În urmă cu trei ani, Sharon Weinberger reporter independent de securitate naţională, specializată pe probleme de ştiinţă şi tehnologie militară, semnala apariţia unui prototip ameninţător, o armă emiţătoare de unde milimetrice, denumită Active Denial System. Comentariile ei avizate, privind înalta tehnologie din domeniul military, au apărut pe blog-urile de securitate naţională, dar şi în diverse publicaţii: Washington Post Magazine, Ardezie, Natura, Discover, Financial Times şi Săptămâna aeriană & Space Technology. Ea este autoarea imaginarei călătorii prin Pentagonul ştiinţific - Underworld (Nation Books, 2006) şi co-autor al unei Vacanţe nucleare de familie: Călătorii în lumea armamentului atomic (Bloomsbury, 2008).

Conform ultimelor informaţii, Statele Unite au în vedere testarea unei arme cu microunde, o raza a „durerii" care provoacă suferinţe insuportabile, asemănătoare arsurilor. Armata admite că arma Active Denial System este în curs de testare în Afganistan. Concomitent cu apariţia noii arme au prins glas mai multe dileme etice: are această armă „dreptul" de a tortura combatanţii inamici?, respectă drepturile omului? Convenţia de la Geneva, precum şi alte înţelegeri internaţionale care se referă la armele chimice, biologice sau de alte tipuri precum armele inteligente, nu acoperă gama de răspunsuri, sugerând un alt semn de întrebare: utilizarea înaltei tehnologii pentru a provoca dureri fizice nu înseamnă abuz? Potrivit articolului din Seattle Times, Heal, Comandantul Sheriff's Departament a testat aparatul pe el însuşi: „Este ca Atunci când te găseşti sub un duş fierbinte, te retragi imediat", a spus el. „În comparaţie cu această armă, gloanţele de cauciuc şi gazele lacrimogene au devenit mijloace învechite de represiune şi de control al mulţimilor, al suspecţilor ostili".

Active Denial System (ADS) face parte din categoria armelor non-letale şi a fost concepută şi realizată de armata S.U.A.. Emite un fascicol de mare putere de unde electromagnetice sub formă de microunde de înaltă frecvenţă, de 95 GHz (cu o lungime de undă de 3,2 mm). Frecvenţa generată este mult mai mare decât cea de 2,45 GHz, utilizată de un cuptor cu microunde, iar efectele asupra epidermei sunt proporţional amplificate. În acelaşi fel în care un cuptor cu microunde încălzeşte alimentele, undele milimetrice acţionează asupra moleculelor de apă şi de grăsime din organism, provocând o încălzire instantanee şi dureri de mare intensitate. În funcţie de valorile intensităţii, ale frecvenţei şi ale nivelului de putere, stabilite de către operator şi setate în funcţie de material, de ţintă şi de distanţă, temperatura unui obiectiv va continua să crească atât timp cât va fi aplicată. Fascicolul de unde emise va iradia toate ţintele aflate pe direcţia vizată, chiar şi în spatele ţintelor, fără a fi posibilă o selectare între indivizi sau obiecte. Teoretic, materialele bune conducătoare de căldură, cum este folia de aluminiu, pot reflecta aceste radiaţii şi ar putea fi în măsură să asigure protecţia. Senzaţia de arsură pe care o au „ţintele" umane este similară cu cea provocată de aplicarea unui bec cu incandescenţă pe piele şi victima se va alege cu arsuri grave în doar câteva secunde. Fascicolul poate fi concentrat până la o distanţă de 700 de metri şi poate pătrunde prin haine groase. Deşi efectele sunt descrise ca fiind pur şi simplu „neplăcute", dispozitivul dispune de un potenţial până la atingerea celui letal. Fascicol este programat să atace ţinta pentru un timp limitat, dar setările de siguranţă şi caracteristicile pot fi modificate de către operator, caz în care coordonatele se schimbă.
Efectele frecvenţelor radio pe oameni au fost studiate de către laboratoarele militare de ani de zile, dar nu toate rezultatele cercetărilor au fost făcute publice. Multe aspecte sunt clasificate, ceea ce face imposibilă evaluarea independentă a efectelor. Intenţiile pentru dezvoltarea acestui sistem sunt încă neclare şi au generat numeroase dispute şi controverse. În comparaţie cu tunul de apă, care s-a dovedit a fi un mod eficient (deşi uneori periculos) de controlare a dezordinilor publice, unii specialişti cred că dezvoltarea unui astfel de un sistem scump şi complicat pentru un singur scop nu pare plauzibil.

Pe parcursul testelor voluntarii au fost rugaţi să elimine ochelarii, lentilele de contact şi obiectele metalice generatoare zone fierbinţi, motiv pentru care au apărut semne de întrebare şi de îngrijorare, dacă dispozitivul va rămâne fidel scopului de incapacitare temporară non-letală sau dacă arma va fi folosită şi în alte scopuri. Expunerea pe termen lung la radiaţii poate provoca grave daune, în special la nivelul ţesuturilor sensibile, cum ar fi cele ale ochilor. În plus, unii susţin că subiecţii cu implanturi de stimulatoare sau alte dispozitive electronice în organism, bijuterii sau tatuaje, sunt susceptibili de a rămâne cu sechele cutanate grave. Un purtător de cuvânt al Air Force Research Laboratory a descris astfel experienţa sa ca subiect de testare: „în primele milisecunde am simţit că pielea s-a încălzit, apoi, a devenit din ce în ce mai fierbinte, până când am simţit că a luat foc". În timpul unei demonstraţii pentru mass-media, operatorii Active Denial System, prin intermediul unei antene montate la nivelul superior al unui vehicul militar de tip Humvee, au dirijat undele spre un grup de voluntari care reprezentau ţinte ostile, situaţie des întâlnită în zonele de conflict. Echipajului deservent al ADS a vizualizat prin obiective cu lentile puternice şi a trimis spre ţinte impulsuri de la o distanţă de 500 m. Toţi cei care au recepţionat fascicolul au reacţionat instantaneu, consecinţă a „exploziei" bruşte şi intense de căldură în corp, suficient de „convingătoare" pentru a face ca ţintele să aibă senzaţia că hainele lor sunt pe cale de aprindere. „Aceasta este una dintre tehnologiile-cheie pentru viitor", a declarat colonelul Kirk Hymes, director al programului de arme non-letale, care a contribuit la dezvoltarea noului dispozitiv. Armele ADS urmează să fie montate la bordul navelor, al avioanelor şi al elicopterelor, pentru a fi utilizate în mod curent de forţele de securitate sau în timpul operaţiunilor anti-terorism. Sistemul foloseşte undele electromagnetice milimetrice, care penetrează suprafaţa pielii, suficient pentru a provoca disconfort şi senzaţia de arsură, ele nu pot trece prin ziduri, pot penetra îmbrăcămintea, au declarat oficialii, dar au refuzat să comenteze dacă pot trece prin sticlă.

Este de aşteptat ca Active Denial System să intre în producţie în acest an, iar oficialităţile militare şi-au manifestat satisfacţia şi optimismul. Este posibil ca noua armă să deschidă o evoluţie pozitivă, o îndepărtare de forţa letală şi de descurajare, dar cine va decide setarea „dozei" în momentele dificile de pe câmpul de operaţiuni?