Aniversarea zilei Statelor Unite ale Americii în R.F. Germania sub semnul unei noi crize de încredere

Miercuri, 4 iulie 2014, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Berlin, John Emerson, fost convocat la Ministerul de Externe al Republicii Federale Germania pentru a se itera protestul guvernului, ca urmare a punerii sub acuzaţia de spionaj-trădare în favoarea părţii americane şi, repectiv în dauna părţii germane, a unui ofiter al Serviciului Federal de Informaţii (Bundesnachrichtendienst - B.N.D.). Noul scandal de spionaj americano-german survine după inflamarea anterioara a relaţiilor bilaterale, ca urmare a interceptării comunicaţiilor cancelarului Angela Merkel de către Agentia Natională de Securitate (National Security Agency - N.S.A.). O afacere ale cărei consecinţe nu s-au încheiat şi care a pus la serioasă îndoială sinceritatea şi bunele intenţii americane în parteneriatul politico-militar cu liderul de facto al Uniunii Europene. Nu este pentru prima şi nici ultima oară când asemenea afaceri de spionaj dau şi vor da culoare relaţiilor speciale dintre aliaţii familiei euroatlantice. Când astfel de trădari se săvârşesc între statele lidere ale lumii, la ce trebuie să se aştepte ţările din liniile a doua, a treia şi de la periferia ierarhiei N.A.T.O. şi a Uniunii Europene, unde se face coadă pe la porţile câtorva ambasade pentru „contacte informale” şi „mai bună cunoaştere reciprocă”?

În politica externă şi în afacerile de spionaj, nimic altceva nu prevalează, decât propriul interes şi suprema raţiune de stat

Este un postulat vechi, verificat şi nedezminţit de la apariţia statului. Formalizarea acestui adevăr, in epoca modernă a istoriei, este atribuită lui Archibald Philip Primrose, Lord Rosebery (1847-1929), unul dintre ctitorii marelui Imperiu Britanic şi prim ministru (5 martie1894-22 iunie 1895) al Reginei Victoria. Lordul Rosebery avea să avertizeze demnitarii coroanei britanice asupra prudenţialităţii necesare în angajamentele faţă de alte puteri, afirmând, pe baza indelungatei sale experienţe în administraţia imperiului, ca în politica externa, ca şi în afacerile rezervate serviciilor secrete, nu există prietenii ori alianţe, nu există decât interese. Iar corolarul acestui adevar: istoria ne-a arătat cum aliaţii de azi au deveni adversarii de mâine, sau cum inamici aparent ireductibili, în noi contexte, s-au aliat impotriva prietenilor de odinioară.

În noua eră a lumii spionajul a devenit o îndeletnicire şi pentru gentlemeni

În perioada interbelică, Henry L Stimson, Secretar de Stat al S.U.A. (1929-1933), fondatorul doctrinei de politică externa care-i poartă numele, a cerut închiderea „Cabinetului Negru” (Servicul de interceptare şi decriptare a telegramelor diplomatice), motivând: „gentelmenii nu citesc scrisorile ce nu le sunt adresate”. În zilele noastre cel puţin două mari scandaluri internaţionale generate de practicile Comunităţii de informaţii a Statelor Unite (afacerile „Wikileaks” şi „Snowden”) vin să trimită în derizoriu pudoarea lui Henry L. Stimson, din a cărei cauza se spune că S.U.A. ar fi fost victima surprizei strategice de la Pearl Harbour. Nimic mai neadevărat. În ultimul sfert de veac, care marchează o nouă era în relatiile internaţionale, este pentru întaia oară în istorie, când încheierea unei epoci de confruntare nu a dus la diminuarea structurilor şi funcţiilor secrete ale comunităţilor de informaţii. Dimpotrivă, a avut loc o proliferare spectaculoasă a structurilor spionajului strategic, bazat pe monitorizarea electronică globală, asistată de tehnologiile spaţiale, ceea ce a făcut ca placa turnantă a spionajului şi contraspionajului să nu mai fie Viena, Geneva, Ankara…, ci spatiul extraterestru. Spionajul spaţial este nediscriminatoriu în metodă, adică nu iartă pe nimeni.   În acelaşi timp, spionajul spaţial este total discriminatoriu faţă de statele care nu au acces la tehnologia pentru monitorizarea comunicaţiilor, activităţilor şi resurselor planetei din spaţiul circumterestru. „Clubul celor cinci ochi” (The „Five Eyes Club”) alcătuit din S.U.A., Canada, Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă) poate spiona ilegal întreaga lume, de vreme ce auto-proclamata lor misiune e apărare a democraţiei globale, în timp ce alte alte state, inclusiv Romania, nu pot supraveghea legal organizaţiile care acţionează subversiv pe propriul teritoriu. Oricum am da-o, fărădelegea din Vest e mai democratică, mai transparentă decât domnia legii în Est.

Procurorul general al R.F.Germania a pus sub acuzare tradarul care a spionat pentru aliatul S.U.A.

