Alegerile pentru Parlamentul European s-au terminat. Opțiunile românilor și procentele partidelor nu le discut. Așa a decis poporul, nimeni nu cred că poate să se opună voinței Măriei Sale. Problema care se pune, ca importanță pentru țară, nu este cea politică, doctrinară, stânga sau dreapta, sau care partid a obținut mai multe mandate, ci activitatea lor în folosul celor ce i-au ales; aportul celor 33 parlamentari români la promovarea intereselor României; demersurile lor pentru ca România să devină un stat egal în drepturi, de același rang, cu celelalte țări ale Uniunii Europene. Și, în consecință, alegătorii vor beneficia de toate drepturile și facilitățile unui neamț sau francez. Dar, ne bucurăm noi de toate facilitățile acordate altor țări? Sigur nu! Vor putea să îndrepte această situație defavorabilă, noii euro-parlamentarii aleși? Sunt uniți în scop, indiferent de partidul politic, pentru a obține profitul realizat de alte țări? Vor lupta ei, să devenim egalii cetățenilor din celelalte 26 țări membre? Așa ar fi normal, și acest deziderat trebuie să-l urmărească, să-l obțină. Am demonstrat asta de multe ori, că România este tratată ca un stat de rangul doi. Discriminat! Deseori chiar umilit, blamat de reprezentanți ai altor state și chiar, de „ai noștri”.

Europarlamentarii din sesiunea ce acum s-a încheiat, cu câteva mici excepții au fost lenți, inactivi, controversați, ineficienți, iar unii, chiar ostili țării care i-a trimis, subminând sau denigrând poziția României. Vă dau câteva exemple de „pledoarii” - a se înțelege turnătorii - în Parlamentul european ale unei europarlamentare, pretins a reprezenta România!

26 martie 2019: „România nu a transpus încă nici măcar a 4-a Directivă împotriva spălării banilor, iar Comisia a început procedura de infringement împotriva României. Și pentru că a întârziat, și pentru că acum o transpune, fără să respecte prevederile Directivei a 4-a. Un neadevăr! România a prevăzut această infracțiune înaintea Directivei Uniunii Europene! În legislația penală română există infracțiunea de Spălare de bani, prevăzută la art. 29 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002, completată cu precizări, în Art. 260 - Spălarea de bani din noul Cod Penal cu privire la confiscarea produselor infracțiunii. Deci, afirmația este o dezinformare!

15 aprilie 2019: Astăzi, în România, un grup de politicieni corupți, [...] au luat țara în mână și dă cu ea de pământ: nu respectă programul de guvernare anunțat la alegeri, schimbă legile, șterge infracțiuni, îi subordonează politic pe judecători și procurori, transformă banii de investiții în mită electorală. Distrug inima democrației pentru ca ei, politicienii corupți, să scape de justiție. [...] România trăiește astăzi o dictatură criminală și tragedia golirii țării. Acesta este ultimul tren pe care îl putem prinde. Vrem în Europa!”

Deci, în România este instaurată o dictatură criminală, susține Monica Luisa  Macovei! Această formă de guvernare presupune execuții colective, morți pe stradă, lagăre de exterminare, parlamentul suspendat, presa liberă interzisă etc. Acestea sunt actele ce definesc o dictatură! Întreb: acesta este tabloul guvernării din țara noastră? Sunt declarații prin care „informează” Parlamentul European. Afirmațiile sale sunt premeditate, cu rea credință, intenție directă, pentru a defăima, denigra, a profera acuzații false, la adresa guvernării; nu pot fi considerate puncte de vedere, opinii, dintre cele prevăzute în art. 19 din Declarația universală a Drepturilor Omului[1], ci acțiune infracțională contra propriei țări. Vă rog să citiți Art. 410, din Codul Penal -  Comunicarea de informaţii false: Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”. Declarația în sine, este o faptă penală, prin care, normal ar trebui cercetată și pedepsită, așa cum prevede legea. Dar nu numai această comunicare și răspândire de știri false a fost comisă! În afară de relicva comunistă citată, mai sunt denigratori, care proferează „știri” reprobabile, false, despre țara lor, setați de programatori ostili, atacând statul naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, România.

