Despre reacţia unor state interesate, dar şi implicate în conflictul din Libia, despre „grija" lor faţă de soarta libienilor, redau câteva declaraţii din care adevărul poate fi citit printre rânduri:
- Adjunctul ministrului libian de Externe, Khaled Kaaim, a reacţionat apreciind că rezoluţia ONU constituie un „apel la libieni să se ucidă între ei", deci „Divide et impera!"
- Ministrul francez de Externe Alain Juppe a declarat: „Fiecare zi, fiecare oră care trece măreşte responsabilitatea care apasă pe umerii noştri. Să avem grijă să nu ajungem prea târziu. Va fi onoarea Consiliului de Securitate de a fi făcut să prevaleze legea asupra forţei în Libia, democraţia asupra dictaturii, libertatea asupra opresiunii". Din păcate, realitatea dovedeşte că dreptul forţei prevalează în faţa forţei dreptului.
- Ambasadoarea americană la O.N.U., Susan Rice, a declarat: „S.U.A. sunt de partea poporului libian şi susţin nevoile sale privind drepturile omului". Abia după patru decenii de conducere a colonelului s-au sesizat S.U.A. şi oficialul american? Câtă compasiune!
- Ambasadorul britanic la O.N.U., Mark Lyall Grant a subliniat: „Marea Britanie este pregătită să îşi asume responsabilităţile pentru a pune capăt violenţelor şi a proteja civilii." Nu a precizat: de cine să-i protejeze? De Gaddafi sau de bombardamentele „cruciadei"?
- „Da, îl vom ucide pe Gaddafi!", a declarat secretarul apărării Marii Britanii, Liam Fox, ceea ce se poate numi declararea intenţiei de asasinat, nu „democraţie" şi contrazice declaraţia Secretarului de Externe britanic William Hague, pentru BBC: „Îl vom judeca pe Gaddafi prin acţiunile sale, nu prin ceea ce spune". Precedentele au fost create: Ceauşescu, Miloşevici, aşa l-au „judecat" şi pe Saddam Hussein... şi ce s-a ales din România, din Serbia, din Irak? Jaf şi haos!

- Referindu-se la rezoluţia în baza căreia Libia este supusă unor atacuri aeriene, premierul rus Vladimir Putin a formulat o declaraţie fără menajamente: „Rezoluţia Consiliului de Securitate este deficitară, permite orice şi reaminteşte de apelurile la cruciade din Evul Mediu, de fapt, permite intervenţia militară într-un stat suveran. [...] Evenimentele actuale, în special cele din Libia, demonstrează încă o dată că avem motive să consolidăm capacităţile militare ale Rusiei [...] Această rezoluţie traduce o atitudine agresivă a comunităţii internaţionale, care ameninţă unitatea Libiei şi stabilitatea sa!", denuţând agresiunea asupra Libiei drept „complot" al comunităţii internaţionale şi „voinţa unor ţări ca Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite de a diviza ţara".
- Secretarul general al Ligii Arabe, Amr Moussa, a criticat atacurile militare ale occidentalilor asupra Libiei, spunând că au încălcat ceea ce organizaţia sa a convenit, a condamnat bombardamentele aliaţilor asupra Libiei şi a cerut o reuniune de urgenţă a organizaţiei, pe tema intervenţiei din Libia. „Ce se întâmplă în Libia diferă de obiectivul de impunere a unei zone de restricţie aeriană şi ceea ce vrem este protejarea civililor, nu bombardarea mai multor civili." Libia a anunţat o nouă încetare a focului, însă Casa Albă nu recunoaşte declaraţiile libienilor şi vor continua să pună în aplicare rezoluţia. „Asistăm la o luptă pentru democraţie în Orientul Mijlociu. Schimbarea nu este ceva de care să ne fie teamă. Poverile trecutului pot fi spălate." Perlele aparţin, aceluiaşi premiat Nobel pentru PACE (?), locatarul vremelnic al Casei Albe. În ultimele zile s-a declanşat o polemică privind numărul considerabil al victimelor pe care tirurile aliate le-ar fi făcut în rândul populaţiei civile. Pentru că „Alianţa" a cerut asistenţă, recunoscând că a subestimat capacitatea de luptă a trupelor lui Gaddafi, preşedintele american Barack Obama a autorizat armata să lanseze atacuri aeriene în Libia, aprobând folosirea dronelor Predator înarmate asupra forţelor terestre. Potrivit secretarului american al Apărării, Robert Gates, dronele au un tir mai precis decât avioanele clasice şi în acest fel vor fi evitate victimele civile. Dacă ne amintim de civilii morţi în Afganistan sau Pakistan în urma bombardamentelor lansate din drone, precizia acestora nu este însă de 100%. Gates, a dat asigurări că SUA nu va trimite trupe terestre în ajutorul rebelilor libieni. Cine sunt rebelii, cine sunt susţinătorii lui Gaddafi, e foarte greu de spus într-o ţară cu o organizare tribală (140 de triburi și clanuri). Astăzi se poate vorbi de zeci de mii de victime, morţi și răniţi.

Autorităţile române au gafat şi de această dată, demonstrând lipsa de profesionalism (dacă nu ceva mult mai grav). Interesele legitime ale României, faţă de care Libia are datorii, au fost ignorate cu bună ştiinţă. Încă de pe vremea răposatului, prin RomPetrol si Arcom românii produceau plusvaloare pe teritoriul libian. Pentru orice sondă prospectată și forată de români, prin RomPetrol, aveam dreptul la un procent de 8-10% din extracţia de ţiţei, până la epuizarea zăcământului. Zeci de milioane de dolari, scurse pe apa sâmbetei. Ziarele arabe scriu despre prezenţa unor mercenari români printre militarii din miliţiile fidele lui Gaddafi. România se va afla în situaţia ingrată şi deloc onorantă când în teatrul de operaţiuni românii se vor lupta între ei - cei de pe fregata Regele Ferdinand trimişi de şeful statului român împotriva lui Gaddafi vor lupta împotriva românilor care îl slujesc pe şeful statului libian.

În timp ce lumea va fi ocupată cu desfăşurarea războiului din Libia, cei care se află în spatele procesului de globalizare au creat momentul propice pentru a realiza militarizarea completă şi dominarea întregii planete, atacul asupra Libiei nefiind decât preludiul. Scopul real este războiul împotriva Iranului, unul din ultimele bastioane ale lumii neocupate de manipulatorii Noii Ordini Mondiale. S-a dorit o revoltă împotriva liderului libian, Muammar Gaddafi, a rezultat un infern, un sângeros război civil cu implicare internaţională. Gaddafi îşi ameninţă adversarii că „va fi un război îndelungat", afirmaţie subliniată şi de Nick Harvey, ministrul forţelor armate din Marea Britanie: „Războiul din Libia ar putea dura 30 de ani!". În condiţiile în care experţii americani au estimat că dacă nu se va încheia în câteva luni, războiul împotriva regimului colonelului Gaddafi ar putea costa peste un miliard de dolari. Se înţelege de la sine cine va trage foloasele, ce companii vor exploata ţiţeiul și gazele în Libia-postconflict. Istoria ne va da răspunsurile potrivite, dar să nu uităm, urmează mutarea de şah a Chinei.