Revista Art-emis
Simbologia cultural? ?i autoorganizarea inteligent? la albine (1) PDF Imprimare Email
Cercet?tor dr. Gabriel Ungureanu   
Miercuri, 07 Noiembrie 2018 18:01

Albina „De când miroase-a prim?var?,/ Un gând m?-ndeamn? permanent,/ Albinele trudesc la ?ar?,/ Iar trântorii în Parlament". (Ionel Iacob-Bencei)

La 10 septembrie 1857 a început construc?ia Palatului Academiei de la Sf.Sava „spre dezvoltarea spiritelor tinerimii", devenit? ulterior cl?direa Universit??ii Bucure?ti (de la Pia?a Universit??ii). Constructorii ?i arhitec?ii au avut grij? s? imortalizeze printre alte simboluri esen?iale ?i albina, astfel aceasta apare reprezentat? stilistic pe brâul care ornamenteaz? jum?tatea peretelui central ?i este vizibil? totodat? în vârful uneia dintre coloanele dorice: este simbolul altruismului, purit??ii ?i h?rniciei.

Introducere

Din totdeauna oamenii au fost fascina?i de albine ?i de activitatea lor specific? în organizare, asem?n?toare uneori cu cea a grupurilor umane. Ele au o continuitate în existen?? de zeci de milioane de ani; cea mai „vârstnic?" albin? cunoscut? de cercet?torii subdomeniului entomologiei, (lb. gr. entomos-segmentat; logos-?tiin??) având cca. 100 de milioane de ani, este fosilizat? în chihlimbar ?i a fost descoperit? într-un strat geologic din statul Myanmar (Birmania).Prin compara?ie, conform teoriei evolu?ioniste, omul-homo sapiens sapiens- a ap?rut pe p?mânt acum cca. 40.000 de ani evoluând din str?mo?ii homo habilis ?i australopiteci (australopithecus afarensis) plasa?i d.p.d.v. temporal-estimativ acum 2,5-3 milioane de ani. Deci, specia albinelor prezint? un avans de continuum temporal de multe zeci de milioane de ani înaintea noastr?, devansând existen?ial fiin?a umanoid? originar? ?i tendin?a sa dinamic-evolu?ionist?. Aceast? constatare la nivelul sim?ului comun ne oblig? la mai mult? considera?ie ?i respect, vis-a-vis de aceast? performan?? temporal? care ne sugereaz? totodat? existen?a unui misterios perpetum mobile de via?? inteligent? adaptat?, diferit? de cea uman?. Cu toate acestea, omul a ,,jefuit" albina de produsele muncii sale înc? din zorii coexisten?ei inteligente ?i asta întrucâtva justificat deoarece umanoidul originar avea o nevoie vital? de acces la polizaharidele din miere ?i pe cale de consecin?? la energia eliberat? de aceste substan?e esen?iale. Astfel cercet?torii paleontologi au remarcat pe pere?ii pe?terilor din Spania desene rupestre care prezint? imagini în care oamenii cavernelor, culegeau fagurii de miere, folosindu-se de fum pentru a alunga albinele care încercau s?-?i apere proprietatea. Mai târziu omul a ,,domesticit" albina ?i a ,,convins-o" s? presteze activitatea de culeg?tor-produc?tor în folosul s?u, oferindu-i în schimb hran?, ad?post ?i supraveghere, siguran??, un areal propice pentru dezvoltare ?i prin apreciere statutul unui model filosofic.

Istorie, imagologie ?i simbolistic?

