Bulibășeala politică nu are odihnă. Ea nu doarme. Uneori pe ascuns, alteori la vedere, ea ne marchează permanent traiul. Zilele trecute, cu prilejul votului unei moțiuni de cenzură moșită de opoziție, i-am văzut cu toții viermuiala printre fotoliile confortabile din spațioasa sală a Parlamentului.

Irezistibilul miros al puterii

Momente decizionale. Sala părea o mare agitată de suflul incertitudinii. O mare de politicieni sosiți cu mare, cu mic, sănătoți sau ridicați de pe patul de spital, la marea împărțeală. Toți, bărbați și femei, sunt indivizi înscriși cu ani în urmă pe listele de...

Citeşte articol complet...

Deşi s-a scurs ceva nisip prin clepsidră de la apariţia acestui text, astăzi, mai mult decât oricând în cei treizeci de ani de distrugere a României de către nemernicii cocoţaţi la cârma Ţării, îndrumaţi cu grijă „părintească” de mai marii nemernici din Occidentul lacom şi ipocrit, credem că „Iarmarocul” lui Radu Gyr descrie fidel „Starea Naţiunii” în anul de graţie 2019. (Redacţia ART-EMIS)

„Ca-n orice fel de iarmaroc,/ un saltimbanc pornit să-nşele/ scotea luceferi din pingele,/ grădini de flori din cozoroc.// Ştiam că-s...

Citeşte articol complet...

Săptămîna trecută, poate miercuri, poate joi spre seară, la o intersecție din Băneasa, așteptam în spatele unui începător cu portocală galbenă să facă stînga. Exact atunci privirea mi-a căzut pe capul mare, acoperit cu pălărie al unui actor de western, de aventurier american. Parcă îmi era cunoscut de undeva, din cine știe ce film cu căruțe, cu pistoale și indieni. Am rămas o clipă locului să văd și titlul filmului. Si cînd colo, nu era nici un western. Era doar figura lui moș Mihai Șora, bine lucrată în adobe, spilcuit și pomădat, jucînd rolul său de moș #Resist la 102 ani, cel cărat prin...

Citeşte articol complet...

Ieșită din Primul Război Mondial cu împlinirea integrală a idealului național de a trăi în libertate și demnitate în perimetrul neciuntit al pământului străbun, România Întregită s-a plasat, în așa mod, pe traiectoria evoluției istorice europene și universale. Obținând reașezarea societății românești pe noile fundamente garantate de împlinirea idealului național, în urma războiului de reîntregire (1916-1918), tânăra generație a considerat că se poate acum dedica în întregime operei de reconstrucție spirituală a Noii Românii[1].

În studiul său din 1934 dedicat generației, Mircea Vulcănescu...

Citeşte articol complet...

În România europeană şi pretins democratică se joacă o comedie „paralelă” (de la „Statul Paralel”, „Deep State”) de proporţii. Guvernul pesedist, condus de marioneta nereuşită Viorica Dăncilă (a lui Liviu Dragnea), a căzut şi e foarte bine că a căzut. Deşi condiţiile în care a căzut guvernul P.S.D. sunt dintre cele mai dubioase. Încă o dată, eşecul Vioricăi Dăncilă era şi foarte previzibil, şi pe deplin meritat. Lucru valabil şi pentru lamentabilele cadre recente ale PSD, care au executat toate capriciile de mărire ale marionetei.

Dar de ce să avem neapărat un guvern liberal minoritar? Sau...

Citeşte articol complet...

Informația înseamnă putere, înseamnă responsabilitate, înseamnă experți, evenimente mediatice, observatori multipli, parteneri strategici, decidenți, translator… dar, potrivit unui „clasic în viață” înseamnă și „idioți utili”! Nevoia de securitate este evidentă! Și totuși, ce se întâmplă când hoțul strigă „hoţii !”? Cine are nevoie de dezbinarea românilor? Cine practică „dubla personalitate” în fața aliaților strategici? Să fie adevărat că cine a vândut o dată, va vinde în continuare?! 

Securitate națională? Da! Avem nevoie de securitate națională! Avem nevoie de...

Citeşte articol complet...

La capitolul muzee, cred că Frankfurt ocupă un loc foarte însemnat. Ele sunt oglinda intelectuală și sufletească a germanilor. Sunt impecabile. Modele de valori, organizare și informație. Iar construcția lor bate orice concurență, fiindcă sunt creații artistice, repere de arhitectură modernă. De altfel, acest stil artistic este împrumutat și de supermarket-uri, cum este „My Zeil”, prevăzut cu un „Express Way”, o construcție interioară aerodinamică, cu o scară rulantă de peste o sută de metri. Însăși toaleta este o imagine a puterii bancare a orașului, fiind decorată cu lingouri de aur! Nu...

