Elemente descriptive, etică, dinamică şi consecinţe

Locaţia Raiului promis este necunoscută geografic pentru noi dar Iisus Cristos ne dă speranţă şi încredere: ,,În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc”. Cu alte cuvinte Mântuitorul cunoaşte foarte bine acea dimensiune unde vor fi salvaţi oamenii merituoşi moral ca fiind aceea a unei alte realităţi, precum şi caracteristicile de substanţă subatomică ale acesteia făcând totodată şi promisiunea de a amenaja şi de a pregăti habitual şi spiritual acea dimensiune ultrasubtilă încă necunoscută oamenilor. Dar de ce o locaţie anume? De ce nu o existenţă spiritual-eterică conştientă dar plasată oriunde în spaţiu şi timp? Din două motive cel puţin. 1. Pentru că cei aleşi vor avea cinstea şi fericirea de a sta alături de Slava lui Dumnezeu şi 2 ) Cei care vor avea această cinste vor fi reântrupaţi adică vor căpăta trupuri de slavă transformate structural. În cartea Romani 2:6,7 se evidenţiază acest aspect:,,Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune”. Adică Dumnezeu este în acord cu Sine şi nu rămâne dator nici unei fiinţe omeneşti.

Despre consecinţele vieţii dezorganizate şi pline de păcate aici în realitate vorbeşte Cristos în pilda următoare, citat în Sfânta Evanghelie după Luca la capitolul 12:47,48. ,,Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult”;,,Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere”. Cu alte cuvinte Mântuitorul ne subliniază importanţa pregătirii sufleteşti şi morale încă de aici, din realitatea trăită concret, deoarece acolo în lumea subtilă va fi cvasiimposibil de a ne mai schimba caracterul. Cei săraci cu duhul vor fi înţeleşi imediat de Creator, adică nu vor fi pedepsiţi foarte grav pentru greşelile lor, dar cei echipaţi intelectual vor plăti foarte scump faptul că au ştiut dar nu au crezut s-au chiar dacă au crezut, nu au acţionat pentru schimbarea caracterului. După trecere oamenii vor fi ,,prinşi” într-o altă dimensiune care nu se mai supune acestor legi fizice şi spirituale actuale şi unde voinţa şi moralitatea pot fi activate dinamic şi utilizate pentru autoreglare şi autocorectare.

În acest sens, în legătură cu accesul celor nedesăvârşiţi în dimensiunea ultracuantică Iisus Hristos îi previne pe oameni că: ,,Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară”; Şi de asemenea Mântuitorul precizează că nu există o reţetă a mântuirii şi o ierarhie stabilită apriori: ,,Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu,”;,, Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, şi sunt alţii întâi care vor fi pe urmă”. Deci accesul spiritelor umane în acea dimensiune se prezintă ca o milostivire şi ca o permisiune a Creatorului de a intra Casa Sa şi nu ca o regulă stabilită pentru aparţinătorii unei anume biserici s-au cult religios.

O exemplificare a ce îi va aştepta pe cei care şi-au consacrat conştiinţa îmbogăţirii individuale, împătimiţi de lăcomie şi de crime o aflăm în multe pasaje de doxologie precum şi în citările care evidenţiază aceste consecinţe în multe cărţi ale Sfintei Scripturi. Parabola saracului Lazăr şi a bogatului nemilostiv este semnificativă în acest sens:,, Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit”;,,Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube”;,, Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui”;,, Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat”;,, Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui”;,,Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie”;,, Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti”;,, Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi”;,, Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,”;,,Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin”;,,Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei”;,, Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi”;,, Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi”. Omul îmbuibat va utiliza funcţiile biologice în exces utilizând energia în exces pentru a procesa hrana sau băutura. În tot acest timp spiritul nu este liber să acceseze cele mai bune alegeri nici aici pe pământ dar nici atunci când vine vremea fiecăruia de a trece la cele veşnice.