În civiliza?ia antic? mierea era considerat? un dar al zeilor ?i ast?zi una dintre ipoteze presupune c? mana, alimentul cu care au fost hr?ni?i evreii, în drumul lor de 40 de ani prin de?ert spre ?ara F?g?duin?ei, era de fapt miere. O dovad? în acest sens ar fi aceea c? mai târziu ?i prorocul Ioan Botez?torul s-a hr?nit în de?ert tot cu miere de albine s?lbatice. În Egiptul antic copiii de ?coal? primeau miere ?i astfel deveneau mai s?n?to?i fizic ?i psihic în compara?ie cu ceilal?i. Înc? din antichitate mierea a fost cunoscut? ca antiseptic ?i conservant; este cunoscut faptul c? dup? moartea sa întâmplat? la Babilon în anul 323 î.e.n., trupul lui Alexandru Macedon a fost îmb?ls?mat într-un amestec de miere ?i propolis, pentru a fi repatriat post-mortem. Cu privire la albin?ritul din ?ara noastr?, istoricul antic Herodot ne relateaz? c? a aflat de la tracii de pe malul drept al Istrului, cu ocazia expedi?iei militare a regelui Darius, c?: „?inuturile de dincolo de ape nu pot fi c?lcate cu u?urin?? din cauza numeroaselor familii de albine." Deci putem s? afirm?m f?r? s? gre?im c? ?i me?te?ugul apiculturii era binecunoscut str?mo?ilor no?tri înc? de la începutul fiin??rii noastre ca neam. Despre apicultorii din Geto-Dacia a scris în anul 200 d.Hr. ?i marele naturalist roman Claudius Aelianus (175 d.Hr.-235 d.Hr.) în lucrarea Despre Animale precum ?i mul?i al?i cronicari ai antichit??ii.

În acela?i registru temporal antic, afl?m despre prohibi?ia impus? dacilor de marele Rege Burebista care a poruncit tuturor s? consume miedul de albine în loc de vin, din motive u?or de în?eles vis-a-vis de moravurile bahice ale unor daci din acea vreme. Mai târziu pe zidurile de la Sarmisegetusa Regia „co?ni?ele pline cu albine erau folosite de c?tre daci drept arme de lupt? împotriva invadatorilor" (Cornoiu, 2003). Aceast? form? de ap?rare biologic? era pe cale de consecin?? foarte logic?, întrucât ?inuturile str?mo?e?ti au fost atractive dintotdeauna pentru to?i str?inii invadatori care au visat mereu la un p?mânt d?t?tor de lapte ?i miere. În acel context istoric conflictual li s-a oferit invadatorilor de pe ziduri în loc de lapte, ap? fiart? ?i în loc de miere, sursa originar? produc?toare de miere, albinele... Ca ?i furnica, albina este o vie?uitoare care munce?te f?r? odihn? ?i datorit? acestui comportament este observat? ?i admirat? cu aten?ie de oameni înc? din protoistorie; astfel ea a ajuns s? simbolizeze în primul rând spiritul h?rniciei. Albinele mai pot exprima precau?ia (ele nu r?mân niciodat? f?r? provizii), via?a ve?nic? (colonia se reânoie?te permanent cu al?i indivizi ?i pare c? nu dispar niciodat? din stup) dar ?i puritatea. Puritatea pentru c? ele polenizeaz? florile ?i sunt partenogenetice. Mitologia Greciei antice men?ioneaz? albinele ca fiind o viet??i îndr?gite de zei, fiind trimise ca mesageri sau îns?rcinate cu misiunea de a hr?ni pe cei ale?i. În registrul mitologiei, un exemplu în acest sens este mierea oferit? de albine ca hran? lui Zeus, (viitorul st?pân al zeilor Olimpului) pe vremea când acesta se ascundea în pe?ter? de tat?l s?u Cronos (zeul timpului). Mai târziu ?i apicultura ca ocupa?ie omeneasc? este sacralizat? în Grecia ?i considerat? de origine divin?, se spunea în popor c? nimfele îl înv??aser? acest me?te?ug pe semizeul Aristeu iar acesta la rândul s?u a transmis poporului pre?ioasele cuno?tiin?e.

