cetaceelor - balene, delfini şi marsuini - are dreptul la viaţă şi nimeni nu trebuie să le submineze dreptul la libertate. În cadrul conferinţei anuale a „Asociaţiei Americane pentru Dezvoltare Ştiinţifică” - organizată în anul 2012 la Vancouver, „Grupul Helsinki” a susţinut faptul că balenele ar fi, de asemenea, mai presus de alte animale de pe lista vieţuitoarelor planetei, clasificându-i pe vânătorii de balene drept ucigași. Balenele ar trebui supuse unor reglementări care să le respecte „viața privată”, iar companiile petroliere ar trebui să acorde o atenție mare în direcţia efectelor pe care acţiunile lor şi mai cu seamă dezastrele create prin poluarea oceanelor se resfrâng asupra faunei marine, dar şi asupra oamenilor.
Una dintre cele mai elocvente demonstraţii a inteligenței delfinilor este Kelly, o femelă-delfin, găzduită la Institutul de Studii pe Animalele Marine din Mississippi, care şi-a curăţat singură piscina în care trăieşte. Ştiind că este răsplătită cu câte un peşte pentru fiecare bucăţică de gunoi pe care o returna, Kelly a ajuns să sfărâme gunoiul în bucăţi şi mai mici pentru a primi mai multe gustări. Într-una din zile, Kelly a prins un pescăruş şi, astfel, a primit o porţie mai mare de peşte drept răsplată. În final, delfinul a tras o nouă concluzie pentru propriul beneficiu: se folosea de gustările pe care le primea pentru a momi şi alţi pescăruşi şi pentru a-şi mări porţia de mâncare pe care o primea. Din spusele celor de la Institutul Marin, femela delfin şi-a învăţat şi puiul tactica, iar de la acesta au deprins-o şi alţi delfini.
Constatările şi demonstraţiile ştiinţifice privind a inteligenţa delfinilor a condus la apeluri pentru ca aceştia să fie desemnaţi „persoane non-umane, avându-se în vedere un proiect de lege a drepturilor lor. Proiectul de lege a drepturilor fiecărui membru al ordinului cetaceelor - balene, delfini și delfini bruni - prevede că oricare dintre acestea are dreptul la viață. Aplicarea acestei legi ar duce la interzicerea păstrării lor în grădini zoologice și acvatice ca şi la interzicerea pescuirii şi uciderii lor.
Notă: Textul a fost adaptat după o serie de articole scrise de jurnalista Fiona MacRae privitor la delfini, şi apărute de-a lungul vremii în publicaţia online, Daily Mail.[1]
Grafica - Ion Măldărescu