Cu câteva zile înainte de apariţia acestui articol în revista ART-EMIS, „numărătoarea bobocilor" pornită înainte de venirea toamnei, l-a „auto-demis", - nu suspendat - pe HoRoPa, împreună cu cei doi „vice"-cooperatori la macularea, la distrugerea culturii şi a istoriei româneşti. Din prudenţă nu ne bucurăm prea devreme, totuşi, am aflat că „Dumnezeu nu bate cu parul!"...

Posibilitatea ca I.C.R. să treacă în subordinea Academiei Române ar fi mai mult decât benefică şi raţională. Nici preşedintele, nici senatul României nu sunt creatori de cultură. Pentru că în acest sfârşit de vară călduroasă sunt la moda deux-piece-urile albe cu dungi negre... fostul Führer al I.C.R. şi „camarila" lui ar trebui să deferiţi Justiţiei Române pentru a da socoteală de faptele lor. După o judecată dreaptă, HoRoPa va avea toate şansele să dialogheze, tête à tête, cu fostul prim-ministru, la „pensionul" statului, unde are cameră rezervată. (Ion Măldărescu)

Răul făcut de acești oameni e mult mai mare decât toate furturile făcute în ultimii ani. România era concepută ca ţară de unde provin ţiganii, o mare parte din curvele Europei, dar despre cultura numai lucruri bune. Dacă şi cultura, prin reprezentanții ei legali, dă un asemenea mesaj se pune clar o întrebare: Cine mai suntem noi în acest spațiu european?! Cărtărescu şi Patapievici au infestat Europa cu literatura pornografică plătită din pensiile şi alocatiile tăiate de la gura bătrânilor, mamelor şi copiilor.

18 limbi şi 60 de ediţii

Colegul meu de proces cu Liiceanu, domnul Ion Spânu, care ne-a mai oferit în trecut câteva porţii „orbitoare" şi scabroase de pornografie cărtărească publicată de I.C.R. în toate limbile pământului (respectiv 18 limbi străine, inclusiv basca!, şi 60 de ediţii; venit personal în 2010 - peste jumătate de milion de dolari) graţie turnătoarei D.I.E. Catrinel Pleşu, directoarea Centrului Naţional al Cărtţi I.C.R., şi a porno-scato-fizicianului I.C.R., „dr" Patapievici, ne prezintă astazi ce e în capul (şi în guşa) soţiei lui Cărtărescu, mult tradusă, şi ea, în câteva limbi, de către I.C.R. , din banii pensiilor şi alocatiilor tăiate: niscai 15 milioane de euro.

În numele soţului, si nevasta lui Cărtarescu este abonată la banii I.C.R.
Ioana Nicolaie scrie: „coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe". Mircea Cartarescu îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură" (din vol. „40238 TESCANI"). Mircea Cărtărescu, autorul romanului „Orbitor" (în care scria „îmi bag p... în regina Angliei"), nu s-a mulţumit să fie singurul răsfaţat al familiei, pe banii Institutului Cultural Roman (I.C.R.), ci şi-a introdus şi soţia, poetesa-porno Ioana Nicolaie, în nenumarate programe care i-au asigurat deplasările în strainatate, rezidenţe prelungite pentru a-şi scrie „opera", precum şi traduceri în Franţa, Anglia, Canada, Austria, Suedia, SUA sau Bulgaria.

Ioana Nicolaie - poeta porno

O simpla privire aruncată în lista de stipendii acordate de I.C.R. arată ca Ioana Nicolaie este promovată mai mult decât Eminescu, deşi „«opera» ei nu depaşeşte genunchiul broaştei", cum spunea cineva. Ea a debutat în poezie printr-un experiment ciudat, în care un grup de tineri, dupa câteva zile de orgii, au publicat volumul „40238 TESCANI", despre care criticul literar Alex Ştefanescu scria ca este „O partida de text în grup" (România literara, nr. 5, 2000)! În timpul acelei orgii de la Tescani, Ioana Nicolaie era maritata cu poetul Gelu Vlasin. Participantii erau Marius Ianus, nevasta lui de atunci Domnica
Drumea, Ioan Godeanu, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, pe vremea aceea însurat cu altcineva, Doina Ioanid, Cecilia Ştefănescu şi viitorul ei sot
Florin Iaru (Râpa).