Alte legende îl plaseaz? pe Dionisyos ca înv???tor primordial ?i mai târziu, ocrotitorii albinelor devin zeii Pan, Priap ?i Eros. Leg?tura între albine ?i muze a determinat o rela?ie spiritual? strâns? între albine ?i darul poeziei în Grecia antic?(Ferrari, 2003). Filosofia din Grecia antic? a apreciat printre altele c? mierea simbolizeaz? elocven?a ?i diploma?ia în exprimare, limbajul corporal m?surat ?i atitudinea ceremonioas?; toate acestea, fiind acompaniate pentru succesul persuad?rii cuiva, de o limb? mieroas?. În miturile olimpiene albina realizeaz? contactul, comunicarea ?i leg?tura simbolic? a prin?esei Melissa cu zei?a Demetra (sau Ceres), zei?a agriculturii întruchipând în principal: puritatea, h?rnicia ?i nemurirea. În acest sens, f?când o compara?ie accentuat? cu anumite defecte caracteriale umane, Democrit spunea: ,, Zgârci?ii sunt asem?n?tori albinelor. Ei muncesc ca ?i cum ar tr?i o ve?nicie". În lumea greco-roman? mierea era cunoscut? pentru ac?iunile ei binef?c?toare: Hipocrate (460) recomanda mierea pentru vindecarea diferitelor afec?iuni (gastrointestinale, reanle ?i respiratorii) ?i pentru tratamentul r?nilor. Dioscoride autorul celebrei lucr?ri „De materia medica" trata r?nile infectate cu miere. ?i în antichitatea roman? mierea de albine era folosit? pentru tratamente medicale ?i astfel afl?m c? Pliniu cel B?trân trata r?nile infectate folosind untur? de pe?te în combina?ie cu mierea de albine. Marcus Aurelius, celebrul împ?rat roman era totodat? om de ?tiin?? ?i filosof; acest iluminat autentic urm?rind activitatea ?i mediul albinelor albinelor a afirmat: „Ce nu îi place roiului nu îi place nici albinei". Aceast? reflec?ie filosofic? ar putea fi considerat? prima compara?ie de sorginte „socialist?" cu privire la prioritatea intereselor de grup vis-a-vis de statutul individului în societate.

Monede reprezentând pe zei?a Artemis întrupat? sub form? de albin? (Grecia antic?).
Egiptul antic. Pentru egipteni albina reprezenta faraonul, sufletul ?i soarele (prin virtutea dungilor sale aurii ?i prin puterea zborului). De asemenea abinele erau considerate lacrimile zeului Soare-Ra (Gibson,1993 p.322). „Dup? unificarea Egiptului, albina a fost încorporat? în titlu, de obicei precede numele de tron al faraonului exprimând al?turi de trestie ?i crucea egiptean? unitatea celor dou? t?râmuri".De asemenea albinele reprezentau starea de regalitate, divinitatea- zei?a Neith ?i zeul soarelui Ra. Ora?ul egiptean antic Sais era patronat de zei?a Neith ?i supranumit ,,Casa Albinelor"; în ritualurile religioase egiptene ?i în medicin?, mierea ?i ceara sunt amintite frecvent ?i în papirusurile g?site pân? acum ceea ce subliniaz? importan?a acestor substan?e pentru civiliza?ia egiptean?.Un om providen?ial care a studiat sistematic ?i ?tiin?ific albinele în Egipt în sec.19-20 a fost doctorul, bacteriologul, poetul, publicistul ?i apicultorul Ahmed Zaki Abu Shadi (1892-1955).

În India vedic? albinele sunt simbolul Somei-b?utura extazului divin ?i a cunoa?terii nemuririi, care are leg?tur? cu zei?a lunii. Mierea ?i laptele fiind considerate la indieni hrana zeilor se pot întâlni în mitologia ?i simbolistica lor ca surs? de via?? ?i abunden??. Ca ?i în cazul st?pânului olimpian din Grecia, dup? cum se arat? în Rig Veda, Indra eroul indian a fost hr?nit în pruncie tot de c?tre albine prima oar?, acestea aducându-i ca hran? mierea. Albinele ?i apicultura precum ?i leg?tura lor cu omul ?i soarta sa, au fost întâlnite frecvent în diferite lucr?ri spirituale ?i filosofice sau în textele sacre precum Rig Veda, Atharva Veda, Upani?ade, Bhagavad Gita, Markandeya Purana, Raj Nighantu, Bharat Samhita, Arthashastra ?i Amar Kosha; Kamasutra de la Vatsayana. Cu 450 de ani înainte de Christos textele budiste, Vinaya Pitaka, Abhidhamma Pitaka ?i Jataka, fac ?i ele descrieri importante referitoare la albine precum ?i la mierea produs? de ele. În epopeile Ramayana ?i Mahabharata apare un loc mirific numit ,,Madhuban" (o p?dure de miere). Zeul Vishnu parte integrant? a trinit??ii divine Brahma-Vi?nu-Shiva este reprezentat întotdeauna cu o albin? albastr? pe frunte sau este reprezentat ca o albin? a?ezat? pe un lotus. De asemenea, albinele albastre apar în numeroase reprezent?ri pe fruntea semizeului erou Krishna. În alte imagini ale simbologiei panteonului hindus, albinele formeaz? o coard? de arc a zeului iubirii Kama, prin aceasta sugerându-se dulcea?a sentimentelor de dragoste.

