A sosit, negreşit, momentul ca, lăsând deoparte toate calculele şi jocurile politice, toate schemele savante, în esenţa lor pseudoştiinţifice, toate tentativele disperate ale unei „societăţi civile" compromise de a mai lustrui ceea ce-i ireparabil, aşadar este absolut necesar ca problemele trecutului să fie dezbătute cu istoricii. Cu aceia care au dovedit că ştiu ce înseamnă a munci în biblioteci şi arhive, române ori străine, care ne-au oferit descoperiri capitale, care posedă operă, care ştiu ce înseamnă a purta un dialog ştiinţific, în spiritul clasicului adagiu Sine ira et studio! Trebuie să fim pregătiţi din star în surprize peste măsură şi chiar ilogice, tot astfel după să nu ignorăm recunoaşterile ce se impun la adresa orişicui ori despre orişice. În această privinţă, nu demult, Nicolae Breban observa cu deplină îndreptăţire în excelenta-i Istorie dramatică a prezentului. Aventurierii politicii româneşti (Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2010, p. 239): „Cum să înţelegem istoria dacă excludem din seria amplă şi întortocheată a evenimentelor pe care le-a trăit naţiunea noastră unele segmente ample şi extraordinar de dramatice, de expresive, care ar trebui privite azi cu o anume răceală (poate şi curaj!) şi refuzăm să le acceptăm « ca atare », adică aparţinând şi reprezentând nu numai « ceea ce am fost », dar şi « ceea ce suntem »". În urmă cu exact zece ani, deschideam, tot cu un Avertisment, ediţia a X-a a volumului Pentru legionari. Care ediţie (Bucureşti, Editura Majadahonda, 2001, 406 p. + ilustraţii inedite), precum şi precedentele, s-a dovedit – fără false pretenţii – una de succes, tirajul epuizându-se fără dificultate, fără probleme. Dintr-un alt unghi însă, faptul era surprinzător, de vreme ce după atâtea decenii scurse în urma şi în umbra abjectului şi nenorocitului act de la 23 august 1944, toate scrierile şi materialele purtând semnătura lui Corneliu Zelea Codreanu, iar nu în mod special amintirile sale neterminate, în privinţa cărora inegalabilul Nicolae Iorga a exprimat, în capodopera sa Istoria Românilor (vol. X, 1939), serioase dubii şi grave rezerve, au fost declarate în mod oficial „interzise". Contravenţiile fiind, evident, pedepsite cu ani grei de temniţă. Şi totuşi - cruntă ironie a istoriei! - în prezent toate lucrările fostului Căpitan, deci inclusiv Pentru legionari, circulă în deplină libertate, sunt examinate şi comentate în cadrul unor simpozioane interne sau internaţionale, iar, de dată recentă, pot fi consultate inclusiv pe Internet (cf. www.fgmanu.ro/carti/1/capitol-30-42k). O constatare în plus se impune despre actuala ediţie a volumului I (şi unicul) din Pentru legionari: fiind o ediţie anastatică, am folosit drept reper, cum altfel (?), ediţia princeps - Editura „Totul pentru Ţară", Sibiu, 1936 (Tipografia Vestemean). Volumul apare în colecţia „OPERA OMNIA", ceea ce presupune că avem în proiectul de tipăriri şi restul scrierilor Căpitanului, edite sau inedite, câte vom fi identificat. Sub acest raport, se impune să avertizăm Cititorul în privinţa producerii unui eveniment editorial excepţional – apariţia celui dintâi volum şi în condiţii grafice remarcabile a monumentalei Cărţi a Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu (Bucureşti, Editura Politică a Mişcării Conservatoare, 2008, 835 pagini), îngrijită de d-nii Mugur Vasiliu şi Eleodorus Enăchescu.

Nu putem neglija că apariţia acestei cărţi survine în momente semnificative. Nebănuite altcândva, dar, totuşi, sesizabile. Indivizi certaţi cu legea şi total străini de disciplina Istoriei, slujitori fideli cândva ai monstruoaselor organisme teroriste internaţionale, bântuite deopotrivă de comunism ori de nazism, de tipul Cominternului, salariaţi ai serviciilor secrete din Est ori din Vest sau ai posturilor lor de radio şi agenţiilor lor de propagandă, cameleoni de profesie dispuşi azi să practice boxul, înotul şi chiar profesiile „curate" de ziarişti cinstiţi ori de universitari sadea, reclamă azi drepturi pe care ei, în primul rând, altădată le-au batjocorit, strigă din răsputeri fascism! ori comunism!, deplâng violentarea istoriei ori abuzurile negaţionismului (în privinţa propriilor „opinii" idioate despre democraţie şi logica faptelor istorice), după ce ei singuri au sugrumat trecutul şi Adevărul, deci, acei indivizi, emit pretenţii de cenzori neînduplecaţi ori se oferă, în chip ridicol, ei înşişi drept „modele", un fel de „guru" ai vremurilor ce stau să vină.

