Evoluţia societăţii contemporane evidenţiază faptul că, deşi s-au intensificat măsurile şi intervenţiile instituţiilor specializate de control social împotriva faptelor de delicvenţă şi criminalitate, în multe ţări se constată o recrudescenţă şi o multiplicare a delictelor comise cu violenţă şi agresivitate precum şi a celor din domeniul economic şi financiar-bancar, fraudă, şantaj, mită şi corupţie[1]. Datorită faptului că aceste aspecte reprezintă o problemă socială a cărei modalitate de manifestare şi soluţionare interesează atât factorii de control social (poliţie, justiţie, administraţie), cât şi opinia publică, trebuie să i se acorde o atenţie deosebită. Asemenea delicte şi crime comise prin violenţă şi corupţie tind să devină deosebit de intense şi periculoase pentru stabilitatea şi securitatea instituţiilor, grupurilor şi indivizilor. Tocmai din această cauză sunt asociate, de multe ori, cu cele de crimă organizată, terorism şi violenţă instituţionalizată.

Având în vedere dificultatea identificării şi explicării cauzelor recrudescenţei violenţei şi crimei organizate, datorită existenţei unor diferenţe sensibile, în ceea ce priveşte amploarea şi intensitatea lor de la o ţară la alta, instituţiile de stat fac eforturi deosebite pentru rezolvarea acestor nereguli. Majoritatea specialiştilor şi cercetătorilor consideră că sursele acestor fenomene rezidă în perpetuarea unor structuri politice, economice şi normative deficitare, în menţinerea şi accentuarea discrepanţelor sociale şi economice dintre indivizi, grupuri şi comunităţi şi intensificarea conflictelor şi tensiunilor sociale şi etnice.

Dificultăţile întâmpinate în definirea actelor şi crimelor comise prin violenţă sunt determinate atât de varietatea formelor de violenţă şi crimă întâlnite în diverse societăţi, cât şi de diferenţele în ceea ce priveşte sancţionarea şi pedepsirea acestora, mai ales că de multe ori, violenţa acoperă o gamă largă de comportamente individuale şi sociale ce ţin de propria lor ideologie. Totodată, aprecierea şi definirea violenţei se face în funcţie de anumite criterii istorice, culturale şi normative, de ordinea socială existentă la un moment dat într-o anumită societate, de anumite interese politice şi sociale, dar şi în funcţie de anumite criterii şi contexte subiective şi accidentale, care sunt însă relative spaţial şi temporal atât de la o societatea la alta, cât şi de la o perioadă istorică la alta.

Violenţa nu constituie totuşi un fenomen nou, apariţia şi evoluţia ei fiind strâns legată de evoluţia indivizilor, grupurilor, organizaţiilor şi societăţilor umane. Pentru acest motiv unii cercetători şi specialişti consideră că violenţa reprezintă o permanenţă umană, fiind intens legată de esenţa umană şi de funcţionarea societăţii. Ea este amplificată în prezent de acte de terorism şi crimă organizată, comise cu scopul de a inspira frică, spaimă şi groază în rândul opiniei publice, dar şi de o serie de delicte şi crime ce au ca obiectiv drepturile şi libertăţile individului (omoruri, asasinate, violuri, jafuri, agresiuni fizice). Alături de violenţa primitivă, ocazională, pasională sau utilitară, se constată amplificarea şi proliferarea violenţei raţionale, specifică crimei organizate şi organizaţiilor criminale profesioniste.

În contextul marilor schimbări politice şi sociale contemporane, al dezechilibrelor internaţionale şi al proceselor tensionate determinate de acestea, noile forme de criminalitate au luat o amploare deosebită mai ales în ţările aflate în tranziţie spre economia de piaţă. O organizaţie criminală, prin modul ei de structurare, flexibilitate, capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului şi economiei, prin întinderea sa mondială rapidă, prin recursul necondiţionat la violenţă, corupţie şi şantaj, reprezintă un pericol direct şi de mare actualitate, o sfidare la adresa societăţii.