Civiliza?ia maia??. Albinele reprezentau pe P?mânt zeul-albin? numit Ah-Muzen-Cab. Despre maia?i se cunoa?te faptul c? au pr?sit înc? din vechime o specie de albin? f?r? ac, care producea o miere foarte bun? – ast?zi aceast? ras? de albine este pe cale de dispari?ie. Ob?inerea ?i cre?terea unei colonii de albine era foarte simpl? pentru indienii Americii de Sud: aceste insecte erau prinse prin decuparea p?r?ii de bu?tean în care se formase colonia, sigilat la capete cu ceramic? ?i transportat acas?. O astfel de colonie putea tr?i chiar ?i 80 de ani producând miere pentru multe genera?ii de oameni.

În cre?tinismul de început, albina ?i stupul sunt frecvent comparate cu via?a bisericii ?i credin?a oamenilor. Comportamentul albinei a fost asem?nat cu faptele Mântuitorului pentru c? ea poate reac?iona cu o în?ep?tur? atunci când este amenin?at? dar produce ?i mierea dulce. Mierea ?i laptele sunt un simbol al abunden?ei ??rii promise evreilor dar ?i un semn al milei lui Christos fa?? de oameni. Astfel g?sim în Cartea C?r?ilor (Biblia) capitolul Proverbe: 13-14 urm?torul îndemn al profe?ilor din vechime: „Fiule m?nânc? miere c?ci este bun? pentru cerul gurii tale. Tot a?a ?i în?elepciunea este bun? pentru sufletul t?u dac? o vei g?si vei avea un viitor ?i nu ?i se va t?ia n?dejdea" (Biblia,1990). De altfel în Biblie cuvântul „miere" apare men?ionat de 60 de ori. O cugetare a Sfântului Ioan Gur? de Aur (349 d.Hr.-407d.Hr.) (omilii), a reconfirmat spiritul de altruism cre?tin printr-o compara?ie cu lumea necuvânt?toarelor atunci când a spus: „Albina este mai onorat? decât alte animale, nu pentru c? munce?te, ci pentru c? lucreaz? pentru al?ii". Sfântului Ioan Gur? de Aur, cel mai mare predicator al lumii cre?tine îi pl?ceau bomboanele cu miere; Proclu, viitorul Patriarh al Constantinopolului ?i primul biograf al Sfântului, ne relateaz? c? înc? din perioada preo?iei, Ioan avea mereu asupra sa câteva bomboane cu miere de albine.