În Matei 5 oamenii sunt preveniţi în legătură cu importanţa covârşitoare a relaţiilor sociale pozitive dintre oameni, respectiv relaţia dintre sufletele oamenilor încă de aici de pe pământ deoarece în realitatea paralelă în care vor intra mai devreme sau mai târziu va fi imposibil de a mai corecta ceva în personalitatea transformată. Toate caracteristicile sufleteşti se vor păstra ca o energie care se va manifesta spre bine sau spre rău, pentru veşnicie. Nu se vor mai putea face corecţii sau îndreptări psihocaracteriale: ,, Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului”;,,Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta”;,,Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău”;,,Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă”;,,Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban”;,,Aţi auzit că s-a zis celor de demult: ,,Să nu săvârşeşti adulter”;,,Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui”;,, Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă”;,,Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă”.

Această perioadă a vieţii veşnice în conştienţă este după cum ştim deja împărţită în prima perioadă, cea de a doua venire a Mântuitorului Iisus Cristos şi ultima perioadă numită şi Veşnicia. Părintele Mitrofan ne explică ,,senzorialitatea” unor perioade în opera sa mai sus menţionată :,,Despărţite de trupurile lor ele trec imediat la bucurie sau la chinuri şi suferinţă, însă nu simt toate acestea pe deplin, nici bucuria nici suferinţa căci bucuria sau fericirea absolută nu vor fi cunoscute decât după învierea cea de obşte când sufletul se va uni cu trupul în care el a dus o viaţă virtuoasă sau plină de păcate” (Mitrofan, 2003).

Pedeapsa păcătoşilor este descrisă şi evidenţiată şi în Matei 22: 11,12,13,14 printr-o parabolă care face trimitere la încercarea oamenilor de a accesa lumea subtilă nepregătiţi, sau prin fraudă:,, Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă”;,, Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut”;,, Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”;,, Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”. Deasemenea în Marcu 16 se arată:,,Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi”. În Ioan 3:36:,, Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. În Apocalipsa 14:11:,, Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei”. 2 Tesaloniceni: 8,9:,, În văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus”;,,Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui”.

Deci elementul cel mai evidenţiat al pedepsei celor trimişi în Iad este focul neâncetat, care nu se stinge niciodată. Având în cunoaştere faptul că cei repauzaţi se află în acea stare de realitate paralelă doar la nivel eteric, conştient şi sufletesc, prin acest indicator putem să presupunem o autoamplificare energetică de tip combustie şi autocombustie asupra elementului subtil conştient dar şi o implicare exterioară a entităţilor demonice pe care fosta fiinţă le-a servit în timpul vieţii. La fel se avertizează şi în cartea Filipeni 3:18,19,20,21:,, Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos”;,,Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti”;,, Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos”;,, Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate”.

Învierea oamenilor şi reunirea acestora cu trupuri de slavă, precum şi transformarea structurii biologice a celor încă vii este evidenţiată în citate din Epistola întâia către Tesaloniceni 13-18: ,,Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde”; ,,Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El”;,,Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi”;,, Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi”;,, După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul”;,, De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte”.

În cartea Romani 8:10,11 se poate înţelege cât se poate de clar fenomenul care iniţiază şi energizează starea de conştienţă a celor repauzaţi. Astfel aflăm că viaţa conştientă continuă şi după viaţă cu condiţia de a alege viaţa Adevărului:,, Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate”;,,Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi”. Iar această minune nu se poate întâmpla decât cu precondiţia respectării codului moral ordodox adică cel transmis de Dumnezeu prin Patriarhul Moise şi mai târziu prin Proroci şi prin Sfinţi.

Sufletul omenesc este o instanţă funcţională centrală care pune în mişcare viaţa biologică şi psihologică a individului. Ortodoxia afirmă că după moarte sufletul se desparte de somatic şi se îndreaptă automat către dimensiunea unde Dumnezeu îl va judeca pentru condiţia demonstrată în viaţă. Biserica Ortodoxă utilizează termenul de suflet cu înţelesul de ,,a sufla” ca principiu vital de viaţă şi deoarece aceasta integrează şi atributele psihologice (cunoaştere, voinţă, afecte, motivaţie etc) dar şi pe cele biologice.