Crima organizată s-ar putea defini prin activităţile infracţionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor importante venituri ilicite la cote deosebit de ridicate. Ca atare, codul lor moral presupune păstrarea tăcerii liber consimţită în problemele secrete ce se referă la structura de crimă organizată. Mafia numeşte această obligaţie „omerta” sau legea tăcerii şi este reprezentată grafic prin cele trei maimuţe, una cu mâna la ochi, alta cu mâna la cu urechi şi a treia cu mâna la gură, adică nu vede, nu aude şi nu vorbeşte. Acest sistem dăinuie de foarte mult timp şi este respectat cu rigurozitate.

Crima organizată din Federaţia Rusă[2]

După prăbuşirea comunismului în Europa Centrală şi de Est, autorităţile din fostul lagăr comunist au fost nevoite să se confrunte cu o escaladare fără precedent a infracţionalităţii. Cauzele au fost multiple: relaxarea presiunii exercitate de fostele regimuri comuniste; liberalizarea necontrolată a vieţii economice; tendinţelor de acaparare a pieţelor de desfacere din Est; corupţia ce s-a dezvoltat într-un ritm alert pe fondul erodării capacităţii guvernelor de a asigura stabilitatea şi controlul fenomenului; reapariţia naţionalismului cu tente extremiste care a readus în atenţia naţiunilor probleme vechi etc. Astfel, în această parte a Europei au apărut grupări criminale organizate în stil mafiot, care au devenit în scurt timp organizaţiile cu acoperire internaţională întinzându-şi tentaculele în Uniunea Europeană, S.U.A., Canada şi Orientul Mijlociu etc.

În Federaţia Rusă crima organizată s-a dezvoltat mult mai rapid în comparaţie cu toate ţările est-europene. Conform informaţiilor date de autorităţile de la Moscova, pe teritoriul Rusiei există aproximativ 5.700 de bande criminale având circa 250.000 de membri, dintre care 3.500 ar fi organizate în stil mafiot. Poliţia rusă defineşte crima organizată ca fiind un grup stabil, ierarhizat şi organizat într-o structură cu cel puţin două nivele (conducerea şi execuţia). În timp ce în Europa de Vest şi în America se poate vorbi de familiile mafiote, în Rusia grupurile mafiote se constituie mai ales pe criterii etnice: ruşi, cazaci, ucraineni, georgieni, armeni şi alţii. Mulţi dintre ei şi-au făcut „studiile” în puşcăriile Uniunii Sovietice din Siberia. Membrii structurilor de crimă organizată sunt numiţi de către populaţia rusă „ciurki”. Aceştia sunt în general tineri care au practicat sportul de performanţă, foşti deţinuţi ai lagărelor de muncă sau foşti militari proveniţi fie din armată, fie din serviciile secrete. Cele mai multe structuri de crimă organizată din Rusia, au legături strânse cu liderii politici, inclusiv la nivelele cele mai înalte ale puterii, au acces la banul public şi mulţi dintre liderii acestor structuri au trecut de la nivelul de „gulere albastre” la cel de „gulere albe”, adică au ajuns mari proprietari de companii, oameni de afaceri cu interese globale, sponsori ai partidelor politice şi mai ales ai liderilor politici.

Furturile şi tâlhăriile reprezintă împreună aproximativ 60 la sută din infracţiunile înregistrate în Rusia, majoritatea bunurilor sustrase fiind vândute apoi unor organizaţii mafiote care, la rândul lor, le vând în statele C.S.I. O activitate specifică crimei organizate ruse vizează locuinţele aflate în sectorul particular, constând în faptul că pensionarii bătrâni şi singuri sau persoanele sărace lipsite de apărare sunt ameninţate, tracasate, brutalizate, forţate să-şi vândă apartamentele sau casele, la preţuri derizorii, unor mafioţi, în special cazaci şi armeni. În unele cazuri în care victimele au opus rezistenţă, acestea au fost ucise. O astfel de practică este întâlnită şi în Italia unde un „naş” are obligaţia ca în perioada în care este la conducerea organizaţiei să aducă la averea familiei noi terenuri. Dar în Italia este vorba de terenuri şi nu de casele oamenilor, acest fapt arată cruzimea şi cinismul organizaţiilor criminale ruse.