Printre sfin?ii cre?tini romani Sfântul Ambrozie (337d.Hr.-397d.Hr.) (Milano) este considerat patronul albinelor ?i al apicultorilor. Acest om luminat l-a determinat pe Augustin din Hipona (354 d.Hr.- 430 d.Hr.) s? se converteasc? la cre?tinism. Acest sfant Ambrozie este recunoscut ca slujitor ecumenic atât de Biserica Catolic?, cât ?i de Biserica Ortodox? ?i este supranumit doctorul cu limba de miere, descriere care face trimitere onomastic? la numele s?u, deoarece în limba latin? ambrosia se traduce drept miere. Se spune ca predicile sale erau dulci ca mierea, cuvintele curgându-i din gur? ca mierea. Bernard de Clairvaux (1091-1153) puternicul general din umbr? al ordinului cistercian a inspirat regulile ?i doctrina dup? care templierii sau ghidat spiritual, iar cartea sa De novae militiae a determinat mul?i tineri nobili s? îmbrace mantaua alb? cu cruce ro?ie pentru ap?rarea celor s?raci ?i umili?i care mergeau s? se închine la mormântul Mântuitorului din Ierusalim. Totodat?, datorit? discursurilor sale în?elepte ?i armonioase, lui Bernard de Clairvaux i-a fost conferit de c?tre Papa Pius VIII-lea, titlul doctor în teologie ?i mai precis de Doctor mellitus fluus aceast? expresie semnificând: „mierea ce curge". În sensul cunoa?terii ?i aprecierii fa?? de natura creat? Papa Urban al VIII-lea (Maffeo Barberini,1568-1644) s-a eviden?iat în mandatul pontificatului s?u (1623-1644) ca un în?elept iluminat autentic. El a în?eles, a iubit ?i protejat Crea?ia lui Dumnezeu luându-?i ca modele de studiu micile viet??i ?i a?a se face c? trei albine ?i soarele au devenit simbolul acestui Pap?; albinele pot fi v?zute pe multe monumente ?i palate ale Romei datând din timpul acestui înv???tor spiritual. În capela din palatul Barberini, o adev?rat? ?i rafinat? oper? de art? renascentist?, se pot observa ?i ast?zi mozaicuri splendide înf??i?ând albinele ?i soarele. De remarcat c? acestea nu reprezint? în mod ocult pe zeul soarelui Helios, Sol Invictus sau alte reprezent?ri p?gâne.

Albinele ?i soarele au fost utilizate în decora?iunile interioare ?i exterioare ca un simbol omniprezent în mai toate operele de art? comandate artistului Gian Lorenzo Bernini dar ?i pentru ornamentarea coloanelor ?i a pie?elor din Roma ?i din alte localit??i. Pentru conformitate men?ion?m aici: Fontana Triton cu motivele delfinului, cochiliei ?i nop?ii, precum ?i stema papal? Barberini cu tiara, cheile ?i albinele. O alt? oper? de mare frumuse?e a acestui mare artist ?i arhitect este Fontana delle api (fântâna albinelor).

Când a fost întronizat ca Pap?, Urban VIII- lea a fost îmbr?cat într-o mantie pe care au fost aplicate albine de metal. Dup? ce a plecat la Marele Creator, în 1644 cardinalii electori au mers la aceasta ?i au luat câte o albin? din mantie. Acestea au fost utilizate pentru voturile de alegere ale urm?torului pap?: acest ritual devine foarte sugestiv pentru importan?a pe care o acordau acestei viet??i în plin? er? cre?tin?. Simbolistica esoteric? a albinei se poate eviden?ia în aria regalit??ii, religiei ?i spiritualit??ii noncre?tine a Evului Mediu. Pe aceast? cale a istoriei regalit??ii Fran?ei, Germaniei ?i Italiei vom g?si întotdeauna o albin? sau mai multe prezente în simbologia devenirii ?i dezvolt?rii sociale a acestor imperii. În acest sens putem afirma c? împ?ra?ii merovingieni, descenden?i ai marilor ini?ia?i samariteni, au fost convin?i de efectele „magice" ale fagurelui. Deoarece au observat geometria neobi?nuit? a naturii la fagurele de miere construit de albine în prisme hexagonale, ?coala lor str?veche de filosofie regal? a considerat comportamentul ?i produsele albinelor ca fiind manifestarea armoniei divine în natur?. Astfel pentru dinastia merovingian? albina a devenit o creatur? sacr?. Aceast? importan?? pe care o acordau micilor viet??i se în?elege ?i din ritualul funerar neobi?nuit oficiat la moartea lui Childeric I (e.n.440-482 e.n fiul lui Meroveus, întemeietorul dinastiei), când cca. 300 de albine mici de aur au fost plasate pe mantia lui funerar? având probabil ca model ritualurile faraonice binecunoscute de ace?ti ini?ia?i merovingieni care aveau o descenden?? oriental?. Aceste albine de aur au fost descoperite pentru prima dat? cu ocazia deschiderii mormântului, în 1653. Din p?cate doar câteva albine de aur s-au p?strat, restul fiind furate ?i topite de jefuitorii de morminte.

