După scandalul internaţional iscat de folosirea de către serviciile secrete ruseşti a substanţei neurotoxice Noviciok pentru eliminarea unor cetăţeni ruşi consideraţi indezirabili (Sergei şi Iulia Skipal), atenţia mi-a fost atrasă şi de alte posibile arme ce pot face parte din panoplia serviciilor secrete şi anume armele nucleare miniaturizare, cunoscute şi ca „valize nucleare”. Aceasta în contextul unor serii de articole apărute în ultimii ani în mass-media dintre care unele titluri sunt incitante: „Va fi război nuclear în 2018?”, „Cum arată valiza nucleară a lui Donald Trump”, „Ce conţine valiza nucleară a preşedinţilor S.U.A.”, „Valiza nucleară care poate distruge lumea”, „Bătaie pe valiza nucleară a lui Trump între agenţii americani şi chinezi”... şi exemplele pot continua. Dar în atenţie mai sunt şi alte titluri ca „Israelul caută valizele nucleare iraniene”, „Arme ucrainene pentru Al-Qaeda” sau „Alexander Lebed şi valiza nucleară” etc., articole care vizează existenţa şi pericolul pe care îl reprezintă valiza nucleară, valiza cu bomba nucleara miniaturizată. După cum se vede, mass-media, dar şi unele organizaţii de profil, folosesc termenul de „valiză nucleară” atât pentru a desemna butonul nuclear, echipamentul tip valiză destinat transmiterii ordinului de executare de lovituri nucleare, cât şi pentru a desemna o muniţie nucleară miniaturizată portabilă, practic o minilovitură nucleară care are ca vector purtător o valiză, rucsac sau geamantan.

Este momentul de a face o distincţie clară între cele două valize nucleare, cunoscute în terminologia de specialitate ca:
- servieta nucleară (nuclear briefcase), aceasta fiind în fapt o geanta nucleară;
- servieta nucleară (nuclear suitcase - suitcase nuclear device), aceasta fiind în fapt valiză nucleară sau valiza bombă nucleară sau chiar geamantanul nuclear; de asemenea, se mai folosesc termeni ca suitcase bomb, backpack nuke, mini-nuke and pocket nuke, (bombe nucleare tip geamantan, rucsac, bombă nucleară miniaturizată, bombă nucleară de buzunar) precum şi alte denumiri ce sugerează acelaşi lucru.

Servieta-Geanta-Valiza nucleară (în continuare servieta nucleară) face referire la sistemul de comandă-control pe care decidentul politico-militar îl are la dispoziţie pentru a hotărî şi a ordona atacul nuclear asupra unui adversar. Este un Centru de Comandă-Control Mobil, securizat şi criptat pentru a asigura îndeplinirea acestui scop. Servieta nucleară este, de fapt, o combinaţie de logistică, lanţ de comandă decizională şi coduri strict secrete care permit declanşarea procedurilor de lansare a unui atac nuclear. Termenul de buton nuclear este, de asemenea, utilizat adeseori, dar face referire la această servietă nucleară care include butonul ce poate declanşa atacul nuclear. Trebuie subliniat că decizia executării atacului nuclear face referire la prima lovitură nucleară. Apoi, în funcţie de evoluţia conflictului, nivelul de decizie se descentralizează până la eşaloanele operative şi chiar tactice.

Valiza nucleară - Valiza bombă nucleară (în continuare Valiza nucleară), este o armă nucleară tactică miniaturizată, un vector purtător al loviturii nucleare destinată executării atacului nuclear. În esenţă este o armă nucleară portabilă.

Servieta nucleară a preşedintelui S.U.A., trebuie să fie permanent în preajma preşedintelui american, inclusiv când se află în vizite internaţionale. Ea reprezintă un element cheie în declanşarea unei lovituri nucleare şi este echipată cu dispozitive de comunicaţii securizate, codurile de acces şi elemente ale planurilor pre-existente care intră în vigoare în cazul unui război nuclear. Servieta nucleară a fost introdusă de Administraţia Kennedy, în urma aşa-numitei „crize a rachetelor” provocată de intenţia liderilor de la Kremlin de a desfăşura rachete nucleare în Cuba. Scopul era acela de a-i permite preşedintelui să-şi poată exercita în orice moment puterea de decizie asupra arsenalului nuclear al S.U.A.