Citeşte articol complet...

„Dacă vreți democrație, păstrați-vă suveranitatea”! Cine credeți că a enunțat acest adagiu? Posibil Platon! Sau poate învățăcelul său Aristotel! E drept, filosofii nu vorbeau de suveranitate, ci de democrație! Despre democrația din timpul lui Pericle, de acum 2500 de ani, în Agora din piața publică a Atenei. Adunarea poporului, prin democrația directă, decidea asupra legilor, dar și a aleșilor, ce-i ce îi vor reprezenta în structurile statului. Poate, altor filosofi sau doctrinari, le aparține maxima! De ce nu, ideologilor liberalismului timpuriu, John Locke sau Montesquieu, cărora sigur le...

Citeşte articol complet...

Un comentariu ilustrativ şi bine inspirat, scris pe marginea unui text referitor la recentul scandal Trump-Joe Biden-Zelensky-CrowdStrike-Ucraina-România publicat pe blogul personal al unuia dintre foştii premieri ai României post decembriste[1], În articolul comentat, autorul precizează că: „nici măcar comunicațiile speciale ale președintelui S.U.A. (coordonate de o unitate specializată independentă și perfect etanșă) nu mai sunt sigure. Un membru al acelei echipe a decis că ceea ce spune comandantul său suprem nu este în linie cu părerile sale și le-a dezvăluit. Ca atare, Trump s-a văzut...

Citeşte articol complet...

Manifestări, atitudini neostăşeşti

Mai mult decât la alte instituţii ale statului, apartenenţa la instituţia militară presupune/impune (în permanenţă) manifestări şi atitudini ostăşeşti (în orice împrejurare) din partea fiecărui militar (indiferent de grad şi funcţie), activ sau concentrat, inclusiv în timp de război. Documentele epocii relevă (şi în această privinţă) numeroase situaţii de indisciplină încă de la începutul războiului, generalul Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei 4, făcând cunoscut, la 16 iulie 1941: „Domnul Mareşal Antonescu observă zilnic ofițeri într-o ținută...

Citeşte articol complet...

Fusei la Klaufand. Mai bine zis, iar fusei din nou la Klaufand, că prima dată uitai de ce mă dusei, așa că, mă dusei iar din nou, când mă-ntorsei. Păi, dacă puseră ăștia Klaufandu’ în spatele cășii mele! Două lucruri îmi plac mie la Klaufand. Unu e când îi văd pe ăia care degustă câte un ciorchine, câte o prună-două-trei, câte un covrig-doi-trei, și, după o juma de oră pleacă sătui. Păi, dacă n-au găsit ce căutau, ce să mai facă oamenii? Ce vină au ei că ăia de la Klaufand n-au făcut aprovizionarea cu ce le trebe lor?

Al doilea e ăla de care-am mai povestit. Îmi plac copiii mici din...

Citeşte articol complet...

Asumarea conducerii Statului venea ca urmare a salvării naţiei sale din sfâşierile duşmanilor externi şi scoaterea din putregaiului intern în care o aruncase regele străin de neam, la care se adăga competenţa sa militară, dar mai presus de acestea, dragostea sa aprinsă de ţară şi poporul care a îndurat prea mult şi multe. Inimosul Locotenent Popescu Deveselu, care şi l-a ales ca model pe general, îi scria acestuia în 29 Mai 1935: „D-le general, viaţa oamenilor care au fost înzestraţi de Dumnezeu cu însuşirile de mari conducători, aparţine celor ce se cer conduşi. Păcatul îl poartă ei dacă nu...

Citeşte articol complet...

Frankfurt am Main este cel mai liberal oraș din Germania, așa spun localnicii, fiindcă ar avea cel mai mare număr de străini. Oricum, o plimbare sau mai multe prin Frankfurt, câte am făcut eu, mi-au dat senzația că sunt la New York, prin atmosfera stradală, o invazie de străini, un amestec de graiuri, ca și o libertate de mișcare și comunicare. Iar germanii erau... americani. Toți știu limba engleză și au pe chip inconfundabilul Smile. Arabi imens de mulți, tot felul de colorați (nu negri!), ca parabolanii din „Agora”, îți doreai să vezi și niște albi dolofani, cu cârnați și halbe în mâini...

Citeşte articol complet...

