Elemente descriptive, etică, dinamică şi consecinţe

Din punct de vedere biologic ortodoxia arată că oamenii pot exista ca oameni vii sau ca entităţi lipsite de viaţă biologică adică cei care sunt repausaţi sau cei adormiţi întru Domnul. În Sfânta Evanghelie după Matei aflăm cu privire la acest subiect că Iisus precizează: ,,Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: ,,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor”. Deci Mântuitorul ne vorbeşte foarte clar!!! Oamenii nu mor în totalitate ci doar traversează printr-un şoc mai mic sau mai mare, în funcţie de destin, dimensiunile realităţii, lăsând în urma lor elementele biochimice care au servit la replicarea lor naturală.

Încă din perioada Vechiului Testament au existat descrieri şi explicaţii ale acestui fenomen de traversare a vieţii spre o altă dimensiune. Deşi înţelegem că trupurile oamenilor sunt surprinse de moarte în diferite locuri geografice şi în diverse locaţii Dumnezeu orientează şi reglează acest dat natural sau destinologic-conjunctural atunci când îi spune lui Avraam: ,, Iar tu vei trece la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la bătrâneţi fericite” (Geneza 15:15). La fel prezintă Moise moartea lui Isac arătând că şi acest om ,,s-a aşezat langă neamul său”.

Un alt exemplu este cazul lui Iacov. Acesta este tragic surprins de moartea fiului său şi ca urmare intră într-o stare de disperare şi negare, (numerotarea 37:35): ,,După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: „Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!”. Mai târziu simţindu-şi sfârşitul apropiat Iacov face aceeaşi prezicere standard:,, Am să trec la poporul meu”.

Vocea lui Dumnezeu prezice şi sfârşitul lui Aaron în aceiaşi cheie: ,,Aaron va fi adăugat la poporul său, că el nu va intra în pământul pe care îl voi da fiilor lui Israel, pentru că nu v-aţi supus poruncii Mele la apa Meriba” (Numeri 20:24). Si mai departe îi vorbeşte lui Moise justificând limitarea existenţei sale:,, Apoi a zis Domnul către Moise: ,,Suie-te pe acest munte, care este dincoace de Iordan, adică pe muntele Nebo, şi priveşte pământul Canaanului, pe care am să-l dau fiilor lui Israel de moştenire”;,, Iar după ce-l vei vedea, te vei adăuga şi tu la poporul tău, cum s-a adăugat Aaron, fratele tău, pe muntele Hor”.; ,, Pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele în pustiul Sinai, în vremea tulburării obştii, ca să arătaţi înaintea ochilor lor sfinţenia Mea la ape, adică la apele Meriba de la Cadeş, în pustiul Sinai”.

În capitolul Regi 4, la numerotarea 22:10 întâlnim acelaşi comandament suprem care ordonă omului indiferent de rangul său:,,De aceea iată te voi adăuga la părinţii tăi şi vei fi pus în gropniţa ta cu pace; şi nu vor vedea ochii tăi toate acele nenorociri pe care le voi aduce asupra locului acestuia”. Şi s-a adus regelui răspunsul acesta”.

Cu alte cuvinte, omul urmând-şi destinul prestabilit de Dumnezeu, fie şi în moarte, este scutit de dinamica socială dură care urmează să se petreacă în realitatea concretă ca urmare a evenimentelor clastice care decurg pe cale de consecinţă, încă de la căderea în păcatul originar. Dar se sugerează foarte clar şi repetat că omul se alătură unei comunităţi de suflete vii!!! Aflate în activitate!

În Iov 3 aflăm cugetarea acestuia cu privire la moarte 1-26. Meditaţi la următoarele afirmaţii: ,,După aceea, Iov a deschis gura sa şi a blestemat ziua în care s-a născut”; ,,Şi Iov a vorbit şi a zis: ,,Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!”; ,,Ziua aceea să se facă întuneric şi Domnului din cer să nu-I pese de ea şi lumina să n-o mai lumineze”;,, Bezna şi umbra morţii s-o cotropească, norii s-o învăluiască şi toate negurile s-o înspăimânte!”; ,,Întunericul să cuprindă noaptea aceea şi să nu mai fie pusă în zilele anului şi în socoteala lunilor să nu mai intre!”;,,Pustie să rămână noaptea aceea şi nici o bucurie să nu pătrundă în ea!”;,,Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce ştiu să descânte Leviatanul”;,, Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aştepte lumina şi nimic să nu vină şi să nu mai vadă genele aurorei,”;,,Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit şi n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei”;,,De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Şi nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei?”;,, De ce m-au primit cei doi genunchi şi de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?;,, Căci acum aş sta culcat şi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni,”;,,Cu împăraţii şi cu dregătorii pământului, care şi-au zidit morminte în singurătate”;,,Sau cu domnitorii care umplu de aur şi de argint casele lor”;,, Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată şi ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?”;,,Acolo cei nelegiuiţi se astâmpără şi cei împovăraţi se odihnesc”;,,Acolo cei ce poartă lanţuri ajung la liman de pace şi nu mai aud glasul paznicului”;,, Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul a scăpat de stăpânul său”;,,Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu sufletul amărât”;,,Celor ce aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară”;,, Celui care nu ştie încotro să meargă şi pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de jur-împrejur?”;,, Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele mele curg ca apa”;,,De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte”;,, N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă stăpâneşte”.