Permanent există cinci militari care transportă, cu schimbul servieta nucleară, denumită la Casa Albă şi „mingea de fotbal” sau „mingea de fotbal nucleară”. Regulile pentru manevrarea valizei negre sunt secrete şi probabil se actualizează permanent. Foşti membri ai staff-ului de la Casa Albă îşi amintesc indicaţiile stricte de a menţine „mingea de fotbal“ cât mai aproape de preşedinte. De exemplu, ea ar trebui să fie în acelaşi lift cu preşedintele şi în acelaşi elicopter. Unii militari responsabili cu transportul valizei o ţin la îndemână în timp ce fac jogging cu preşedintele. Potrivit lui Patterson, care ţinea valiza în timp ce Clinton îşi făcea alergarea de dimineaţă, ea ar cântări în jur de 20 de kilograme.

Poate nu este lipsit de interes faptul că pe timpul vizitei preşedintelui Trump în China (noiembrie 2017), între agenţii americani şi oficialii chinezi a izbucnit o încăierare legată de Servieta nucleară. Ciocnirea a avut loc în momentul în care agentul care transporta servieta nucleară cu codurile nucleare a fost împiedicat să îl urmeze pe Donald Trump care vizita Marele Zid. Şeful administraţiei de la Casa Albă, John Kelly, a încercat să intervină cerându-le ofiţerilor americani să îşi continue drumul, însă securitatea chineză a refuzat să se dea deoparte, ceea ce a provocat scurtul moment de încăierare. „Un membru al echipei de securitate chineze a pus mâna pe Kelly, iar acesta l-a lovit peste mână îndepărtându-i-o de pe corpul său”, scrie  site-ul de informaţii Axios. Atunci un agent al Secret Service l-a apucat pe oficialul chinez şi l-a „placat”, punându-l la pământ”. Americanii au reuşit în cele din urmă să-şi facă drum spre Marele Zid şi „[...] în nici un moment chinezii nu au avut în posesie valiza nuclear; nici măcar nu au atins-o”, se menţionează în documentele oficiale. Ulterior oficialii chinezi au prezentat scuze pentru incident.

Servieta nucleară a preşedintelui F. Ruse, are un istoric asemănător şi este cunoscută de pe vremea lui M. Gorbaciov ca … „mica valiză” iar în zilele noastre fiind, se pare,  „Comoara“. Servieta nucleară a fost dezvoltată în timpul administraţiei lui Yuri Andropov, la începutul anilor 1980, devenind complet operaţională în 1985, când M. Gorbaciov a preluat conducerea U.R.S.S. Aceasta este conectată la sistemul de comunicaţii speciale numit Kavkaz care asigură legătura dintre înalţii funcţionari guvernamentali în timp ce iau decizia de a folosi arme nucleare. La rândul său, sistemul Kavkaz este conectat la sistemul Kazbek, care cuprinde toate persoanele şi agenţiile implicate în comanda şi controlul Forţelor Nucleare Strategice ale F. Ruse.

Imediat după învestirea sa în funcţia de preşedinte, V. Putin a preluat în circa două ore şi servieta nucleară. Aceasta conţine un dispozitiv de comandă-control-comunicaţii care îi permite să transmită ordinul de declanşarea unui atac nuclear. Valiza neagră este apreciată ca un simbol al puterii, dar şi o dovadă a tendinţelor de a readuce şi menţine supremaţia mondială a Rusiei, aşa încât şi preşedintele rus o poartă cu el în toate deplasările sale. O variantă a servietei nucleare ruse a fost expusă la Centrul Prezidenţial Boris Elţîn, în Ekaterinburg. Cât pentru curioşii din S.U.A., aceştia pot admira o valiză nucleară americană, scoasă şi ea din uz, expusă la Muzeul Naţional de Istorie a Americii din Washington.