Pun aceste „comunicări și răspândiri de știri false”, de către Monica Macovei, în pericol securitatea națională? Absolut da! Pe baza acestor fapte ostile României, acțiunile unor lideri ai Uniunii Europene ne acuză, ne condamnă și discriminează, cauzând prejudicii morale și materiale, vulnerabilizează statul de drept. Vă redau câteva poziții externe ostile, consecința acestor declarații false. Auziți ce debitează europarlamentarul german Manfred Weber, candidatul P.P.E. la președinția Comisiei Europene: Principalul mesaj este că România nu merge în direcţia unui stat modern, un stat care luptă cu tărie împotriva corupţiei. Independenţa magistraţilor şi lupta împotriva corupţiei sunt elemente-cheie pentru viitorul Europei. Şi aş adăuga aici libertatea presei, oamenii au nevoie de mass-media care să-i informeze obiectiv”. De unde are asemenea informații? A constatat el? Nici vorbă, el e un tehnician fără studii superioare, nu are expertiză nici pentru a ne denigra, dar a fost „informat” de europarlamentarii noștri trădători. Grav!

Premierul Olandei la summit-ul de la Sibiu întrebat de un ziarist când intrăm în Schengen, individul, arogant și obraznic a răspuns: „Când veți respecta toate regulile statului de drept și ale democrației. Nu vă îndreptați în direcția bună”!  Prim-vicele Comisiei U.E., Frans Timmermans - olandez ostil României - intervine brutal ori de câte ori turnătoriile de la parlamentarii U.E. ori din țară și „apără statul de drept”.

În 13 Mai 2019, printr-o scrisoare ne amenință (a câta oară?!) că: „In ce privește independența judiciară, raportul M.C.V. din noiembrie 2018 a identificat probleme serioase. Apoi, ordonanțele de urgenta ale Guvernului au amplificat aceste îngrijorări [...] cu efecte majore asupra independentei magistraților [...] lupta eficiența împotriva criminalității, exista o tendința clara de a contesta autoritățile, în special Înalta Carte de Casație și Justiției si Direcția Naționala Anticorupție, care sunt esențiale pentru lupta împotriva corupției [...] Amendamentele adoptate de Parlamentul României, pe 24 aprilie 2019, la Codurile Penale, reprezintă, de asemenea, motive de îngrijorare…” Ca în final să ne amenințe că va declanșa un control „Rule of law Framework”, (Cadrul privind statul de drept) fără întârziere. Acest proces e necesar pentru a corecta îngrijorările și a evita activarea Articolului 7 din Tratatul U.E. adică, sancţiune ce duce la suspendarea dreptului de vot.

Dar, dacă asemenea fapte, comise de europarlamentarii români, ar fi putut fi cercetate, existând indicii temeinice că întrunesc laturile constitutive ale unui concurs de infracțiuni contra securității naționale și a ordinei sociale române, alții se remarcă prin pasivitate sau incompetență. Dumneavoastră știați că domnul Ion Mircea Pașcu a fost vicepreședintele Parlamentului European? Românul nostru era cineva acolo, avea atribuții europene  - în domeniul relațiilor externe dintre statele U.E., lingvistică, istorie și cultură - dar, spun sincer, eu aici în țară, nu i-am simțit deloc prezența, cu vreo acțiune favorabilă țării, un demers util, profitabil românilor. Eu așteptam, de exemplu, să inițieze un program de modernizare a bibliotecilor, din satele sau din orașe mici ale României, cu finanțare europeană, că are atribuții în domeniu. Dacă analizăm activitatea europarlamentarilor români în sesiunea ce acum s-a încheiat, am putea concluziona: eficiența lor a fost nesemnificativă, au fost mereu în divergență, nu au promovat interesele României, dimpotrivă, unii au fost ostili țării.

În 26 mai 2019 am avut alegeri parlamentare. Familiile politice europene din Uniune vor beneficia de un număr important de români, 33 de mandate, din care 11 se adaugă la P.P.E. Deși rezultatul votului nu era previzionat, așa cum a ieșit, mie mi se pare echilibrat. Trei dintre principalele partide sunt destul de apropiate, ceea ce dovedește că poporul român este unul echilibrat. Și la nivelul Uniunii s-au produs unele modificări semnificative sau interesante.

O diminuare evidentă a opțiunilor electoratului dreptei europene, astfel că P.P.E. - Grupul Partidului Popular European Creștin Democrat, față de sesiunea trecută, când deținea 227 parlamentari, la alegerile din sesiunea mai 2019 a obținut doar 179 mandate, o scădere semnificativă. Interesant este faptul, față de sesiunea trecută, coaliția între două grupuri parlamentare nu pot da majoritatea din Parlament. Ascensiunea extremei drepte în Franța este evidentă. Partidul naționalist „Frontul Național” a lui Marine Le Pen câștigă cu 24%, devansând partidul „La République en marche!”, creația președintelui francez Emmanuel Macron, care a obținut 22,5% din electoratul francez.