Cea mai extinsă activitate a crimei organizate din Rusia este perceperea taxei de protecţie în sectorul privat al economiei. Rackeţii forţează patronii sau antreprenorii să plătească o anumită sumă pentru a li se „asigura” protecţia împotriva atacurilor altor bande mafiote. Suma percepută este un procent din încasări, aceste încasări ale societăţilor, altele decât cele din domeniul public, ar trebui să fie confidenţiale, dar prin mituirea unor funcţionari, mafia află cifra de afaceri a societăţilor şi le taxează în consecinţă. Este unul din motivele pentru care societăţile ţin o evidenţă contabilă dublă. Dacă nu plăteşti rişti ca localul să îţi ia foc de la o sticlă incendiară sau un membru al familiei să îţi fie schilodit, sechestrat sau omorât.

Crima organizată controlează prostituţia şi traficul de carne vie din Rusia şi din C.S.I. Organizaţiile criminale vând prostituate prin adevărate filiere care se întind în U.E., Turcia, Cipru, Grecia, Italia, Franţa, Germania şi mai nou în Ucraina şi România. Proxeneţii ruşi şi ceceni sunt cei mai activi în acest domeniu. Proxeneţii ruşi se remarcă prin cruzimea şi bestialitatea de care dau dovadă: o prostituată de 16 ani a fost torturată şi apoi înecată într-o găleată cu apă pentru că a nesocotit ordinele unui proxenet. De asemenea, se remarcă creşterea alarmantă a prostituţiei de lux. Conform unor date apărute într-o statistică recentă, prostituţia de lux se află printre primele locuri în topul meseriilor preferate de adolescentele din C.S.I.

Traficul de maşini furate este foarte rentabil pentru crima organizată. Numai la retragerea militarilor din fosta R.D. Germană au fost introduse cu ajutorul acestora şi al vameşilor corupţi peste 10.000 de autoturisme. Organizaţiile criminale ruse furnizează şi autoturisme la comandă în cooperare cu mafia ucraineană şi cea bulgară. Crima organizată rusă se ocupă şi cu asasinatele la comandă. O parte dintre foştii combatanţi din Afganistan au devenit gărzi de corp, dar mai mulţi au început să lucreze pentru mafie şi să facă ceea ce ştiu ei mai bine, să ucidă. Au devenit victime ale acestor ucigaşi plătiţi mai mulţi oameni de afaceri, bancheri sau capi ai crimei organizate. Pentru a scăpa de această ameninţare, mai mulţi bancheri şi directori au emigrat în Occident şi îşi conduc afacerile de acolo. Dar nici părăsind Federaţia Rusă, cei vizaţi ca fiind un „pericol” pentru conducerea statului rus nu au scăpat de braţul  crimei organizate ruse. În St. Petersburg de exemplu, costul unui „contract” de a ucide un om este de cel puţin 50.000 de ruble.

Datorită reformei bancare din 1987 au apărut cel puţin 2.300 de bănci comerciale. Conform datelor furnizate de Ministerul de Interne rus, se pare că 35% dintre bănci aparţin crimei organizate, care se foloseşte de acestea pentru spălarea banilor murdari şi investirea lor în afaceri bancare sau economice din alte ţări.

Dintre toate grupările criminale existente în spaţiul fostei U.R.S.S., cele mai puternice sunt cele ruseşti, georgiene şi cecene. Dintre acestea, crima organizată rusă este cu siguranţă cea mai puternică organizaţie din C.S.I. Aceasta este implicată în toate activităţile ilegale şi are avantajul reţelei de conexiuni  realizată în Occident, inclusiv în S.U.A. sau, mai bine spus, mai ales în S.U.A. În plus are sprijin politic dar şi al serviciilor de informaţii şi, datorită faptului că bunăstarea dobândită rapid a dus la şlefuirea metodelor de acţiune, s-a occidentalizat.