Nu în ultimul rând, putem s? cit?m ?i faptul c? albina era emblema lui Napoleon I (1769-1821). Atunci când a devenit Împ?rat al Fran?ei, le-a ata?at mantiei sale la încoronarea din 1804. Este un deja un truism c? Bonaparte purta adesea obiecte vestimentare brodate ?i ornamentate cu imagini ale micilor insecte ?i nu putem spune c? era un moft megalomanic ?i nici o obsesie. S-a observat c? de-a lungul timpului c? el a decorat multe obiecte în re?edin?ele sale ?i deasemenea le-a permis unora dintre generalii s?i s? poarte ?i utilizeze acest simbol secret.Ca o ironie îns?, Napoleon al III-lea deplaseaz? acest simbol din heraldica împ?r?teasc? ?i o redefine?te ulterior ca fiind simbolul muncitorilor francezi.

?i în simbologia breslei zidarilor ,,speculativi" din sec.XVIII-lea ?i XIX-lea apare stupul ?i colonia sa de albine ca o imagine manifest pentru munca prestat? în colectiv; aceste simboluri f?ceau o trimitere sugestiv? la reu?ita ?i succesul grupului implicat în rezolvarea sarcinilor sociale. Totu?i, din anul 1870 albinele dispar definitiv din heraldica zidarilor francezi. Ca o activitate literar? de gen a acestora men?ion?m revista francez? „Albina Zidarilor" (1829-1830) care a avut 111 edi?ii ?i a avut o orientare de centru-stânga, favorabil? Revolu?iei Franceze ?i mai târziu publica?ia „Stupul Zidarilor" editat? de Marconis de Negre în anul 1865 ?i care nu a publicat decât 10 numere înainte de a-?i înceta activitatea (Ligou, 2008). Credin?a spiritual? islamic?. Coranul, în Sura:16 (An-Nahl-miere de albine) vorbe?te despre vie?uirea albinelor în natur? sau pe lâng? om: Dumnezeu a f?cut albina s?-?i dureze o cas? în mun?i, în copaci ?i s? locuiasc? în cea construit? de om; s? se hr?neasc? cu toate roadele ?i s? zboare cum îi e voia. Albina scoate din ea un lichid colorat, felurit ?i bun t?m?duitor pentru oameni: semn v?dit pentru cei ce cuget?.

Mohammed-fondatorul islamului atr?gea aten?ia coreligionarilor s?i afirmând: „Mierea este remediul pentru fiecare boal?". Pentru simbolistica chinez?, prezen?a unei albine pe o floare semnific? prietenia unui b?rbat cu o femeie, iubirea ?i c?s?toria. Polenizarea florilor, simbolizeaz? puritatea fetelor dar ?i fertilitatea cuplului dup? c?s?torie. În iconografia chinez? albinele aduc fericirea, norocul, prosperitatea ?i pacea. Dup? cum arat? cercet?torul Romulus Antonescu în Dic?ionarul de Simboluri ?i Credin?e Tradi?ionale Române?ti albina este prezent? dintotdeauna în reprezent?rile folclorice precum ?i în basmele ori legendele românilor. Dovada cre?terii sistematice albinelor în Dacia ?i mai târziu sub administra?ia roman? este dovedit? printre altele ?i de practicarea unui cult al zeit??ii protectoare a albinelor, care a fost adoptat în Dacia: Diana mellifica; de altfel se observ? c? ?i majoritatea termenilor care se refer? la mica insect? ?i produsele stup?ritului, sunt în limba latin?. În miturile dacoromânilor albina nu particip? direct la crearea lumii, dar are misiunea de a transmite mesajul salvator al divinit??ii, celor implica?i în munca de crea?ie ?i de construc?ie a realit??ii înconjur?toare. În acest sens autorul mai sus men?ionat precizeaz? c? albina este un animal precosmogonic ?i exist? în aceast? form? înc? dinaintea facerii lumii noastre. Credin?ele despre albin?, miturile, calendarul religios ortodox ?i ,,semnele" asociate comportamentului acesteia proiecteaz? diverse aten?ion?ri sau dorin?e ?i a?tept?ri în comunit??ile locale din mediul rural.

