Ce carte a politicii Moscovei și Washingtonului nu pot înțelege autiștii puterii de la București, dar pe care Budapesta și Warșovia o joacă cu inteligență și dexteritate?

De la Moscova, John Tefft limpezește apele tulburate de James Pettit la Chișinău: „Americanii şi ruşii au un set de valori comune, iar Moscova şi Washingtonul au în prezent posibilitatea de a conlucra în multe domenii [...] Tările noastre pot obţine rezultate excelente conlucrând" a declarat, la 30.08.2016, John Tefft, ambasadorul S.U.A. la Moscova, cu prilejul Forumului Flotei Arctice a Rusiei

Washingtonul este dispus să dialogheze cu Moscova pe tema scutului antirachetă al S.U.A. din Europa. Diplomatul american a reiterat poziţia S.U.A. conform căreia „scutul din România şi Polonia nu este îndreptat împotriva Rusiei, ci are scopul de a contracara ameninţări din partea Iranului şi Chinei". Numai că Iranul și China, aflate în relaţii speciale cu Rusia, nu au de ce amenința state europene. Ele au alte ținte, iar acestea sunt de notorietate internațională, nefiind nevoie, de profesioniștii spionajului pentru a le afla, eventual doar pentru a se stabili când, unde și cum se va întâmpla. Dar, numai dacă „Axa" va fi provocată, ceea ce este mai mult imposibil, decât posibil să se întâmple. Asta deoarece, este mai mult decât evident că S.U.A. din ultimul deceniu (2006-2015 ) nu au mai fost superputerea unică din deceniul anterior (1995-2005). Doctrina politico-militară americană avea un slogan de mare forță: „America poate în orice moment să gestioneze, concomitent, două conflicte majore și să preîntâmpine un al treilea". Deci se afirma, în acest fel, capacitatea S.U.A. de a se angaja pe două fronturi, ipotetic unul cu Rusia, al doilea cu China și să-l preîntâmpine pe al treilea, cu India. Altcineva în lume, la momentul respectiv, al apogeului Imperiului Global al Americii, nu putea exprima o amenințare pentru S.U.A. Ulterior, puterea Marii Americi s-a compromis în uzura războaielor din Irak şi Afganistan, duse cu încăpăţânare până la epuizarea stocurilor de sicrie şi drapele pregătite să fie oferite familiilor militarilor căzuţi pentru a apăra onoarea şi valorile naţiunii de minciunile politice „casus belli".

Mesaj indirect pentru Kiev. Mafia transnațională din Ucraina a corupt la vârfurile politicii occidentale pentru a putea guverna

Ar fi justificat ca mandatarea ambasadorului James Pettit să fie decodată și înțeleasă, nu doar în cheia noastră sentimental-patriotică, ci și în cheia kieveană a politicii Washingtonului, pe care autiștii noștrii nu o înțeleg și continua a sta alături de Poroșenko, până când dispariția fulgerătoare, dar planificată a acestuia va deveni un fapt istoric. Mafia transnațională a Ucrainei a corupt la vârfurile politicii occidentale pentru a putea guverna. Celebrul dialog dintre Victoria Nuland și subalternul ei, Geoffrey R. Pyatt, ambasadorul S.U.A. la Kiev (F**k the U.E. ! - Exactly! ) seamăna mai degrabă a jargon mafiot, decât a directivă diplomatică venită din partea Departamentului de Stat. Cum a fost posibil aşa ceva? Foarte simplu, urmând modelul american promovat de C.I.A. şi care constă în coruperea unor mebri ai guvernelor sau/ şi a serviciilor secrete pe care le folosesc în operaţiuni clandestine ce nu pot fi autorizate financiar de Congresul S.U.A. Un exemplu: am retinut observaţia foarte pertinentă a veteranului de la Evenimentul zilei, care a sesizat că în Siria kurzii Pentagonului şi rebelii C.I.A.-ului se măcelăresc între ei. Logic este că guvernul S.U.A nu poate susţine legal decât una din cele două părţi, cealaltă fiind susţinută clandestin, cu bani negri pentru care nimeni nu dă socoteală. Indiferent de cine pierde sau câştigă, America este asigurată. La vedere, dacă înving prietenii Pentagonului şi sub acoperire, dacă sunt victorioşi clandestinii C.I.A.-ului. Pentagonul şi C.I.A.-ul sunt oficial în România. În Moldova şi Ucraina operează doar regimul operaţiunilor clandestine. Dovadă şi evaporarea miliardelor, audienţele private ale lui Plahotniuc pe la Washington, tratamentul preferenţial acordat de Casa Albă unor lideri de la Chişinău şi Kiev. Unde a fost România cu autiştii ei politici în tot acest demers netransparent ? La colţul ruşinii, cu lecţia istoriei neînvăţată şi temele „de casă nefăcute"!

