Migrația în masă este un fenomen ale cărui cauze sunt încă ascunse ingenios de sistem, iar propaganda „multiculturală" se străduiește în mod fals să se reprezente ca inevitabilă. Prin acest articol ne propunem să dovedim, o dată pentru totdeauna, că nu este un fenomen spontan. Ce ar dori să apară un rezultat inevitabil al istoriei, este de fapt un plan repetat și, zeci de ani, pregătit de pentru a distruge complet vechiul continent.
Pan Europa
Puțini oameni știu că unul dintre principalii arhitecți ai procesului de integrare europeană a fost cel care a planificat genocidul popoarelor europene. Un personaj întunecat a cărui imagine, cei puternici, o consideră a fi cea a părintelui fondator al Uniunii Europene. Numele lui este Richard Coudenhove Kalergi, un peronaj care se află în spatele cortinei, departe de lumina reflectoarelor și care a reușit să atragă în planurile sale cele mai importante unii șefi de stat, devenți susținători și promotori ai proiectului unificării europene[1]. În 1922 a fondat mișcarea „Pan-Europa" din Viena, care își propunea să aducă o Nouă Ordine Mondială, bazată pe o federație de națiuni condusă de Statele Unite ale Americii. Unificarea Europei ar fi constituit primul pas către un singur guvern mondial. Odată cu apariția fascismului în Europa, planul a suferit un regres, iar Uniunea Pan-europeană, forțată să se auto-dizolve, dar după Al Doilea Război Mondial, datorită unei activități frenetice aflate sub sprijinul lui Winston Churchill, al Lojei masonice B'nai B'rith și al ziareleror importante, precum „The New York Times", reușește să influiențeze, prin planul său, guvernul american.
În cartea sa „Praktischer Idealismus", Kalergi a declarat că locuitorii viitoarelor „State Unite ale Europei" nu vor fi popoarele originale ale vechiului continent, ci un fel de subumanitate bestială alcătuită din „miscegenation". El afirmă răspicat că este necesar să se amestece popoarele Europei cu rasele asiatice și de culoare, pentru a crea o turmă multietnică fără calitate și discernământ, ușor de controlat de către elita conducătoare.
„Omul viitorului va fi de sânge amestecat. Eurasian-negroidă, viitoarea rasă, extrem de asemănătoare cu cea a vechilor egipteni, iar diversitatea popoarelorva fi înlocuită cu o varietate depersonalizată”[2].
Gerd Honsik descrie esența Planului Kalergi
Kalergi proclamă abolirea dreptului de autodeterminare și, ulterior, eliminarea națiunilor prin intermediul 
unor mișcări separatiste etnice sau a imigrației alogenă în masă. Pentru ca Europa să fie controlabilă de către elita globalistă, el impune transformarea popoarelor omogene într-o rasă mixtă de albi, negri si asiatici. Aceste corcituri, caracterizată prin cruzime, infidelitate și alte caracteristici care, în conformitate cu el, trebuie să fie create în mod conștient, acestea fiind esențiale pentru realizarea superiorității elitelor.
Prin eliminarea democrației, adică guvernarea poporului de către aceiași oameni va fi înlocuită cu amestecul rasial. Rasa albă trebuie să fie înlocuită cu una de metiși ușor de controlat. Prin renunțarea la principiul egalității tuturor în fața legii și evitând orice critică a minorităților cu legi extraordinare pentru a le proteja, va reuși ca masa să fie controlată și stăpânită.
Politicienii timpului său au dat ascultare ideilor lui Kalergi. Puterile occidentale s-au bazat pe propriul său interes, iar băncile, presa și serviciile secrete americane au finanțat proiectele lui Kalergi. Liderii politici europeni știu foarte bine că el este autorul acestei Europe promovată cu tot tam-tamul la Bruxelles și Maastricht. Kalergi, aproape necunoscut istoricilor, este considerat părintele Maastricht-ului și al multiculturalismului. Noutatea planului său nu este de a accepta genocidul ca un mijloc de obținerea puterii. Acesta pretinde crea subumanității, care, datorită caracteristicilor negative ca incapacitatea și instabilitatea, garantează toleranța și acceptarea acestei „rasă nobile"[3].