Mafia georgiană s-a constituit în jurul anilor ’70 şi avea în componenţă mai ales foşti condamnaţi. De la început s-a implicat activ în afaceri pe piaţa neagră a marilor oraşe georgiene şi din U.R.S.S. După destrămarea U.R.S.S. în structurile de crimă organizată din Georgia au intrat foşti militari, miliţieni sau angajaţi ai K.G.B. Acum crima organizată georgiană s-a extins şi a căpătat o mare influenţă în aproape toate oraşele din Rusia şi CSI, dar mai ales în Moscova şi Petersburg. Se ocupă cu toate activităţile ilicite din Rusia, mai puţin cu traficul de materiale radioactive, care este monopolul mafiei ruseşti.

Bandele criminale cecene sunt cunoscute ca fiind foarte agresive şi periculoase. Membrii lor sunt recunoscuţi ca fiind cei mai buni traficanţi de droguri şi arme[3]. Grupurile criminale de armeni şi cazaci sunt foarte active în domeniul construcţiilor şi al industriei de prelucrare a petrolului, cele formate din tadjici au o influenţă mare pe piaţa neagră a produselor alimentare alături de georgieni, iar azerii domină în traficul de droguri, jocurile de noroc şi prostituţia, alături de georgieni şi cazaci.

Cazacii şi cecenii sunt puternic implicaţi în şantaj şi în perceperea taxei de protecţie. În fiecare oraş există mai multe organizaţii şi de aceea este foarte greu să spunem o zonă care să fie dominată de o singură bandă. Doar în Moscova acţionează 34 de grupări criminale constituite pe criterii etnice: cele georgiene controlează bănci, restaurante, proprietăţi imobiliare, pieţe şi sunt specializate în sechestrări de persoane; azerii sunt implicaţi în traficul de droguri şi controlează jocurile de noroc; armenii fac contrabandă cu materii prime şi cu arme; cecenii sunt implicaţi în escrocherii economice, controlează prostituţia şi traficul de arme[4].

Organizaţia criminală rusă din cartierul Solutsevo este infiltrată în anturajul poliţiei şi al magistraturii. Datorită veniturilor mari care se realizează şi faptului că mafia rusă nu are o „Cupolă” care să coordoneze acţiunile ilicite, conflictele se reglementează fie pe cale amiabilă, fie între bandele rivale izbucnesc adevărate războaie. Oraşele Moscova, St. Petersburg, Ekaterinburg, oraşele din estul îndepărtat ca Vladivostok şi chiar oraşele din îndepărtata Siberie sunt teatrul permanent al confruntărilor armate între bande, soldate cu zeci şi sute de morţi.

Organizaţiile criminale ruse au puternice legături în Germania, S.U.A., Canada şi mai nou în America de Sud şi Australia. În Germania crima organizată rusă are o puternică influenţă, iar manifestările ei au îngrozit prin violenţă şi cruzime populaţia oraşelor germane. Se ocupă cu extorcare de fonduri, prostituţie, trafic de droguri şi de maşini. Berlinul este deja capitala crimei organizate europene, pe teritoriul său acţionează crima organizată rusească în colaborare cu grupările poloneze, române, turce şi vietnameze. În unele surse se vehiculează opinia că în Berlin crima organizată mixtă, cu componenţă preponderent est-europeană ar dispune de un capital de câteva miliarde de euro.

Publicaţia britanică Daily News şi cotidianul spaniol Diario au întocmit un clasament al celor mai puternice structuri mafiote din lume. S-a constatat că mafia rusească numără 500.000 de oameni şi capii ei controlează 70% din economia ţării, dar şi industria de prostituţie din Macao şi China, traficul ilegal de narcotice din Tadjikistan şi Uzbekistan, spălarea de bani din Cipru, Israel, Belgia şi Marea Britanie. Mafia rusă se ocupă, totodată, de furturi de maşini, comerţul cu materiale nucleare şi prostituţia din Germania. Potrivit acestor publicaţii, crima organizată rusească este prezentă în peste 50 de ţări ale lumii.