Un eveniment similar celui ce s-a petrecut în China pe timpul vizitei preşedintelui Trump, a avut loc atunci când serviciile de securitate ale preşedinţilor Rusiei şi Africii de Sud, Vladimir Putin, respectiv Jacob Zuma, au fost la un pas de a genera un incident diplomatic grav, înainte de întâlnirea celor doi şefi de stat cu ocazia Summit-ului BRICS din iunie 2015. Gărzile de securitate i-au verificat de fiecare dată pe ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, pe consilierul lui Putin pe probleme externe, Iuri Uşakov şi pe purtătorul de cuvânt, Dmitri Peskov. Apoi li s-a cerut celor care răspundeau de geanta nucleară să-şi treacă geanta diplomat prin aparatele cu raze „X”. „Este vorba de acele valize secrete care îl însoţesc întotdeauna pe preşedinte”, a explicat un oficial rus, recunoscând că Putin a fost lăsat să intre peste tot fără să fie controlat, nu însă şi gărzile de securitate şi consilierii cărora nu li s-a permis să intre în sală. După îmbrânceli şi cuvinte de duh, delegaţia care îl însoţea pe Putin a ajuns în sala de conferinţă pe uşa din spate.

În Franţa, preşedintele este singurul care deţine servieta nucleară, totuşi aici, servieta nucleară nu există oficial. O servietă neagră numită „baza mobilă” însoţeşte pe preşedinte în toate călătoriile sale, dar aceasta nu este dedicată în mod specific forţei nucleare. În Marea Britanie decizia loviturilor nucleare este atributul premierului.

De reţinut că dacă din diferite motive preşedintele este în incapacitate de a-şi exercita funcţia, următorul decident pentru lansarea loviturilor nucleare este primul-ministru, care însă, nu are la dispoziţie o servietă nucleară.

În finalul acestei divagaţii de la subiectul principal, aş mai adăuga faptul că Summit-ul N.A.T.O. de la Bucureşti, din 2008, a adus pentru prima dată simultan pe teritoriul României, patru deţinători ai „butonului roşu” pentru bomba nucleară, în fapt, cei mai puternici şefi de stat din lume: Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie şi Rusia. Astfel, patru dintre legendarele „serviete nucleare“ au fost în capitala României pe parcursul a cel puţin două zile.

Valiza nucleară - armă nucleară tactică miniaturizată, portabilă

Conceptul de dezvoltare a valizei nucleare. După ce am făcut o distincţie clară între servieta nucleară şi valiza nucleară, vă propun să detaliem acest echipament nuclear, acest vector purtător de muniţie nucleară miniaturizată portabilă. Valiza nucleară este un dispozitiv nuclear tip valiză, cunoscută de asemenea şi ca bombă nucleară de geamantan, exploziv nuclear de rucsac, muniţie nucleară de buzunar sau armă nucleară portabilă, fiind practic o armă nucleară tactică realizată la dimensiuni reduse. Atât Statele Unite, cât şi Uniunea Sovietică au dezvoltat în anii 1960 şi 1970, dar mai ales în perioada anilor ’70-’80 arme nucleare suficient de mici pentru a fi portabile în valize, rucsacuri sau în proiectile de artilerie şi aruncător. Arma nucleara miniaturizată, ca toate tipurile şi categoriile de arme, a fost dezvoltată şi configurată pentru a fi întrebuinţată prin folosirea vectorilor purtători de formă şi dimensiuni reduse.

Pentru utilizarea de către forţele de cercetare-diversiune au fost create armele nucleare miniaturizate de tip mină şi cele tip rucsac-valiză. Forţele de cercetare-diversiune au beneficiat iniţial de minele cunoscute ca Atomic Demolation Munitions/ADM, acestea având utilitate militară (de ex. în realizarea unor lucrări genistice de amploare) dar şi civilă (începând cu mijlocul anilor 1960, U.R.S.S. a testat în mai multe ocazii folosirea de dispozitive nucleare pentru extracţia minereului şi a gazelor naturale, stimularea fluxului de gaze într-o manieră asemănătoare cu fracturarea şi sisteme de amenajări hidrologice, toate ca parte a Exploziilor Nucleare pentru Programul Economic Naţional). Apoi gama misiunilor militare a fost extinsă în adâncimea teritoriului adversarului şi asupra obiectivelor politico-militare, economice şi chiar administrativ-sociale.