Kalergi în contemporaneitate
Deși nu se vorbește despre o „școală Kalergi", ideile sale au rămas ca principii directoare ale Uniunii Europene de astăzi. Credința că popoarele Europei ar trebui să fie amestecate cu negri și asiatici pentru a distruge identitatea și a crea o singură rasă de metiși este baza tuturor politicilor comunitare care vizează integrarea și protecția minorităților. Acest lucru nu poate fi asociat principiilor umanitare, dar directivele emise de Bruxelles-ul acual determină realizarea celui mai mare genocid din istorie.
În onoarea lui, a fost înființat Premiul European „Coudenhove-Kalergi", care, la fiecare doi ani, recompensează europenii care au excelat în urmărirea planului său penal. La 16 noiembrie 2012 a fost decorat președintele Consiliului European Herman Van Rompuy, cu Premiul European „Coudenhove-
Kalergi" 2012 în cadrul unei conferințe speciale care a avut loc la Viena, pentru a sărbători cei nouăzeci de ani de mișcare pan-europeană. La nivelul umerilor, apare simbolul „pan-european" al Uniunii: o cruce roșie, care are la vedere soarele de aur, simbolul semnul rosicrucienilor. Incitarea la genocid este, de asemenea, în baza invitațiilor constante ale O.N.U., adică aceea de a primi milioane de migranți pentru a compensa rata scăzută a natalității europeane. Potrivit unui raport publicat la începutul noului mileniu, în ianuarie 2000, în raportul „Populație Divizia" (Divizia Populație) a Organizației Națiunilor Unite din New York, intitulat „Înlocuirea prin Migrație: o soluție pentru scăderea și îmbătrânirea populațiilor", Europa ar trebui, până în 2025 să primească cca 159 de milioane de migranți. Cineva se întreabă cum ar fi posibil să se facă astfel de estimări precise în cazul în care migrația nu a fost un plan bine cercetat.
Este sigur că la rata scăzută a natalității, în sine, ar putea fi ușor adaptate măsurile adecvate de sprijin pentru familii. De asemenea, este clar că nu este aportul unei gene diferite care protejează fondul genetic european, dar că, în acest sens, i se accelerează dispariția. Unicul scop al acestor măsuri este, prin urmare, să denatureze complet caracteristicile unui popor, să-l transforme într-o colectivitate de indivizi, în care nu mai există coeziunea etnică, culturală și istorică. Pe scurt, teza Planului Kalergi, a fost și este, în continuare, fundamentul politicilor oficiale adoptate de genocidul guvernelor popoarelor europene prin migrația în masă.
G. Brock Chisholm, fostul director al Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.), demonstrează că a învățat bine lecția Kalergi, atunci când afirmă: „Ceea ce, în toate locurile oamenii trebuie să faci este de a practica de control al nașterii și (căsătoriile mixte între diferite rase), iar acest lucru, în vederea creării unei singure curse într-o lume dependentă de autoritate centrală"[4].
Concluzii
Dacă ne uităm în jurul planului Kalergi, acesta pare să fi realizat pe deplin. Ne confruntăm cu o adevărată teramondializare a Europei. Axioma purtătoare a „Noii Civilizații", susținută de către misionarii „multiculturalismului", se alătură combinării etnice forțate. Europenii sunt naufragiați în acest „miscegenation", victime ale invaziei hoardelelor afro-asiatice de migranți. Flagelul căsătoriilor mixte produce anual mii de noi indivizi de rasă mixtă: „copii Kalergi". Sub presiunea dubla a dezinformarii și imbecilizării umanității operate prin mass-media aservită, europenii sunt invitați să-și nege originile și identitatea etnică. Susținătorii globalizării se străduiesc să ne convingă să renunțăm la identitatea noastră, ca fiind un act umanitar și că „rasismul" este o eroare... Este, mai necesar ca oricând, în aceste vremuri, să reacționăm potrivit la sistemul de minciuni care ni se servesc, pentru a reaprinde spiritul de renaștere a europenilor. Acesta trebuie să fie pus sub ochii tuturor faptul că integrarea este echivalent cu genocidul. Nu avem de ales, alternativa este sinuciderea etnică[5].