Cu ce a sprijinit Uniunea Europeană Republica Moldova? Trimiţându-i ca reprezentaţi (şefi de oficii U.E.) funcţionari unguri şi câte vreun polonez, ca să nu fie toată cusătura cu aţă albă. Consecinţa? Conform unui sondaj citat de Iulian Chifu, o destructurare identitară cum nu a avut loc nici sub cnutul Tătucului Popoarelor Sovietice, o alienare periculoasă în contextul evenimentelor ce ar putea urma. Tatăl meu mi-a relatat două secvenţe din campania de trei ani la care a luat parte pe frontul de Est. În anul 1941, Armata Română a fost întâmpinată cu flori şi cu scandarea „Vin ai noştri!" În anul 1944, cu aceaşi scandare „Vin ai noştri!", asupra soldaţilor români s-a aruncat apă opărită. „Ai noștri" nu mai erau românii. Sinceritatea sentimentelor unioniste nu poate fi măsurată. Ele există sau nu. Care este câtimea populaţiei din Republica Moldova animată de aceste sentimente? Cu siguranţă segmentul care nu a solicitat cetăţenia Română în scopuri de acoperire, ori a se constitui, comandat şi la vedere, în „coloana a V-a a românismului agresiv". Adică, o pricină de gâlceavă! Tot cu siguranţă, segmentul de populaţie care nu a solicitat cetăţenia română, socotind că e de datoria Guvernului României să o recunoască pentru cei care le-a fost furată, lor dar şi urmaşilor lor. A existat la Bucureşti sau Chişinău a astfel de intenţie?! Se omora o afacere, pierea industria neagră a cetăţeniei. Toate statele dimprejurul României acordă cetăţenii pe bandă rulantă şi fiecare cu propriile ţinte geopolitice. Unele net antiromâneşti. Alte ţinte nu se lasă uşor descifrate, ceea ce poate genera suspiciune şi teamă.

Pe curând, adio Poroşenko!

Azi Rusia și Occidentul au scos Ucraina din ruta nordică a exportului de gaze, adică i-au exptirpat plămânul sănătos., în loc de cel bolnav. Poroșenko nu mai înseamnă ceva cu adevărat, iar din perspectiva unei viitoare administrații americane, oricare ar fi aceasta, el ar fi doar un periculos incomod, a cărui grabnică și intempestivă ieșire din scenă pare a se regiza și pregăti. Factualitatea asasinatelor comandate până acum la Kiev, va servi ca indiciu indirect pentru translatarea responsabilității spre Moscova. Manipulatorii clandestinilor lucrează la scenarii şi regizează şi dispariţia lui Putin. Într-o confruntare secretă victoria se poate obţine şi aşa. Preşedintele Rusiei mai are încă adversari puternici suficient de înverşunaţi pentru a risca, jucând cartea asasinatui politic, dacă vor primi şi garanţiile implicate de un astfel de demers. Tentativele eşuate din ultimii doi ani arată că garanţiile au fost fără acoperire, iar resorturile puterii lui Putin mai puternice decât s-a estimat. Cartea fedealizării Ucrainei a fost jucată. Amânată este doar împărțirea câștigului. Polonia și Ungaria știau dinainte și vor primi dividendele investițiilor, pe măsura implicării avute în gestiunea crizei . România nu va primi decât ocazia de a zâmbri. Iar ca bonus, va asista la consumarea unei noi drame a românilor din „fostele teritorii românești care au aparținut Ucrainei". Să nu ne siderăm prea tare dacă la București, de o parte și de alta a Dâmboviței, se vor găsi aplaudaci şi şefi de galerii. Sunt deja în blokstart-uri prin platourile televiziunilor care cât pot ele de discret „ servesc cauza". Aceea pentru care sunt finanţate la negru prin ordine de misiune secrete şi verbale, executate de „agenți " de teapa lui Cocoş.

Budapesta și falanga ei neorevizionistă caută, ca și în perioada interbelică, susținere occidentală pentru desființarea efectelor Trianonului

Ungaria, în aceste ape tulburi, sparge valurile şi se tonifică economic, câştigă autoriate , nu-i pasă de scrupulele comunităţii internaţionale, care pentru Budapesta nici nu prea există, deci se pare că îi merge tot mai bine. Şi-a tras şi frontiere de oţel, ca să nu se spurce musulmanul la gulaş , iar de poză a anunţat admiterea câtorva zeci de migranţi. Aleşi pe spânceană. Pentru bâtrânele puteri revizioniste europene, anul 1918 este „dead line"-nul desfacerii Tratatului de la Trianon. Parţial, tratatul a fost depăşit în unele dintre efectele sale, după cum şi acordul sovieto-german din 23 august 1939, precursorul Diktatului de la Viena, a ultimatimului privind predarea Basarabiei, dar şi a retragerii din Cadrilater constitue un caz de drept internaţional „sui generis", liber la interpretări generatoare de controverse. Dar cum dreptul internaţional şi forţa dreptului ţin de perioada titulesciană a diplomaţiei româneşti, nu-i interesază pe autiştii diplomaţiei ce se face azi la Bucureşti. La toate manifestările din occident consacrate centenarului primului Război Mondial, care sunt în plină desășurare, falanga neorevizionistă a Ungariei este prezentă, activă, persuasivă, convingătoare și compătimită pentru „marea nedreptate istorică suferită la Trianon". Ce întreprind în prezent neorevizionișii unguri nu va putea fi înțeles de noua generație, lipsită programat de studiul Istoriei României, dar și a popoarelor dimprejur. Până a recurge la câteva pagini de istorie, anticipăm că Trianonul nu era posibil, între altele, fără:
- premisele create de președintele Americii Wodrow Wilson și liderul Puterii Sovietelor, Vladimir Ilici Lenin;
- sistematicele acțiuni de propaganda, influență și lobby ale românismului şi mişcărilor naţionale ale popoarelor din ramura slavilor din centrul şi sudul Europei:
- acomodarea punctelor de vedere ale reprezentanților națiunilor desprinse din Imperiul Austro-Ungar la întâlnirea cu președintele Wodrow Wilson;
- forța de expresie a marilor și entuziastelor mianifestări populare pentru autodeterminare;
- mari sacrificii pe toate câmpurile de bătaie ale Europei;
salvarea Ungariei de pericolul bolșevizării de către România.

Este o vorbă: „Cine face și desface". Trebuie analizate cu mare atenție, obiectivitate și prudență, în raport cu condițiile de atunci, dacă în condițiile actuale noul revizionism va reuși amendarea a ceea ce a mai rămas din Trianon.
- Va urma -