Trebuie subliniat că între beneficiarii primari ai acestor muniţii nucleare au fost şi agenţii speciali ai serviciilor secrete. Aceasta mai ales în momentul apariţiei informaţiilor privind dezvoltarea unor astfel de arme în fosta U.R.S.S., când toată lumea a înţeles că acest tip de muniţie nu putea fi întrebuinţată decât de agenţii serviciilor secrete ruse. Termenul de „valiză bombă nucleară” a fost introdus în anii 1950, iniţial în perspectiva de a reduce şi mai mult dimensiunea celor mai mici arme nucleare tactice existente, dar atunci era doar ca o „figură de stil” pentru miniaturizare şi nu neapărat pentru utilizare în valize. La mijlocul anilor 1970, studiile tehnice s-au reorientat către posibilitatea de a dezvolta un astfel de dispozitiv nuclear portabil care să permită militarilor executarea unor lovituri nucleare de putere redusă în adâncimea teritoriului advers. În perioada războiului rece conceptul a devenit tot mai prezent în literatura dedicată serviciilor secrete şi acţiunilor potenţiale ale spionilor în teritoriile ţărilor ţintă.

Adevărata valoare ce o au armele nucleare portabile constă în capacitatea lor de a fi uşor desfăşurate prin contrabandă transfrontalieră, transportate pe scară largă printr-o serie variată de mijloace disponibile şi plasate astfel cât mai aproape de ţintă. În designul armelor nucleare, există un compromis în ceea ce priveşte armele mici, între greutate şi dimensiune. Au fost testate arme nucleare cu dimensiuni extrem de reduse (cu lăţimea de 13 cm şi lungimea 62 cm), care puteau să se potrivească într-o servietă mare sau într-o valiză tipică. Iniţial cele mai uşoare dintre acestea aveau aproximativ 45 kg şi putere maximă de numai 0,19 kilotone. Astăzi se vorbeşte de valiza nucleară de 60x40x20 cm, de cca. 20 kg. şi puterea exploziei de 1 kt.

Date şi caracteristici tehnice

Principiile de construcţie şi capacitatea de distrugere a bombelor nucleare sunt neschimbate de peste 70 de ani. Au evoluat însă tehnologiile de producere a acestora şi cerinţele de modernizare şi diversificare a vectorilor purtători. Arma nucleară, ca mijloc de distrugere în masă, se bazează pe acţiunea distructivă a unei imense cantităţi de energie degajată în timpul exploziei nucleare. Ea produce, în timp scurt, prin factorii săi distructivi şi efectele sale combinate (emisia de lumină, impulsul radiomagnetic, radiaţia penetrantă, unda de şoc, contaminarea radioact ivă) afecţiuni grave şi moartea oamenilor şi animalelor, distrugeri mari şi pe suprafeţe întinse ale clădirilor şi autovehiculelor, ale infrastructurii de toate categoriile.

Exploziile încărcăturilor nucleare, în funcţie de felul şi dispunerea obiectivelor ce se urmăreşte a fi distruse, pot fi: la mare altitudine, aeriene, la suprafaţa pământului, la suprafaţa apei, subterane şi submarine. Efectele distructive diferă, în mare măsură, în funcţie de locul şi puterea exploziei nucleare. Exploziile nucleare cu cea mai mare probabilitate de producere sunt cele la suprafaţa pământului şi cele aeriene, celelalte vizând obiective specifice. Dacă diferiţi vectori purtători pot produce explozii de tipul celor menţionate mai sus (rachete, bombe de aviaţie, etc.), valiza nucleară nu poate produce decât explozia nucleară la suprafaţa pământului, eventual subterană. Exploziile nucleare la suprafaţa pământului şi cele subterane sunt însoţite de formarea în sol a unei serii de unde seismice care amplifică efectele distructive iar exploziile submarine provoacă valuri uriaşe, aşa numitul fenomen „tsunami”, cu efecte devastatoare în zonele de coastă.

Chiar dacă puterea unei valize nucleare este mică, un „pachet” de câteva valize sau mine nucleare poate produce efecte greu de evaluat, funcţie de mediul şi celelalte condiţii ale exploziei. Tipul încărcăturilor nucleare este în funcţie de natura reacţiilor nucleare pe care se bazează şi este clasificat în trei categorii:

- încărcătură nucleară de fisiune, bazate pe reacţia de fisiune nucleară (ruperea nucleelor de uraniu–235 sau plutoniu–239). Acest prim tip de încărcătură nucleară este numit bombă atomică;

- încărcătură termonucleară bazată pe reacţia de fuziune a nucleelor de deuteriu sau tritiu (izotopi ai hidrogenului) sau a deuterurii de litiu. Această încărcătură nucleară este bomba cu hidrogen;

- încărcătură nucleară combinată care se bazează pe succesiunea a trei reacţii nucleare: fisiunea uraniului-235 sau a plutoniului–239, fuziunea deuterurii de litiu şi fisiunea învelişului de uraniu-238 sub acţiunea neutronilor rapizi rezultaţi din treapta a doua.