Chiar eroii orgiei poetice povestesc ce au făcut în acele câteva nopţi: „Am fost plecaţi câţiva scriitori la Tescani, unde am realizat acest volum din trei bucăţi, ne-am scris texte pe piele, ne-am povestit întâmplari într-o seară foarte ciudată şi aproape gotică aş spune, întâmplari din viaţa noastră, pe care le-am tras pe bandă şi le-am pus apoi în pagini" (Cecilia Ştefănescu, România culturală, 2005). Iată ce versuri au rezultat: „îndreptându-şi limba înspre tine, îţi intră-ntre picioare pe sub rochiţa scrobită"... „i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot"... „printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis"... „am umplut closete întregi cu vată însângerată"... „f** şi la revedere". Şi o alta
mostră a telentului în grup: „blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub tâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sarat/ îi înghiţea miliardele de seminţe". Sau: „ea-şi zdrelea gingiile în luna/ ea-şi spărgea dinţii în ficatul lui/ ea ronţăia garful lui
sorbea maduva lui/ folosea ca vibrator o eprubeta plina cu sângele lui/ folosea ca suzetă un deget al lui". Bomboana pe coliva a volumului este însă aceasta „Totul era ca lumea. Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi si mi-a băgat limba drept în gura". De remarcat că în acel grup singura blondă era Ioana Nicolaie, iar singurul mustăcios era Mircea Cărtărescu. Criticii n-au fost sensibili la erotismul grupului. Frumuseţea acestor poeme erotice n-a fost gustată de critica literară, deşi acest volum avea să fie trambulina care i-a propulsat pe autori spre fondurile I.C.R., din care de atunci şi pâna azi s-au tot înfruptat. Cităm tot din cronica lui Alex Stefanescu: „Acolo - după cum mărturisesc ei înşişi - şi-au risipit cu plăcere timpul, „hăhăind, pilind şi rătăcind prin curtea domeniului". În plus, s-au apucat să compună „un poem colectiv, o pantomima textuală". Într-o ordine stabilită prin tragere la sorţi, fiecare dintre ei a conceput câte o parte a poemului. Apoi, alte versuri şi le-au scris unii altora pe pielea din diferite zone ale corpului, cu pixul, şi au fotografiat aceste „manuscrise". Criticul comenteaza şi tehnica poetică a autorilor: „Procedeele de epatare a eventualului burghez sunt ieftine, miza spirituală rămâne aproape mereu minoră, iar obsesiile sexuale care răzbat din texte par ale unor studenţi eternizaţi în condiţia de studenţi. Dacă o femeie de serviciu de la Facultatea de Litere ar avea ideea să colectioneze hârtiile mototolite pe care le găseşte pe jos după cursuri, seminarii sau şedinţe de cenaclu, ar putea publica la bătrânete o sută de cărţi de acelaşi fel. Autorii au avut grijă să nu precizeze cui anume aparţine fiecare text. Numele lor apar doar pe ultima copertă, înscrise pe spatele unei feţe neidentificabile, în regiunea dintre omoplaţi şi fese. Acest colectivism explică probabil lipsa de zel cu care membrii grupului s-au angajat în actul creaţiei." Alex Stefanescu spune în finalul cronicii sale: „Este însa ridicol - şi meschin - să-ţi notezi conştiincios aceasta fantezie şi să o incluzi într-o carte. Mircea Cărtărescu şi prietenii săi procedează asemenea acelor pasageri dintr-un avion care, după ce iau masa, îşi bagă în buzunare tacâmurile de plastic, cu gândul să le pastreze toata viaţa".

Bordelul literar de la I.C.R.

