„În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi [...] Domnilor! Onorabili concetăţeni! Fraţilor! Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare, suindu-mă la această tribună pentru a vă spune şi eu... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale în aceste momente solemne mă gândesc la ţărişoara mea, la România, la fericirea ei! la progresul ei! la viitorul ei!" (Aplauze şi fluierături... Un homopoliticus perfect adaptat societăţii)

Preşedintele României caută noi surse de unde să adune ceva pentru sacul gol al visteriei, în care crivăţul reformelor postdecembriste a „subtilizat" fără milă averea naţională. Cuprins de febra sensibilităţii la geneza acumulărilor, Înălţimea Sa cere „confiscarea extinsă" a averilor ilicite. Foarte bine, dar extinsă ori restrânsă, n-am auzit până acum de vreo confiscare de acest gen, aşa că şi „Eu aş fi oricând disponibil să prezint averea familiei mele", cum declară persoana în cauză (pentru verificare, presupun, nu pentru donare, dar poate am înţeles greşit). Instituţiile abilitate nu şi-ar irosi prea mult vremea. „Pensia ajustată" nu presupune dificultăţi de evaluare. Discuţiile aride şi fără rezultat între „putere" şi „opoziţie" nu mai contenesc; unul „Hăis", altul „Cea". Preşedintele susţine că statul nu are o tiparniţă de bani şi că nu se pot plăti restanţele salariale câştigate în instanţă. Apropos de „instanţă". După ce îi terfeleşte prin trocul porcilor pe magistraţi şi pe procurori, invocând Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) al U.E., acuză: „Prea mulţi arestaţi degeaba şi prea multe verdicte eronate" - o fi vorba de propria-i persoană? Şeful statului înfierează cu mânie proletară: „Este timpul ca această putere să fie responsabilizată. Puterea executivă este judecată când plăteşte, este fluierată, singurii care nu au niciun fel de responsabilitate pentru proasta gestionare a activităţii lor sunt judecătorii şi procurorii." Trecând peste „fluierături", nimeni nu a dat seamă, nimeni nu a fost sancţionat pentru vreo decizie greşită, nici un guvern nu a primit-predat gestiunea ţării, nici când a venit, nici când şi-a luat catrafusele. Sunt foşti miniştrii acuzaţi de spionaj şi de subminarea economiei, dar până astăzi nu s-a aflat de vreo judecare sau condamnare a lor.

„Niciun Guvern nu este nebun să ia o măsură care să lovească în cetăţeni", susţine stimabilul. Aruncând o privire retrospectivă asupra României dintre 1990 şi 2011, imaginea ce ni se oferă poate fi numită „Zbor deasupra unu cuib de cuci". TOATE guvernările au lucrat cu sârg la „zidirea" balamucului economic general de astăzi. După situaţia în care ne găsim, „Celor trei muşchetari" care au stat pe tronul ţării în ultimele două decenii li se poate adăuga, lejer, epitetul nu prea „ortodox" menţionat. Metodele au fost diferite, ţinta şi vectorul concurând spre aceeaşi ţintă - falimentul României. Vrem să scufundăm şi batjocorim ţara?" Glăsuieşte „Măria Sa". Păi, până astăzi ce-aţi făcut, domnilor conducători vremelnici ai României? Unde au dispărut banii Ţării? „Răposatul" a lăsat România fără datorii şi cu creanţe de recuperat pe deasupra. Ce s-a ales de ele? Cum aţi lăsat ţara la cheremul şi batjocura străinilor? Sunt prea multe întrebări grave, la care poporul român încă aşteaptă răspuns, fiindcă nu mai poate fi păcălit ca în '89. Dacă afirmaţiile şi interogaţiile de până aici nu sunt suficiente şi pentru că viitoarele „alegeri" nu sunt prea departe, dar şi pentru că alţii vor să ne mâncăm singuri coliva, s-a scos de la sertar o bazaconie hibridă. Presupun că menajându-şi propria stare precară a sănătăţii, ilustrul personaj a renunţat pentru o perioadă nelimitată la „asumarea răspunderii" propriilor circumvoluţiuni cerebrale şi meditează profund la bunăstarea românilor prin intermediul purtătorilor ilegali de creiere. „Secretizat" la guvern şi conceput după „indicaţii preţioase" în coproducţie româno-europeană, iluminaţii vor o porţie suplimentară de reformă şi nu oricum. Legile sunt proaste (oare cine le-o fi conceput, discutat şi aprobat?), magistraţii sunt nişte ticăloşi corupţi până-n măduva oaselor, preşedintele vrea „retuşarea" Constituţiei şi reorganizare administrativă care seamănă foarte tare cu binecunoscuta replică a lui Caţavencu: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale."

Există mai multe propuneri pentru noua reîmpărţire a României. Unele proiecte pornesc de la judeţe şi regiuni de dezvoltare economică, altele propun să se reintroducă judeţele istorice. Obsedaţi de interese potrivnice Românilor, „propunerile" U.D.M.R. se referă la împărţirea ţării în 15 euro-regiuni, dintre care una „autonomă" cu majoritate etnic-maghiară, formată din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna. La rândul lor, cele 15 euro-regiuni ar putea fi grupate în cinci macro-regiuni, un fel de joc de puzzle, în care se lipesc şi se dezlipesc judeţe după compromisuri şi cataplasme politice. Conducătorul României, obsedat de redesenarea şi personalizarea teritoriului, a ieşit la microfon: „Ne trebuie un stat cât mai ieftin şi cât mai puţin implicat în viaţa de zi cu zi a cetăţeanului. [...] Pentru regiunile de dezvoltare am avut cel mai ştiinţific criteriu, organizarea regiunilor sau a noilor judeţe pe conturul zonelor de dezvoltare economică, contur care a fost construit în urma unor studii profunde ale UE, care au masat în regiunile de dezvoltare capacitate de creştere economică încât să fie viabile. Avem un calcul făcut cu specialişti de cea mai bună calitate."

Întrebat de mass-media ce va urma, preşedintele a decis: „O să discut după ce ajung la birou care este soluţia corectă. Trebuie să mă consult cu Curtea că şi ei pleacă în vacanţă"... „Mai prost decât Farfuridi şi mai canalie decât Caţavencu." N-am zis-o eu!