Calendarul ortodox face trimitere la albin? în urm?toarele zile: M?cinicii (9 martie), Bunavestire (25 martie), Sânpetru (29 iunie), Sântilie (20 iulie), Macavei sau Macovei (1 august) ?i Schimbarea la Fa?? (6 august) etc; la români, credin?a general? este c?, în jurul datei de 14 septembrie (În?l?area Sfintei Cruci), albinele încep s? se ascund?, s? se ad?posteasc? de frigul iernii. Pris?carii, anticipeaz? perioada de roire a albinelor, ascultând sear? de sear? ?ârâitul m?tcii, care va conduce roiul. Cu privire la schimbarea condi?iilor meteo, în Moldova ?i Bucovina semnele de schimbare a timpului se observ? în comportamentul albinelor: dac? albinele se gr?besc s? culeag? nectar ?i polen dis-diminea?? ?i nu se dep?rteaz? de stupi, este semn de ploaie; dac? scot zi ?i noapte în prisac? un zumzet permanent, timpul va deveni, din frumos, posomorât, ploios ?i furtunos; dac? albinele zboar? în apropierea stupilor, sau intr? cu gr?mada în?untru mai înainte de a se însera, este semn de ploaie ?i furtun?. În ceea ce prive?te ursita fetelor de m?ritat în Muntenia se crede c? acestea trebuie s? poarte cu ele o crengu?? rupt? din copacul pe care s-a prins un roi de albine. Produsele onirice sunt ?i ele interpretate în acest registru: Va fi bine pentru cine viseaz? albine, dar se va trezi cu du?manii intrând în casa celui care se viseaz? atacat de albine; la Suceava este un semn de lipsuri, nevoi, secet? pentru cel care viseaz? stup de albine (Antonescu, 2009). De asemenea trebuie s? reafirm?m faptul c? exist? o lung? list? de speciali?ti români în acest domeniu, drapat? cu oameni lumina?i spiritual, care au apreciat ?i dezvoltat dintotdeauna apicultura ??rii noastre.

Datorit? spa?iului restrâns cit?m aici doar câteva personalit??i marcante, dup? lucrarea cercet?torului Ilie Cornoiu, Oameni ?i Albine: 1) Domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir; 2) Gheorghe Asachi (1788-1869); 3) Mihai Eminescu, poetul na?ional (1850-1889); 4) Mihail Sadoveanu (1880-1961). S? nu-l uit?m pe marele om de ?tiin?? al secolului XX, savantul român Veaceslav Harnaj, o mare personalitate a lumii ?tiin?ifice interna?ionale, care dup? ce a avut o contribu?ie major? la dezvoltarea apiculturii din România a devenit între anii 1965-1985 pre?edintele Apimondia, cel mai înalt for mondial (Cornoiu, 2003). La o c?utare simpl? simbolul albinei apare ?i în heraldica noastr? administrativ?: conform sigiliului de la 1872 se putea observa în reprezentarea heraldic? a jude?ului Mehedin?i o albin? ?i de asemenea pentru jude?ul Vaslui un stup înconjurat de trei albine. Stema actual? a jude?ului Vaslui a fost recreat? în anul 2004 ?i aprobat? în ?edin?a de guvern din anul 2006 în acord cu vechile simboluri ale ?inuturilor acestui jude?: ,,Stema se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite pe fond ro?u, despicat în partea superioar?, cele trei cartiere fiind delimitate de un firet de aur. În partea superioar? în primul cartier, în dreapta se afl? un stup de nuiele de argint, încadrat de trei albine de aur. În partea superioar? în al doilea cartier în stânga, se afl? trei pe?ti suprapu?i de argint, reda?i spre dreapta. În partea inferioar? în al treilea cartier se afl? un bour de argint mergând spre dreapta" (Ghiorghe, 2015).