Cu toate că un critic de talia lui Alex Ştefănescu, de altfel un bun prieten al grupului din care fac parte aceste pornostaruri poetice, le-a devoalat în acest fel fanteziile erotice deşertate în volumul „40238 TESCANI", Institutul Cultural Roman (I.C.R.) i-a prins aproape pe toţi în programe finanţate cu bani de la buget:
- Ioana Nicolaie (soţia lui Cărtărescu, fosta Vlasin), deşi a debutat cu un „text în grup", este tradusă în Franţa, Anglia, Canada, Austria, Suedia sau Bulgaria, beneficiind de nenumărate finanţări de la I.C.R., între care cea mai ciudată este cea din S.U.A., din aprilie 2011, când şi ea şi soţul au fost plătiţi pentru a citi „câteva dintre cele mai frumoase poezii ale lor". E greu să-şi imagineze cineva că porno-poetei i s-a tradus în America volumul pentru copii „Aventurile lui Arik".
- Doina Ioanid a fost invitata de I.C.R. Bruxelles, în martie 2012, să facă un turneu în Belgia şi Olanda şi i s-a tradus în neerlandeza volumul de prostioare intitulat „Duduca de marţipan". Este prezentată pe pagina I.C.R. ca fiind „una dintre reprezentantele de prim ordin ale „generaţiei 2000".
- Lui Angelo Mitchievici, I.C.R. i-a publicat în propria editura volumul „Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente", după ce a avut inspiraţia să scrie cartea „O lume dispărută", care conţine şi un dialog cu Horia Roman Patapievici, preşedintele I.C.R. !
- Domnica Drumea a fost invitată de I.C.R. Stockholm să-şi citească versurile la Ordsprak Uppsala Internationella Poetry Festival 2011, după ce participase - tot pe banii statului - la atelierul de traducere româno-suedez organizat de I.C.R. Stockholm începând din 2008.
- Cecilia Ştefănescu a fost invitată de I.C.R., în decembrie 2007, la o lectură publică la Varşovia şi, aşa cum scrie pe pagina I.C.R., a fost pusă în legătură cu directorii unor edituri.
- Florin Iaru a citit şi el câteva poezii în cadrul campaniei de promovare a poeziei europene „Metropoezia"/„Wiersze w Metrze"/ „Poems în the Underground" derulată de I.C.R. la Varşovia", după cum citim pe pagina I.C.R.. Campionii fondurilor I.C.R. - soţii Cărtărescu

Evident, cei mai mari beneficiari ai burselor si rezidenţelor acordate de I.C.R. din bani publici sunt Mircea Cărtărescu şi Ioana Nicolaie, soţia sa. I.C.R.-ul a avut grijă de acest cuplu chiar înainte de a forma o familie, aşa cum povesteşte chiar porno-poeta într-un interviu din revista „AS", nr. 872 din 2009: „Pe noi ne-a ajutat plecarea la Berlin. Mircea deţinuse o bursa importantă a statului german şi l-am însoţit. Timp de aproape doi ani am stat departe de ţara, de prieteni, de familie, dar nedespărţită de Mircea nici o secunda. Nici până la pâine nu mergeam separat. Asta ne-a legat extraordinar, dar mi-a dat şi o senzaţie de inadecvare, în momentul în care ne-am reîntors în ţara si a trebuit să îmi gasesc un loc de muncă. Mircea m-a cerut în căsătorie într-un autobuz berlinez".

Mai ramânea ca I.C.R. sa le facă şi nunta, să le organizeze luna de miere şi, de ce nu, să le platească şi cheltuielile de botez dacă tot s-au apucat. În timpul acestei (sic!) burse de familie, Mircea scria la romanul „Orbitor", în care, după cum se ştie, se adreseaza atât de elegant catre Casa Regala a Marii Britanii: „Îmi bag p... în regina Angliei". Cu o naivitate dezarmantă, Ioana Nicolaie povesteşte cum îşi scriu soţii Cărtărescu cărţile şi cine le plăteşte mofturile vieţii: „Eu şi Mircea ne-am scris cărtile în străinatate. Am mers în diverse locuri unde el a primit burse sau rezidenţă. Ni se asigurau casă şi bani suficienţi cât să trăim decent şi să ne permitem să ducem şi copilul la grădiniţă. Am avut un noroc extraordinar. Acum, abia aştept sa plecam la Berlin. Îl vom lua şi pe Gabriel cu noi şi-l vom înscrie la şcoala acolo".

Câte pensii a înghiţit I.C.R.? În timp ce guvernele României taie salariile profesorilor şi doctorilor, precum şi pensiile amărâţilor, I.C.R. plăteşte anual vreo 15 milioane de euro pentru acţiuni ce ţin mai degrabă de interese oculte. După astfel de finanţări, nu era normal ca şi Cărtărescu să întoarca serviciile? Nu era normal ca el să devina Führerul de frunte al lui Traian Basescu, din
moment ce, cu întreaga familie, se lăfăie prin capitalele lumii pe banii I.C.R.,
instituţie aflată sub patronajul Preşedinţiei?


Autorităţile statului trebuie să aibă curajul să facă un audit corect. În jurul I.C.R., s-au aciuat tot felul de ciudaţi care cred că reprezinta cultura română, ba cu poezii pornografice, ba cu pantere încornorate cu zvastici!

P.S.: Este posibil ca între timp H. R. Patapievici să-şi fi dat demisia. Dar Corina Şuteu, „dregătoarea" aflată deja la al doilea mandat, la I.C.R. New York şi spera la al treilea?