Din '89 imnul nostru naţional ne tot strigă „Deșteaptă-te, române !”, dar, fără nici un rezultat. Nici Apostolul Andrei, Ocrotitorul României nu a reușit să-i „deștepte”, oricât s-a străduit. Drogul numit tembelizor  a paralizat mintea multor conaţionali de-a lungul celor trei decenii de falsă democratură!  Să nu credeţi că un om inteligent şi cult se poate apăra de această manipulare. Mesajele mondialiştilor ajung la subconştient, rămân acolo, producând efecte devastatoare, creând dependență de senazaţionalul manipulării. Şi nimeni nu le vrea dezintoxicarea, dimpotrivă.

Actualul Imn de Stat „Deșteptă-te, române” a devenit caduc. Efectul strigătului din versurile sale întârzie să apară,  iar astăzi nu mai simbolizează decât iluzii deșarte. Să cerem cu toții revenirea la „Trei culori cunosc pe lume” al lui Ciprian Porumbescu care, alături de „Balada” aceluiași autor reprezintă Neamul Românesc. Poate așa, românii vor înțelege și se vor trezi la realitate.

„Cel mai tont dintre pământeni” - cum inspirat îl definește distinsa jurnalistă Maria Diana Popescu, într-unul din excelentele sale editoriale, pe actualul șef al fostei Colonii Corporatiste, sub Ocupație Militară, numită încă România -, a dat iar cu bâta-n baltă și ne-a stropit pe toți. Precizez : fostă colonie, pentru că nici măcar acest statut nu mai e valabil din clipa în care, la „indicațiile prețioase” ale scorpiei-vrăjitoare de la Turnul Babel (aflată în zbor pe mătură deasupra Arcului de Triumf) cu biciclistul de serviciu a renunțat la suveranitate şi odată cu aceasta, la ceea ce a mai rămas din România şi din Actul fundamental al Țării, Constituţia. Nemernicii l-au transformat în ștergător de încălțări. Acum suntem sclavi fără drepturi !

Chiar dacă s-a deplasat cu o mătură tip Stealth, zborul invizibil al Ursulei deasupra parăzii a arătat, o dată în plus obediența și mascarada ipocriziei dâmbovițene. A demonstat „performanța” sicrielor zburătoare care nu s-au putut înălța de la sol pe vreme rea, aparate cumpărate pe bani grei, a căror ineficacitate relevă proasta dotare a unei armate de mercenari, folosită în „teatre de operațiuni” fără nicio legătură cu Maica Românie și interesele neamului nostru. Pentru ce au murit cei peste 300 de militari români departe de țară?

„Activitatea” comandată anti-românească, exteriorizată prin „bâiguielile” şi momentele bufe şi de proastă inspiraţie ale ghiocelului veștejit, purtător de șepcuță, aflat vremelnic și nemeritat pe post de șef al statului, nu pot fi descrise nici măcar ca număr de circ, circul fiind de fapt un spectacol de antrenament, educaţie şi muncă asiduă. Conducerea României de după '89, alcătuită preponderent din ne-români, s-a angajat în drumul spre prăpastie dictat de Occidentul colonialist, în contrast flagrant cu cuvintele unui mare și veritabil patriot român stigmatizat și interzis prin fără-de-lege: „Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată. În România trebuie să trăiască şi să fie puşi în valoare mai întâi Românii; ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei. Împotriva tuturor piedicilor şi intrigilor duşmane, a clevetirilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducem Ţara în matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile nepieritoare”.