O variantă derivată a încărcăturii de fisiune de mic calibru, cu o construcţie specială, la care unda de şoc este foarte mică, este bomba cu neutroni. De asemenea, o altă variantă de încărcătură de fisiune este valiza nucleară, care reprezintă un dispozitiv nuclear miniaturizat, creat special pentru misiuni şi scopuri subversive sau diversioniste.

Încărcătura nucleară portabilă/valiza nucleară, este un dispozitiv exploziv nuclear tactic miniaturizat portabil, disimulat sub forma unei valize de dimensiuni mici, rucsac sau chiar geantă diplomat, destinat, în principal, lovirii şi distrugerii obiectivelor strategice din teritoriul inamicului, prin acţiuni de diversiune. Aceste dispozitive nucleare disimulate în carcase ce respectă dimensiunile standard ale valizelor de mână,  60x40x20 cm, conţin o încărcătură sferică de plutoniu-239 cu masa de 10,5 kg şi diametrul de 10,1 cm, cantitate sub masa critică necesară amorsării şi desfăşurării reacţiei de fisiune.

Deşi nu sunt cunoscute datele exacte privind explozia unei valize nucleare cu puterea de 1 Kt, se ştie de exemplu că, o mină nucleară cu puterea de 1 Kt, depozitată la adâncimea de 45 metri va crea un crater cu un diametru de 106 metri şi o adâncime de 25 de metri. Dispozitivul valizei nucleare poate fi reglat pentru ca explozia să se producă în minim 30 minute de la declanşare. Până în prezent nici S.U.A. nici U.R.S.S. nu au făcut publice existenţa sau dezvoltarea de arme nucleare suficient de mici pentru a se potrivi într-o valiză sau servietă de dimensiuni normale.

Valiza nucleară a S.U.A.

Primele încărcături explozive nucleare miniaturizate, cunoscute sub denumirea de arme de distrugere în masă (A.D.M.), au fost create în S.U.A. în prima jumătate a anilor ’60, fiind denumite W54. Iniţial, acestea au fost folosite pentru echiparea muniţiilor pentru tunul fără recul de calibru 120 mm. Ulterior, a fost creată o versiune de rucsac echipată cu încărcătură nucleară, denumită Mk-54 SADM (Small Atomic Demolition Munition).

În varianta cea mai uşoară, acestea aveau o masă de numai 23 kg. Reducerea dincolo de mărimea lui W54 presupune folosirea unor modele de implozie liniară, iar reflectorii de neutroni ar trebui redistribuiţi astfel încât masa materialului fisionabil să crească dramatic. Chiar şi cu rezolvarea cu succes a acestor probleme tehnice, randamentul exploziei este redus. Modelul W48, însă, se potriveşte criteriilor de dimensiuni mici, uşor de disimulat şi portabile. În imaginile alăturate sunt prezentate rucsacul H-912 pentru transportul încărcăturii Mk-54 SADM1 şi varianta ladă de transport.

În 1994, Congresul Statelor Unite a adoptat Legea privind autorizarea naţională a apărării pentru anul fiscal 1994, împiedicând guvernul să dezvolte arme nucleare cu un randament mai mic de 5 kilotone, ceea ce a făcut ca dezvoltarea oficială a acestor arme să fie ilegală în SUA. Această lege a fost abrogată prin Legea privind autorizarea naţională a apărării pentru anul fiscal 2004.

Valiza nucleară a U.R.S.S. - Federaţiei Ruse

La sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70 în U.R.S.S. au fost realizate 132 de valize nucleare, practic dispozitive nucleare portabile, denumite RA-115 (după alte surse RA-155), disimulate sub forma unor valize. Acestea au intrat în dotarea unităţilor de spionaj şi diversiune ale armatei sovietice, ulterior a forţelor speciale sovietice G.R.U-Spetsnaz şi a K.G.B. Ca şi în cazul dispozitivelor nucleare miniaturizate produse de S.U.A, loviturile nucleare sovietice au fost folosite iniţial pentru echiparea proiectilelor de artilerie calibru 155 mm şi apoi au fost configurate la dimensiunile tip ale unei valize de mână.