„The Wall Street Journal” (Statele Unite ale Americii) din 05.07.2014 relateaza ca: „Germania l-a convocat (04.07.2014) pe ambasadorul SUA la Berlin, John Emerson, în urma unor noi acuzaţii de spionaj, lucru ce ameninţă degradarea uneia dintre celemai importante alianţe ale Washingtonului. Procurorul federal al Germaniei a anunţat (02.07.2014) că un cetăţean german, în vârstă de 31 de ani, a fost arestat sub suspiciunea de spionaj în favoarea unor servicii secrete străine. Persoane care cunosc situaţia au afirmat că bărbatul reţinut era un angajat al Serviciului Federal German de Informaţii (B.N.D.)ˮ. Cancelarul federal german, Angela Merkel, şi-a manifestat îngrijorarea faţă de acuzaţia de spionaj la adresa unui lucrător al B.N.D. şi consideră că, în cazul confirmării acesteia, va fi afectată încrederea în serviciul secret american. Dacă se va adeveri colaborarea cu serviciul secret american, atunci „este vorba despre un proces foarte serios”, a declarat Merkel (07.07.2014/Beijing) în cadrul întâlnirii cu premierul chinez. Merkel consideră că această situaţie este în totală contradicţie cu concepţia sa despre o colaborare de încredere. [...]” La rândul sau preşedintele R.F. Germania, Joachim Gauck, şi-a exprimat îngrijorarea în privinţa cazului de spionaj de la B.N.D. şi a avertizat asupra pericolului afectării relaţiilor germano-americane. Dacă se va adeveri că un angajat B.N.D. a spionat pentru serviciul secret american, atunci „este în joc prietenia şi încrederea”.

Ministrul german de externe, Frank Walter Steinmeier (S.P.D.), a cerut Statelor Unite să clarifice situaţia. În cazul în care acuzaţiile formulate împotriva angajatului B.N.D. se confirmă, „nu mai vorbim despre lucruri lipsite de importanţă. De aceea, ar trebui ca S.U.A. să contribuie, cu posibilităţile pe care le are, la soluţionarea cât mai rapidă a cazului”. La solicitarea Opoziţiei de a expulza diplomaţi americani din Ambasada S.U.A. din Berlin, Steinmeier a declarat că „în prezent respectăm etapele: prima dată analizăm şi apoi decidem ce măsuri luăm. Până în prezent, Guvernul federal doar l-a invitat pe ambasadorul american la discuţii, la Ministerul de Externe.”  

Potrivit publicaţiei germane „Bild”, ministrul federal german de interne, Thomas de Maiziere, ar lua în calcul extinderea misiunii de monitorizare a S.U.A. de către serviciile secrete germane, ca o consecinţă a cazului de spionaj din cadrul B.N.D. Până în prezent, în urma recomandărilor Cancelariei, aliaţii Guvernului Federal german din cadrul N.A.T.O nu erau monitorizaţi. După dezvăluirile făcute de Snowden, această practică reţinută a serviciilor de informaţii a fost tot mai criticată de către experţii în spionaj. Într-un document secret al Ministerului Federal de Interne este vorba despre „o planificare concretă a contramăsurilor”, care vor viza, printre altele, şi monitorizarea comunicaţiilor. [...] După deconspirarea cazului de spionaj din cadrul B.N.D., Maiziere a cerut S.U.A. „informaţii rapide şi clare” referitoare la acuzaţii. [...] Guvernul Federal german a cerut acum ca agenţii „Joint Intelligence Staff” din cadrul Ambasadei S.U.A. la Berlin să fie schimbaţi. Nu mai este exclusă nici schimbarea ambasadorului american. [...]” B.N.D. confirmă, dar minimalizează cazul de spionaj-trădare, spunând că este vorba de un naiv dornic de afirmare… Conform „Frankfurter Allgemeine Zeitung” (Germania, 07.07.2014) “Serviciul Federal de Informaţii (BND) a confirmat că angajatul său arestat miercuri (02.07.2014) a lucrat pentru C.I.A., de la care a [...] primit şi sarcina de a transmite documente cu privire la Comisia parlamentară de anchetă asupra N.S.A.      

Lucrătorul B.N.D., care activa la Pullach, a declarat că la sfârşitul anului 2012 a contactat prin e-mail Ambasada americană din Berlin şi şi-a oferit serviciile. La prima întâlnire, organizată după câteva săptămâni, în Austria, la Salzburg, acesta a primit suma de 10.000 de euro, o adresă de e-mail pentru contact şi primele sarcini. La alte două întâlniri, în Austria, persoana de contact i-a plătit 5.000 şi 10.000 de euro. Se pare că motivaţia pentru aceste fapte nu au fost banii, ci dorinţa de a fi apreciat, se afirmă în cadrul B.N.D. Depistarea cazului este un „succes unic al contraspionajului”, înregistrat graţie colaborării dintre B.N.D. şi Bf.V., a declarat un funcţionar de securitate de rang înalt. Angajatul B.N.D. a sustras în total 218 documente, al căror nivel de clasificare se încadra între „confidenţial” şi „strict secret”. Acestea au fost stocate pe un stick U.S.B., descoperit în timpul percheziţiei domiciliare.”

Spionul americanilor şi-a oferit serviciile şi ruşilor

Publicaţile germane „Tagesspiegel”, „Die Welt”, „Der Spiegel”   aduc în plus informaţia ca „La sfârşitul lunii mai, angajatul B.N.D. a fost interceptat de Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei că a trimis de pe un cont „Google” un E-mail cu trei documente secrete ale B.N.D. către Consulatul general rus din München, căruia şi-a oferit serviciile de informator, contra unei sume de bani. Un alt detaliu arată cât de puţin au luat germanii în calcul posibilitatea ca S.U.A. să dirijeze o cârtiţă chiar din cadrul B.N.D. Având foarte mare încredere în partenerul de peste Ocean, aceştia au trimis S.U.A. adresa E-mail care le-a atras atenţia. În cererea adresată de serviciul german s-a invocat argumentul că, având în vedere că este vorba despre o adresă de mail aparţinând „Google”, colegii de la C.I.A. sau N.S.A. ar putea descoperi mai multe informaţii. Răspunsul la această cerere nu a fost transmis, însă la scurt timp, angajatul B.N.D. a renunţat la contul său de mail.