1 decembrie 1918, eveniment major în Istoria Țării, ajuns la cheremul nemernic al politicienilor de azi a fost  doar „coafat” şi scrobit la gulerele albe şi manşete,  astfel încât, s-a simţit batjocura „Celui mai tont dintre pământeni” fiind deturnat spre comemorare. Da, comemorare, fiindcă spiritul românismului a fost acoperit sub rogojina celor descriși de Poetul Național - ajuns și el „cadavrul din debara”-ua nemernicilor. Celebrele sale cuvinte au fost încrustate în granit și nu pot fi contestate decât de jefuitori: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a,/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate.// Vai de biet român săracul!/ Îndărăt tot dă ca racul,/ Nici îi merge, nici se-ndeamnă,/ Nici îi este toamna toamnă,/ Nici e vară vara lui,/ Şi-i străin în ţara lui.// De la Turnu-n Dorohoi/ Curg duşmanii în puhoi/ Şi s-aşează pe la noi;/ Şi cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier,/ Zboară păsările toate/ De neagra străinătate;/ Numai umbra spinului/ La uşa creştinului.// Îşi dezbracă ţara sânul,/ Codrul - frate cu românul/ De secure se tot pleacă/ Şi izvoarele îi seacă/ Sărac în ţară săracă!.// Cine-au îndrăgit străinii,/ Mâncă-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia,/ Şi neamul nemernicia!// Ştefane, Măria ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las' arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinţilor/ În sama părinţilor,/ Clopotele să le tragă/ Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,/ Doar s-a-ndura Dumnezeu,/ Ca să-ţi mântui neamul tău!/ Tu te-nalţă din mormânt,/ Să te-aud din corn sunând/ Toți românii adunând./ De-i suna din corn o dată,/ Vină România toată toată,/ De-i suna de două ori,/ Îţi vin codri-n ajutor,/ De-i suna a treia oară/ Toţi duşmanii or să piară/ Din hotară în hotară/ Îndrăgi-i-ar ciorile/ Şi spânzurătorile!”.

La deschiderea a mult prea mult trâmbițatei parăzi militare, „mutu” a sfidat întreag suflare cu  un „Bună ziua !” și atât[1]. Nici vorbă de „La mulți ani, România!”… Sfidare totală ! Crud, dar adevărat! Spectacolul grotesc oferit de călăii Neamului Românesc şi de „poporaniştii” postmoderni de 1 decembrie 2022 - „Ziua Națională a României” a fost mult mai machiavelic, decât imaginea acelui pupitru solitar de lângă Arcul de Triumf din București unde, în urmă cu un an, același „Cel mai tont dintre pământeni” a sacadat câteva malformații fonetice ale „formei fără fond”.

Astăzi, 1 decembrie 2022, pe sub Arcul de Triumf au defilat trupele de ocupație ale armatelor străine și ceva resturi ale așa zisei Armate a României. Cu ce drept li s-a permis soldaților cotropitori să defileze pe sub simbolul național? Cu dreptul cotropitorului? Ce au făcut ei pentru România? NIMIC. Dimpotrivă, sunt un potențial și imens pericol pentru români, sunt încă o stratagemă a jafului prin care banii contribuabililor se scurg în saci străini. Este ca și cum românii și-ar plătii proprii călăi!

Trecerea trupelor străine pe sub Arcul de Triumf al Românilor a fost o rușine națională, o dovadă incontestabilă că România se află sub ocupație militară străină, o dovadă incontestabilă că românii sunt străini în țara lor. Dincolo de semnificația zilei, „parada” a oferit o imagine jalnică în care niște uniforme își plimbau brațele haotic, desincronizate, de parcă s-ar fi deplasat după celebra piesă muzicală „Vaurile Dunării” a lui Iosif Ivanovici. Pentru comparație, vă rog să aruncați o privire la o paradă a altei țări[2].

Go Home trupeților cotropitori!, iar voi, „Cei mai trădători dintre pământeni”, aflați la pupitrele decizionale ale României, plecați unde a-nțărcat mutu iapa! Ne-am săturat de patriotismul vostru de faţadă, de lozincile voastre zgomotoase şi manipulatoare, de demagogia voastră!

Vrem o Românie liberă… măcar ca cea dinainte de '89. Abia atunci vom putea ura „La mulți ani, România !”.

Aranjament grafic – I.M.

 ---------------------------------------------

[1]
 - minutul 1:40
[2]