Descrierea schi?at? a speciei

Ca defini?ie general?, specia este ,,o comunitate reproductiv? alc?tuit? din una sau mai multe popula?ii. Specia este în acela?i timp un sistem biologic (un nivel în ierarhia organizatoric?) ?i un nivel în ierarhia taxonomic?. Astfel, specia ca sistem biologic, devine veriga de leg?tur? dintre ierarhia organizatoric? ?i ierarhia taxonomic?" (Cog?lniceanu, 2007). Din punct de vedere categorial ?i ?tiin?ific aceast? vie?uitoare a fost clasificat? în opera biologului suedez Carl von Linne înc? din 1758, care astfel a structurat efectul de ordonare ?i categorizare a speciei albinelor: Clasa Insecta, Ordinul Hymenoptera, Subordinul Apocrita, Familia Apidae, genul Apis. De fapt structura clasific?rii ?tiin?ifice actuale este foarte lung? ?i foarte complex? nef?când aici obiectul explica?iilor de detaliu. Din aceast? familie de insecte mai fac parte furnicile ?i viespile. Familia Apidae este familia albinelor „domestice", crescute pentru ob?inerea mierii. În aceast? familie se încadreaz? ?i bondarii, himenoptere u?or de recunoscut dup? aspectul foarte p?ros, dar ?i dup? coloritul în benzi întâlnit la cea mai mare parte din specii. Patru specii de albine fac parte din genul apis: albina melifer?, albina uria??, albina pitic? galben? ?i albina indian?. Albinele (dup? clasificarea lui Carl Linne-apis melifica) sunt întâlnite pe toat? planeta, excep?ie f?când altitudinile înalte, zonele polare ?i anumite insule izolate.Unele au o culoare neagr? sau gri, altele apar cu nuan?e de galben deschis sau ro?u ?i tr?iesc ?i în ecosisteme naturale precum zonele s?lbatice terestre, adic? acolo unde dezvoltarea lor nu este influen?at? de om dar întrucât omul a observat de mii de ani foloasele terapeutice ?i alimentare pe care le poate ob?ine de la micile viet??i, le-a orientat existen?a în a?a numitele ecosisteme antropizate sau agroecosistemele controlate ?i protejate.

La noi în ?ar? s-a dezvoltat rasa Apis melifera carpatica, o ras? deosebit de blând? ?i productiv? ce dispune datorit? condi?iilor ideale de dezvoltare climatic?, de o mare prolificitate. Aceast? ras? româneasc? a fost medaliat? de trei ori la congresele Apimondia pentru comportament ?i eficien?? productiv?. Albina are o structur? corporal? compus? din: creierul alc?tuit din 4 forma?iuni numite protocerebrum; tergit, sternit ?i dou? pleure; dispune de 5 ochi ?i ?ase picioare, opt glande cerifere ?i aparatul de venin cu ac. Datorit? faptului c? albinele pierd în timpul transportului c?tre stup o parte din nectarul ?i polenul recoltat chiar pe deasupra sistemelor vegetale, se produce un fenomen simbiotic numit „mutualism" în timpul c?ruia se produce polenizarea încruci?at? la plante ?i la pomii fructiferi. Acest aspect a fost eviden?iat chiar de naturalistul Charles Darwin prin experimente care demonstrau acest fenomen biologic. Marele savant Albert Einstein a afirmat în acest sens c? dac? albinele ar disp?rea umanitatea ar mai avea 4 ani de tr?it, întrucât în lipsa poleniz?rii entomofile asigurate de aceste fiin?e produc?iile agricole ar fi total compromise, ceea ce ar conduce la extinc?ia speciei noastre. Acest lucru este doar pe jum?tate adev?rat întrucât este îndeob?te cunoscut faptul c? polenizarea culturilor se petrece ?i datorit? deplas?rii violente a maselor de aer (vânt, furtun?, etc.) care antreneaz? polenul ?i semin?ele pe suprafe?e întinse. Totu?i, ipoteza ridicat? de marele savant ar avea urm?ri catastrofice, dac? printr-o nefericire a destinului nostru s-ar confirma. Oricum în actualitate albinele sunt foarte amenin?ate de pesticidele utilizate în combaterea industrial? a d?un?torilor agricoli.

- Va urma -

Grafica - I.M.

footer