În aceste raţionamente Iov tânjeşte după nefiinţă, după starea de pace şi siguranţă pe care o au sufletele încă neîntrupate, neconcepute sau după starea de moarte biologică şi reântoarcere în repaosul veşnic ale celor deja petrecute, spre veşnicie. Sigur că putem bănui o depresie provocată de şocul evenimentelor existenţiale grele prin care trece Iov şi care îi dezechilibrează sistemul emoţional dar părerea de rău este exprimată printr-o comparaţie clară între:1) starea de viaţă care se dovedeşte a fi plină de privaţiuni şi necazuri în opoziţie cu 2) stările de pace şi de echitate existente în realitatea paralelă. De unde cunoaşte Iov posibilitatea acestor stări modificate într-o altă realitate?

În Psalmi la capitolul 6 omul conştientizează semnele sfârşitului său biologic şi se supune necondiţionat lui Dumnezeu înţelegând exact necesitatea salvării sufletului şi locaţia specifică pedepselor unde ar putea ajunge fără intervenţia Creatorului:,,Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi”;,,Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele”;,, Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când?”;,,Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta”;,,Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine?”;,,Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda”;,,Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei”;,,Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele”;,,Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit”;,,Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab”.

Ecclesiastul cap 12: 6,7 evidenţiază următoarea dinamică absolut necesară a sufletului ce trebuie să se desăvârşească dpdv calitativ şi moral încă de aici din viaţă: ,,Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii”;,, Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat”.

De asemenea şi în Cărţile Noului Testament sunt evidenţiate viaţa de dincolo de viaţă precum şi conştienţa:

În 1 Corinteni cap 15 de la numerotaţia 1 la 58 avem o demonstraţie magistrală de logică, credinţă şi iubire în legătură cu Calea, Adevărul şi Viaţa lui Cristos care mărturiseşte Învierea şi deci viaţa veşnică de dincolo de această viaţă. Selectăm aici doar câteva afirmaţii. Spune apostolul Pavel:,,Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi”;,,Prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar”;,, Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi”;,,Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi”;,, Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece”;,,În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit”;,,După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor”;,,Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie”;,,Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu”.

Cu privire la tulburaţii care aduc tot felul de ipoteze fanteziste precum că Iisus nu ar fi murit pe cruce şi astfel s-ar fi arătat ucenicilor săi le aduc aminte că romanii ştiau foarte bine să omoare oamenii şi în special pe aceia care nu se supuneau dpdv politic s-au religios. Aveau o experienţă temeinică şi chiar milenară în această ocupaţie criminală. Cum ar crede cineva că s-ar fi arătat Cristos mai apoi atâtor oameni după crucificarea Sa şi ridicarea din mormânt dacă nu ar fi Înviat cu Adevărat, după toate chinurile, pătimirile şi tortura inimaginabilă prin care a trecut ca om atunci când devitalizat de torturile necontenite îşi cheamă Tatăl Ceresc:,, Eli, Eli Lama sabactani” (,,Părinte de ce m-ai părăsit”). Marea iubire pentru oameni îl determină cu o nobleţe celestă să-i ierte pe inconştienţii care îl torturau: ,,Părinte iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!” Luca 23:34.

Evanghelistul Matei la capitolul 28 arată întâmplarea inexplicabilă logicii actuale (de rit cartesian): ,,După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul”;,,Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei”;,, Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada”;,,Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi”;,,Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi”;,,Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut”;,,Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă”;,,Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui”;,,Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat”;,,Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea”;,,Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate”;,,Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor”;,,Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam”;,,Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face”;,,Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi”;,,Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus”;,,Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră”;,,Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ”;,,Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”;,, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”.