Într-un atare context, despre Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938), ucis într-un masacru antilegionar înscenat la dispoziţia regelui criminal Carol al II-lea, propaganda oficială şi lucrările uzuale „de specialitate" n-au îngăduit şi nu recomandă decât etichetele oscilând între extreme – criminal şi trădător de ţară. Într-o atare situaţie, ale represiunii roşii totale de la 1944 până în 1989 şi „democratice" ulterior, a te fi apropiat pentru studii, a-i fi înţeles şi a-i fi explicat pe Corneliu Zelea Codreanu şi apropiaţii săi, Legiunea Arhanghelul Mihail sau Partidul Totul pentru Ţară a fost şi rămâne de neînchipuit, condiţii în care se explică de ce primele şi cele mai serioase contribuţii consacrate Mişcării Legionare le datorăm istoricilor străini (germani, italieni, spanioli, francezi, britanici sau americani). Revenind la Avertismentul menţionat din 2001, menţionez că l-am desprins din Radiografia Dreptei Româneşti (1927-1941), publicată ca un efort de revenire la ordinea zilei în colaborare cu colegii mei Corneliu Ciucanu şi Cristian Sandache (Bucureşti, Editura FFPress, 1996), care în răstimp au publicat importante şi distincte studii sau monografii, unele solide, referitoare la fenomenul şi implicaţiile fenomenului legionar în România veacului trecut. Fără a forţa comparaţia, Pentru legionarii lui Corneliu Zelea Codreanu se apropie de Mein Kampf-ul lui Adolf Hitler. Şi care, chiar în acest zile, ale începutului lunii septembrie 2011, urmează a fi dezbătut (după cum cititorul poate desprinde din ilustraţia de la p. 145-146) în cadrul unei reuniuni ştiinţifice internaţionale la Paris în vederea stabilirii condiţiilor de editare cu începere din 2015, atunci când se vor împlini 70 de ani de la dispariţia autorului, iar reglementările trebuie modificate.

Cu referire la „Pentru legionari" (I), revenim la „beneficiul" asigurat volumului - chiar aşa! - în urma campaniei propagandistice idioate şi predicilor antilegionare de duzină susţinute necontenit şi fără noimă de activişti fără de har şi vocaţie ai „cauzei", de ieri ori de azi, dar care au acţionat mai ales sub pulpana ocupantului sovietic ori în spiritul ideologiei cominterniste, post-cominterniste şi post-comuniste, aşa precum: Iosif Chişinevschi, Silviu Brucan, Ana Pauker, Valter Roman, Mozes Rosen, Elie Wiesel, Alexandru şi Sorin Toma, Oscar Lemnaru, Ştefan Voicu, Gogu Rădulescu, Paul Cornea, I. Ludo, Ov. S. Crohmălniceanu, Alexandru Florian, N. Moraru, Zigu Ornea, Leonte Răutu, A. Oişteanu, M. Roller, I. Vitner, L. şi Vl. Tismăneanu, Ileana Vrancea, Lya Benjamin, I. Constantinescu, Liviu Rotman, Michael Shafir, L. Volovici, Radu Ioanid, Andrei Cornea şi alţii, mai toţi reţinuţi de maestrul Paul Goma, în formidabila Săptămână Roşie (28 iunie – 3 iulie 1940) sau Basarabia şi evreii (ediţia a VII-a, Bacău, Editura Vicovia, 2010; cf., de asemenea, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, coordonatori, Enciclopedia valorilor reprimate. Războiul împotriva culturii române. 1944-1999, I, Bucureşti, Editura Pro-Humanitate, 2000, pp. 84; Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române, Bucureşti, Editura D.B.H., 1999, passim).

În actualul context al „războiului noilor internaţionale" (cf. Enciclopedia valorilor reprimate ..., I, p. 93-94) nu-i de fel surprinzător faptul revin în atenţia noii cenzuri post-comuniste Corneliu Zelea Codreanu şi Garda de Fier, antilegionarismul dovedindu-se - pentru a câta oară în România ultimelor opt decenii, precum în cazurile nazismului în Germania, fascismului în Italia sau franchismului în Spania - o excelentă navetă pentru îmbarcarea şi transportul tuturor celor certaţi cu Istoria, cu Lumea şi, vai, cu Dumnezeu!

Iaşi, 5 septembrie 2011