Desigur, va fi importantă doctrina politică în Parlamentului European, dar știm că grupurile parlamentare au un scop: Vom proteja viitorul următoarelor generații de europeni. Vom investi în tineri și vom construi o Uniune pregătită pentru viitor, capabilă să reziste celor mai presante provocări ale secolului XXI” deziderat înserat în Declarația de la Sibiu a liderilor Uniunii Europene din 9 mai 2019. Dar, cei 33 euoparlammentarii români aleși, indiferent de apartenență politică, au ei obiective bine definite în favoarea României? A intervenit între domniile lor un consens, pentru promovarea intereselor naționale, pentru percepția corectă a politicii statului, a respectării drepturilor omului și a repudierii dublului standard în Deciziile Uniunii, față de țară ce o reprezintă. Fiind a şasea țară ca număr de mandate, (dacă U.K. pleacă) îi permite să fie reprezentată în toate Comisiile Parlamentului european, pe domenii, și aproape sigur, are dreptul la un loc de vicepreședinte și un comisar euopean. Deci, poziția României poate fi considerată favorabilă.

Noile alegeri pentru Parlamentul europen este o ocazie bună pentru cetățenii Uniunii Europene și pentru o nouă categorie de lideri europeni să transmită mesajul că există o voință populară covârșitoare, dar în același timp realistă, pentru refondarea sănătoasă a Uniunii Europene”. O oportunitate pentru „fructificarea șansei enorme pe care și-a dorit-o poporul român de a adera la Uniunea Europeană” - afirmă prof. universitar Vasile Pușcaș, negociatorul României pentru aderarea la Uniune. Dar pentru a fructifica șansa, tot domnia sa afirma, că europarlamentarii români trebuie să aibă mentalitatea de apartenență la Uniune, că noi suntem Europa Unită și de pe această poziție să contribuim atât la reconfigurarea structurii Uniunii, cât și la obținerea de către România a facilităților și oportunităților oferite celorlalte state.

Se pune problema, dacă partidele românești, europarlamentarii sunt capabili să elaboreze un „program de țară”, care să includă obiectivele de realizat în acest ciclu parlamentar european? Au experții noștri capacitatea să identifice obiectivele de realizat, asupra cărora să existe un consens apartinic, o acțiune conjugată pentru a le obține? Dacă se va persista într-o mentalitatea generatoare de contradicții, iar  europarlamentarii români persistă într-o perpetuă divergență, unii - cum arătam mai sus - vehement ostili țării și românilor care i-au trimis să-i reprezinte, dezideratele naționale sunt compromise.

Deși partidele politice de dreapta, creștine, populare, în trecut cu pondere semnificativă, încearcă să mențină starea de fapt prezentă, promovând opțiunea lor globalistă, fiind reticente la schimbări. Suveraniștii și populiștii, cer reconsiderarea standardelor europene, prin creșterea influenței țărilor în luarea unor decizii ce îi vizează direct. Chiar între cele trei mari familii politice din Uniune sunt divergențe, deseori ireconciliabile. Dar și între statele puternice din UE nu există consens. În prezent, de exemplu, partidul „La République en marche!”, a lui Macron, nu s-a afiliat la o familie politică, cu toate ofertele insistente ale lui Frau Merkel. S-au divergențe, între aceleași state, privind desemnarea candidatului la președinția Comisiei europene sau desemnarea Procurorului european șef.

Situația Uniunii Europene este complicată, necesită o reconstrucție de fond, globală, nu pe sectoare, parțială, integrarea trebuie armonizată cu componenta euro-atlantică, în U.E. este și o problemă de calitatea umană - susține prof. Vasile Pușcaș. Atunci să sperăm noi că grupul europarlamentarilor români va reuși să nu mai fim discriminați? Vor obține admiterea în spațiul Schengen, vor ridica M.C.V.-ul, sau ne vor fi recunoscute drepturile României ca membru în Uniunea European?

Dacă divergențele între români vor persista, vom rămâne un membru U.E. de categorie inferioară, cu consecințe nefavorabile pentru români. Poate cineva să garanteze că un ROexit, ar fi mai favorabil?

--------------------------------------
[1] O.N.U., Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, art. 19:  Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără  imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informații şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.