Învăţătura ortodoxă bazată pe Sfânta Scriptură revelată de Dumnezeu şi pe Sfânta Tradiţie, demonstrată şi trăită în litera şi spiritul legilor Celeste de Sfinţii Părinţi, de marii călugări asceţi precum şi de marii preoţi învăţători, arată că după trecerea de pragul morţii fizice cei drepţi vor avea parte de o stare de fericire veşnică. Acest fapt după cum evidenţiază Părintele Mitrofan se va întâmpla dacă aceştia ,,pe cât posibil sau opus robiei păcatului” s-au dacă ,,dispreţuind Răul şi trupul pentru păcatele sale, a aşteptat cu răbdare şi resemnare ca Dumnezeu să-l scape prin moarte” (Mitrofan, 2003).

Deoarece am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu sufletul omului a fost înzestrat şi cu această facultate specială adică aceea a nemuririi. Deci activitatea sa continuă şi în dimensiunea paralelă realităţii noastre. Această activitate a sufletului în viaţa de de după viaţă este sintetizată în ,,manifestarea colectivă şi simultană a tuturor însuşirilor sufletului, iar acestea se vor manifesta dincolo de mormânt aşa după cum s-au manifestat pe pământ” (Mitrofan,2003).

Conştiinţa ca fenomen psihomoral este vocea Lui Dumnezeu în Creaţia Sa, şi este deasemenea elementul vital şi central de sinteză al sufletului. Aceasta oglindeşte obligatoriu îndeplinirea s-au omisiunea necesităţilor morale şi spirituale ale acestuia. Conştiinţa sufletească în viaţa de după viaţă devine o expresie a cogniţiei, a afectelor şi a senzorialităţii manifeste şi funcţionale aşa cum se arată în parabola săracului Lazăr şi a bogatului nemilostiv. Această parabolă ne arată o acţiune a sufletului orientată către Dumnezeu, una către ceilalţi oameni iar ultima către sine adică similar activităţii de relaţie a sufletului manifestată în realitatea vieţii de pe pământ. Din punct de vedere natural simţurile omului sunt îndreptate în mod firesc către adevăr, către bine şi către frumos. Acest aspect al sensului divin de a fi este evidenţiat şi de filosofia păgână a grecilor sub conceptul de ,,kalokagathia”. Ortodoxia arată clar că după moarte avem o senzorialitate orientată la exterior şi una interioară. Cea exterioară se referă la „atenţie, la memorie şi la imaginaţie”. Simţirea care ţine de interior se referă la ,,senzaţii, miros, pipăit, gust, vedere şi auz”(Mitrofan,2003). Raţiunea supremă a activităţii acestor simţuri este Adevărul iar Adevărul este în posesia veşnică a Celui care a spus:,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!” şi de asemenea:,,Fiţi buni şi smeriţi şi veţi afla odihna sufletelor voastre” (Matei 9:29).

Viaţa de dincolo de viaţă este o realitate demonstrată pas cu pas şi în paradigma ştiinţifică cartesiană acest domeniu începând să depăşească domeniul ipotezelor. Dar este păcat că noi oamenii ne asemănăm foarte mult în gândire cu Toma Necredinciosul. Totul este vânare de vânt, praf şi iluzie. Marcu 13:2,, Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească”; Matei 24:35 ,,Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele, nu vor trece!”. Cu alte cuvinte putem afirmăm într-o manieră apodictică          Spiritul Adevărului Suprem este deasupra Materiei Universale, pentru că Spiritul Adevărului Suprem este sursa de voinţă absolută care a creat Materia Universală şi pe cale de consecinţă şi Viaţa ca suport al Spiritului Nemuritor! Cristos a Înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viiaţă dăruindu-le! Amin!