Discurs susținut în sala teatrului din Cazino Sinaia, cu prilejul vizitei în România a președintelui Frontului Național din Franța, Marine Le Pain - sâmbătă, 16 aprilie 2016.

Dați-mi voie să mă întorc cu 200 de ani în urmă pentru a aduce în viața cuvintelor filosofia care l-a călăuzit pe Napoleon Bonaparte lăsându-vă plăcerea în uimire a comparației cu prezentul: „Unul din marile mele gânduri a fost concentrarea popoarelor, aceleași din punct de vedere geografic, fărâmițate de politică și revoluții. Am vrut să fac din acestea un singur corp de națiuni. Ar fi fost începutul, iar sfârșitul ar fi fost reuniunea acestor corpuri naționale într-un corp universal - Asociaţiunea europeană. După această simplificare sumară ar fi fost posibil a ne consacra himerei frumosului ideal al civilizației. În această situație s-ar fi găsit cele mai multe șanse de a introduce peste tot o unitate de coduri, de principii, de opinii, de sentimente, de vederi, de interese. Un cod european, o curte de casație europeană, o monedă unică, aceleași legi, toate râurile navigabile pentru toți, comunitatea mărilor, dezarmarea generală, sfârșitul războaielor, pacea lumii. Fiecare să se simtă pretutindeni ca la el. Atunci poate, cu ajutorul luminii universale răspândite, ar fi fost permis să visăm la marea familie europeană”.

Oare să fi devenit Generalul, Primul Consul și Împăratul Ultim al Franței mentorul ascuns, inspirator de arhitecturi continentale pentru cei care, ca și miez dur de decizie sectară, ne-au băgat în teascul storcător de identitate și sub presa uniformismului în gândirea corect-politică? Nu este doar retorică acestă întrebare ci una de reală explicație asupra a ceea ce se întâmplă cu discernământul deciziilor de la Bruxelles. Pentru că suntem martorii, încă vii, ai unui declin multitrend al Europei, a unei periculoase alterări a solidarității națiunilor sale și mai ales a unei atitudini defetiste, lipsite de voința acțiunii inteligente integrate pentru conservarea și protejarea identității sale istorice. Suntem în situația în care, se pregătește deviza: ” scapă cine poate”! Dar pe seama cui? Cu siguranță pe seama viitorului acestui continent, pe care suntem obligați să-l gândim în termenii interesului vital al generațiilor ce vor veni!

Distinsă și nobilă audiență,

Suntem într-un loc de mare semnificație identitară pentru noi, românii. Aici s-au descoperit tăblițele de plumb de la Sinaia prin a căror scriere  se confirmă certificatul de existență milenară a civilizației carpatiene pe care o moștenim ”de jure ereditare” noi, românii de astăzi. Noi am știut și am făcut, prin jertfe de secole, să păstrăm Vatra Identității Noastre și să slujim la aceleași altare ale bisericii strămoșești care au îmbrăcat încă din sec.I, Mantia Împărătească a Lui Cristos! Noi nu ne-am improvizat trecutul fapt pentru care nu acceptăm să ni se improvizeze prezentul și cu atât mai puțin Timpul Superior care Vine! Ca ancestori ai civilizației Europei de astăzi afirmăm atașamentul față de Europa Națiunilor, față de acea Europă Unită prin solidaritate și respect al demnității popoarelor sale în spațiul lor de existență! Iată de ce, în fața Domniilor Voastre afirm: nu este nevoie să inventăm o Nouă Europă! Cu atât mai puțin una metisă! Nu este nevoie nici de o Europă cu mai multe viteze. Și nici de o Europă cu o puzderie de regiuni, cu guverne suprastatale. Nu este nevoie de mimarea unei suveranități, limitate sau ipocrite! Este nevoie doar să eradicăm pe cei care au făcut-o să defecteze de la condiția sa istorică, prin mijloacele de putere legitime ale națiunilor înseși.  Este nevoie să resetăm mentalul anacronic al feudei hegemonice și numai ieșirea din această paradigmă ne oferă soluția garantă a securității nostre! Condiția istorică a Europei este de a fi creatoare și donatoare de civilizație, cultură, și spiritualitate pentru întrega umanitate. Condiția istorică a Europei este de a asigura Starea de Pace a Națiunilor sale și  a concura la armonia globală. Renașterea Europei în acestă fizionomie nu poate fi făcută decât prin regenerarea ființelor naționale organice, într-o filozofie a conviviologiei continentale.

Așa vedem noi, de aici, de la Sinaia, de pe Kogaion - Muntele Sacru al Dacilor -, Națiunile Unite ale Europei! Prin Descendență Comună și Spirit Universal! Este cu siguranță nevoie ca Vechea Europă să se întoarcă la Credință. Acolo, prea mult și din păcate a început și la noi, Biserica sufletelor s-a dărâmat iar mentalul s-a secularizat. A venit vremea ca împreună să-l aducem pe Dumnezeu acasă! Aici, frații mei europeni, sunteți acasă! Bine ați venit în Grădina Maicii Domnului!