________________________
[1] Printre adepții săi, pentruprima oră ne întâlnim cu politicienii Masaryk și Benes, cehi, precum și Max Warburg, bancher, care a pus la dispoziția primele 60.000 de mărci. Cancelarul austriac Mons Ignaz Seipel și următorul președinte austriac Karl Renner a preluat mai târziu conducerea mișcarii „Paneuropa". Kalergi însuși a indicat politicieniilor francezi de rang înalt să aprobe mișcarea de suprimare a Germaniei. Deci, premierul francez Edouard Herriot și guvernul său, ca și liderii britanici din toate domeniile politice și, printre ei, redactorul-șef al „Times, Noel Baker", au căzut victime lea mașinațiilor acestui conspirator. În cele din urm,ă el a reușit să atragă atenția lui Winston Churchill. În același an, va deveni victimă a genocidului ceh, președintele de onoare al germanilor sudeți, Edvard Benes. El a renegat planul Kalergi, dar, de asemenea, negocierea cu Mussolini pentru a restrânge dreptul de autodeterminare a austriecilor și pentru a încuraja și mai mult invingătorii, dar nu a reușit. În lista interminabilă de politicieni de rang înalt ai secolului al XX-lea, este de menționat în special Konrad Adenauer, fostul ministru spaniol al Justiției, Rios, și John Foster Dulles (E.E.U.U.). Fără a se respecta fundamentele democrației și cu ajutorul „New York Times" și „New York Herald Tribune", Kalergi a prezentat Congresului, planul său. Disprețul manifestat față de guvernul popular manifestat într-o propoziție 1966, în care își amintește activitățile sale de după război: « Următorii cinci ani ai mișcării pan-europene a fost în principal dedicat în acest scop: cu mobilizarea parlamentelor să vigoare guvernele pentru a construi » Paneuropa. Ajutat de Robert Schuman, ministrul francez de externe, Kalergi poate lipsi poporul german, gestionarii producției sale de oțel, fier și cărbune, inclisuv suveranitatea supranațională care este anti-democratică. Apar alte nume: De Gasperi, trădătorul-determinarii Tirolului de Sud, și Spaak, liderul socialist belgian. El pretinde să vrea să se stabilească pacea între poporul german și francez, prin moștenitorii Clemenceau, cei care au conceput planul de genocid de la Versailles. În douăzeci de ani, el alege steagul albastru pentru Uniunea Europeană. Rolul lui Kalergi în crearea unei Europe multiculturale și în limitarea puterii executive a parlamentelor și guvernelor, este clar astăzi, și este pus în evidență de „Coudenhove Kalergi". Cancelarului Helmut Kohl a mulțumit pentru plan, precum și laudele și adulările cu caracter puternic francmasonic al prim-ministrului Luxemburgului, Junker. În 1928 s-au alăturat politicieni faimoși și masonii francezi: Leon Blum (mai târziu prim-ministru), Aristide Briand, M. E. Herriot, Loucheur. Printre membrii săi se va întâlni oameni foarte diferite, cum ar fi scriitorul Thomas Mann și Kaiser, Otto von Habsburg. Printre promotorii săi, în afară de deja menționatul Benes, Masarik și banca Warburg, de asemenea, s-a întâlnit cu masonul Churchill, C.I.A., Loja Masonică B'nai B'rith, „New York Times" și toată presa americană. Kalergi a fost primul care a primit Premiul „Charlemagne" din Aachen, iar atunci când l-a primit Adenauer, Kalergi a fost prezent. În 1966, el ține legătura cu colaboratorii săi cei mai importanți. Toți cei care au fost „onorați" cu acest premiu fac parte din cercul Kalergi sau s-au străduit să reprezinte interesele S.U.A. în Germania. Kalergi, în anul 1948 poate fi convertit în „Interlaken Congresul deputaților europeni", un instrument pentru a forța guvernele să se preocupe de „problema europeană", adică, să realizeze planul său. Acestea u stat la baza Consiliului European și a delegației germane sub spijinul lui Konrad Adenauer și al C.I.A. (Gerd Honsik, "Planul Kalergi")
[2] Kalergi, praktischer Idealismus
[3] Honsik, op.cit.
[4] „US Magazine", 08/12/1955
[5] Sursa: https://spidercatweb.blog/2016/07/19/the-plan-kalergi-the-genocide-of-the-european-peoples/