„Dăruiți-mi mai presus de orice libertăți pe aceea de a ști, de a mă exprima și a discuta liber, potrivit cu conștiința” (John Milton, Aeropagitica).

„Spărgătorul” este persoana care pătrunde forțat prin locuri imprevizibile, obținând rezultate concrete, de maximă valoare în folosul său sau pentru alții,și prejudiciind major ținta. Penetrabilitatea serviciilor de securitate și efectul realizat a dovedit ineficiența sistemelor de criptare și aliniilor de protecție electrice, magnetice, microundelor, undelor radio etc... Totul a început în semestrul II al anului 2012, cu un e-mail adresat unui...

Citeşte articol complet...

Lectura unora dintre articole publicate în ultimul timp despre 23 august 1944, mă determină să-mi prezint şi eu unele păreri faţă de altele  care pot crea confuzii şi chiar „argumenta” capturarea de către sovietici a circa 150.000 (cf. Raportul M.St.M. 1946, între 130.000 şi 175.000 - n.r.) de militari români care încetaseră luptele pe frontul din Moldova după anunţarea trecerii României de partea Naţiunilor Unite la 23 august 1944.

Se spune (direct şi indirect) că acest lucru a fost determinat de faptul că nu se încheiase un armistiţiul cu Naţiunile Unite, că sovieticii „se...

Citeşte articol complet...

Atac cu armă albă la sediul Poliției din Paris comis de un poliţist convertit la Islam

Patru ofițeri de poliție, inclusiv o femeie, au fost înjunghiați joi, 3 noiembrie 2019, în sediul Poliției din Paris de către un angajat care a fost apoi împușcat mortal de poliție într-un nou atac. Agresiunea s-a produs în interiorul acestui loc emblematic, care include mai multe direcții majore ale Poliției din Paris, situată în centrul istoric al capitalei franceze, lângă catedrala Notre-Dame. „Deplângem moartea a patru persoane, trei bărbați și o femeie, trei ofițeri de poliție și un agent...

Citeşte articol complet...

Într-un clip publicitar produs de Papaya pentru emag (foarte probabil, înşelat asupra „calităţii mărfii”, situaţie prevăzută într-un articol de lege), tragedia deţinuţilor politici din anii ’40-’50 şi până în 1964 cel puţin, anii cei mai cumpliţi ai ocupaţiei comunisto-sovietice, e exemplificată cu figura „luminoasă” a stalinistului Mihai Şora. De fapt, mai probabil, a troţkistului Mihai Şora (vom reveni). Bătaie de joc sau doar incultura abisală a unui tânăr publicist? Provocare, deci propagandă?

Comunistul francez Mihai Şora s-a întors de la Paris la Bucureşti în 1948 şi a ajuns direct în...

Citeşte articol complet...

Recentul studiu „Asumarea răspunderii”, al Comandor (r), al prof. univ. dr. Jipa Gheorghe Rotaru - istoric militar, trage cortina celor 7 pagini ale Prefeţei, pornind în marşul Asumării răspunderii pe aliniamentul altor 7 pagini, trecând apoi...

Citeşte articol complet...

S-a încheiat și a 24-a ediție a Festivalului „George Enescu”, la fel de bună ca și precedenta, din punct de vedere al aspectului pro domo, al faptului că s-au cântat 35 de piese semnate de George Enescu. Într-adevăr, acum putem vorbi pe deplin de Festivalul „Enescu”, în sensul că este respecat cel care îi dă numele. Fiecare orchestră participantă a prezentat câte o piesă de Enescu. La fel în recitaluri. Și nu e firesc? Firesc era când i se cântau 5-6 lucrări? La Festivalul „Ceaikovski” nu se cântă continuu Ceaikovski? La Festivalul „Mozart”, se cântă numai Mahler? Așa ceva nu am înțeles de ce...

Citeşte articol complet...

Că omul, în general, ar fi putut trece, la propriu, într-o altă dimensiune, într-un alt spațiu, un alt timp, într-o altă inteligență și o altă formă de viață, în ziua de astăzi, nu ar mai mira pe nimeni. Știința a mers până acolo unde mintea umană, cantonată, totuși, până mai ieri, în canoanele determinismului, a ajuns acum unde nimeni nu ar fi putut gândi. „Experimentul Philadelphia”, din informațiile puse în circulație, se pare că ar fi fost la propriu. Nedeslușite sunt urmările sale de atunci. Nu se știe sau nu au fost date publicității suferințele marinarilor ce  se aflau pe marele...

Citeşte articol complet...