În ceea ce  priveşte capitalul scos din Rusia, începând cu anul 1991, cifra se ridică la 150 miliarde dolari americani. Duritatea luptei împotriva crimei organizate ruse este arătată şi de numărul mare de poliţişti ucişi. Spre exemplu, în anul 1996 au fost ucişi peste 176 de oameni ai legii. Un handicap pentru poliţie este faptul că organizaţiile criminale ruse deţin un impresionant arsenal, mare parte provenind din depozitele Armatei Roşii, dar şi din S.U.A. şi Canada. O altă categorie puternic implicată în lupta contra ciurkilor este cea a ziariştilor. Ca urmare au fost ucişi peste 14 ziarişti, pentru că obţinuseră materiale compromiţătoare despre unele grupări ale crimei organizate.

Crima organizată în zona Mării Negre şi implicarea grupărilor ruse[5]

Măsuri de interzicere a grupărilor de crimă organizată în F. Rusă[6]

Deputaţii ruşi au adoptat în anul 2019 un amendament la Codul Penal, iniţiat de preşedintele Vladimir Putin. Acest amendament este un atac fără precedent în Rusia lui Putin la adresa crimei organizate şi a liderilor acesteia. Se pare că degradarea continuă a climatului social din Rusia, corupţia endemică, scăderea popularităţii liderului de la Kremlin, redusă deocamdată dar perceptibilă au fost factorii care au generat înăsprirea luptei împotriva organizaţiilor de tip mafiot. De fapt se şi afirmă necesitatea acestui  document prin faptul că „Rusia are nevoie imediată de această nouă legislaţie care  va permite forţelor de ordine să termine cu criminalizarea ţării”[7]. Prin acest amendament, simplul fapt de a conduce o organizaţie criminală va fi suficient pentru a fi condamnat, în contextul în care, în prezent, reţinerea capilor mafioţi se soldează în general cu eliberarea acestora din cauza lipsei unor capete de acuzare care să permită implicarea lor directă în infracţiuni comise de organizaţia pe care o conduc.

Toţi deputaţii prezenţi în hemiciclu - 399 de aleşi - au aprobat în unanimitate textul. Acesta urmează să fie supus aprobării Consiliului Federaţiei (Camera superioară a Parlamentului rus), apoi să fie promulgat de preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin. Textul prevede pedepse de până la 15 ani de închisoare pentru conducătorii grupărilor criminale, care pot, pur şi simplu, să fie denunţaţi de către alţi criminali sau să mărturisească. După adoptarea unei legi similare în Georgia, în 2005, zeci de capi mafioţi au părăsit această fostă republică sovietică şi s-au instalat în Rusia vecină şi în Europa. Potrivit unor estimări, în Rusia se află în prezent între 200 şi 400 de „naşi”, în principal originari din Georgia, nişte mafioţi deosebit de puternici în anii ’90. Ei au preluat atunci controlul asupra unor întregi sectoare economice, după implozia U.R.S.S., în 1991.

Concluzii

Crima organizată rusă, în multe privinţe, influenţează negativ dinamica ţării, acţionând ca o caracatiţă ce are tentaculele înfipte ferm în sistemul financiar, economic, politic şi social al ţării. Aceste organizaţii criminale sunt realităţi crude ale societăţii ruse, care destabilizează progresul democratic ale noii formule statale. Trebuie avut în vedere faptul că aceste organizaţii criminale fac parte din peisajul cotidian rusesc şi vor dăinui atât timp cât condiţiile sociale, economice, politice şi relaţiilor intercomunitare nu se vor îmbunătăţi substanţial.

Organizaţiile criminale din Federaţia Rusă nu s-ar fi dezvoltat la un asemenea nivel dacă ar fi acţionat legi ferme care să le interzică şi dacă nu ar fi fost folosite de oamenii puterii pentru interese personale sau de partid. Analizând amploarea globală a crimei organizate se poate concluziona că aceasta, alături de terorism şi sistemul bancar au fost primele care s-au globalizat.

Notă: Text republicat cu acordul General Br. (r) Dan Niculescu, redactor-şef al revistei „Dincolo de orizonturi”, Anul IV, nr.8/noiembrie 2019