În Luca 20:38 avem o precizare de ordin cuantic şi subtil a sufletelor care aparţin Creatorului şi proprietarului acestui Plurivers, explicat pentru nivelul de înţelegere din acel timp în termeni care provoacă şi sfidează logica umană: „Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El”. Şi acum ca şi atunci, este greu de înţeles această afirmaţie fără a avea pregătire teologică şi ştiinţifică de cel mai înalt nivel. Nu ne propunem aici o explicaţie în acest sens dar îi îndemnăm pe oameni să studieze fizica cuantică şi teologia. Vor avea mari surprize la nivelul capacităţii de înţelegere a structurii realităţii care (datorită unor ,,intelectuali” actuali cu chip de om) a rămas încremenită pentru marea masă de oameni la paradigma lui Descartes (1596-1650).

 Iisus Cristos prezintă la un moment dat o pildă cu o trimitere comparativă la biologia vegetală perpetuă în Ioan 12:24 când arată: ,,Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă”. ,,Coliva este expresia materială a credinței în Înviere pentru că este realizată din boabe de grâu, iar Mântuitorul Hristos a fost cel care s-a folosit de exemplul bobului de grâu pentru a prevesti Învierea Lui din morți”. Şi mai departe precizează: ,,Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică” făcând astfel trimitere la credinţa în lumea transcendentală veşnică şi nu la realitatea trecătoare şi înşelătoare a acestei lumi corupte de păcat şi crime.

Mântuitorul Hristos folosește sămânța de grâu şi într-o altă parabolă pentru a simboliza Împărăția Cerurilor (Matei 13): „Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânță bună în țarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești deci să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul și neghina, până la seceriș, și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în jitnița mea. ”.       

Efeseni 2:19,20: ,,Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh”; ,,Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,”;,, Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos”. Deci Spiritul Creatorului Ceresc ne pune în legătură unii cu alţii având ca Centru Absolut al Iubirii pe Iisus Cristos. Această lumină imposibil de descris inundă Realitatea noastră chiar şi în cele mai întunecate nopţi ale spiritului uman. Şi în Cartea lui Petru 1:8,9,10 avem o demonstraţie similară a efectelor cuantice de legătură subtilă în adevăr care uneşte dinamic şi interfuncţional spiritele şi gândirea credincioşilor ortodocşi: ,,Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită”;,,Dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor”;,,Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi”. Iată deci cum prin credinţa ortodoxă în Iisus Cristos oamenii capătă în grup posibilităţi extraordinare de dezvoltare personală, fiinţare spirituală şi pe cale de consecinţă salvare veşnică din ghearele morţii veşnice.

De asemeni atunci când ucenicii nedumeriţi îl întreabă despre ierarhia existentă în acea dimensiune Iisus le răspunde: ,,În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?”;,,Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,”;,,Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”;,, Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor”;,,Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte”. Prin acest exemplu Iisus le arată ucenicilor că nu pot avea o existenţă şi nici o dinamică de contact şi comunicare în acea dimensiune, până nu vor ajunge la curăţenia morală, sinceritatea şi puritatea unui copil din punct de vedere sufletesc.

Fără voinţa lui Dumnezeu antepronunţată nimeni nu intră în lumea subtilă de înaltă vibraţie. Astfel Iisus Cristos îi explică lui Nicodim taina caracteristicilor necesare fiinţării în lumea lui Dumnezeu:,,Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor”;,,Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”;,,Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. În Iacov 1:15 Cu alte cuvinte fără a avea caracteristicile sufleteşti necesare şi atributele subtile cuantice ultraelevate şi transformate la nivel de vibraţie înaltă, similare condiţiilor acelei existenţe nu vom putea avea acces în acea dimensiune.

Acolo condiţiile necesare existenţei sunt descrise în 1 Corinteni 2:9: ,,Ci precum este scris: „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”. Pentru cei selectaţi să intre în Casa Domnului există o serie de caracteristici care sunt prezentate prin comparaţie pentru o mai bună înţelegere în Cor. 15:39,40,41,42: ,, Nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor”;,,Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti”;,,Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire”;,,Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune”.

Dar cea mai tulburătoare transformare a omului, datătoare de speranţă şi viaţă veşnică întru Slava lui Dumnezeu ne-o dăruieşte Iisus în următoarele explicaţii depre transmutaţia subtilă a sistemului biologic grosier în trupuri de slavă, adică în nivele de vibraţie subatomice şi invizibile oricărei aparaturi ştiinţifice de evidenţiere biofizică. Cor. 45-58:,, Precum şi este scris:,,Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă”;,,Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc”;,,Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti”;,,Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc”;,Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea”;,,Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba”;,, Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba”;,,Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire”;,,Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă”;,,Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”;,,Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea”;,,Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos”;,,Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul”.

- Va urma -