Caracteristicile tehnice cunoscute ale valizei nucleare tip RA-115 sunt:
- dimensiuni: 60x40x20 cm;
- masă: 30 kg;
- forţă explozivă: 1 kilotonă echivalent trotil;
- sistem de detonare electronic alimentat de un acumulator;
- sistem de închidere electronică a valizei pentru prevenirea demontării accidentale;
- sistem de avertizare radio-satelit, criptat,  pentru semnalarea defecţiunilor, a încercărilor de intruziune sau a consumării acumulatorului;
-  timp de funcţionare limitat, necesitând lucrări de mentenanţă periodică şi schimbarea anumitor componente.

În imagine  este prezentată o replică a valizei nucleare de producţie sovietică RA-115. Dispozitivul nuclear exploziv miniaturizat tip RA-115 conţine o încărcătură sferică de plutoniu-239 de 10,5 Kg şi diametrul de 10,1 cm, cantitate sub masa critică necesară amorsării şi desfăşurării reacţiei de fisiune. Printr-un proces de implozie liniară, masa subcritică de plutoniu este puternic presată la mijlocul unui cilindru din oţel şi se produce explozia nucleară cu puterea de 0,2-1 Kt echivalent trotil. Dispozitivul este reglat pentru ca explozia să se producă în 30 minute de la declanşare. Este manevrat de un singur operator. Doza de radiaţii generate este letală pentru orice persoană aflată pe o rază de 200-300 metri faţă de locul detonării. În funcţie de zona în care este detonat dispozitivul, acesta poate provoca moartea a peste 100.000 persoane.

Trebuie subliniat că minele nucleare sunt o clasă bine-cunoscută de arme nucleare tactice, folosite de trupele de geniu speciale şi desfăşurate de-a lungul graniţelor sovietice, în principal de-a lungul graniţei cu China. Minele nucleare au fost menite să creeze obstacole în calea avansării trupelor inamice prin baraje şi obstacole precum şi crearea unor zone cu niveluri ridicate de contaminare radioactivă.

Generalul rus Alexandr Lebed, fost şef al Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, a declarat în faţa plenului Camerei Reprezentanţilor a SUA că 4.3. .de valize nucleare au dispărut, fără a se putea preciza dacă au fost distruse, stocate, vândute sau furate. Lebed a susţinut că dispozitivele au avut un randament de 1 kiloton (echivalentul a 1.000 de tone de T.N.T.), dimensiuni de 60 x 40 x 20 cm şi că înainte de destrămarea U.R.S.S., în 1991, au fost transferate membrilor G.R.U..

Declaraţii şi mărturii privind valiza nucleară şi pericolul utilizării acestora

Stanislav Lunev, fost ofiţer G.R.U. de rang înalt, susţinea că există astfel de dispozitive fabricate de ruşi, pe care le descrie detaliat: dispozitive identificate ca RA-115 (sau RA-115-01 pentru armele submersibile) cântăresc 23-27 kg, dacă sunt conectate la o sursă electrică pot fi în stare operativă timp de  mai mulţi ani. Dacă totuşi există o pierdere de energie, există o baterie de rezervă. Dacă bateria se descărcată, arma are un transmiţător care trimite un mesaj codat prin satelit, or direct la un post G.R.U., or la o misiune diplomatica rusească. Potrivit lui Lunev, numărul de dispozitive nucleare „dispărute” este aproape identic cu numărul de ţinte strategice asupra cărora ar fi urmat să fie folosite aceste bombe. Lunev a sugerat că armele nucleare miniaturizate ar fi deja dislocate de agenţi operativi G.R.U. pe teritoriul S.U.A., cu misiunea de a asasina lideri americani în caz de război. El a mai afirmat că în multe ţări ţinte ale Moscovei, agenţii G.R.U. şi K.G.B. au ascuns arme nucleare.

Trebuie subliniat faptul că Lunev a mai declarat că a căutat locurile unde ar fi putut fi ascunse astfel de arme din zona Valea Shenandoah şi că „este surprinzător de uşor să introduci arme nucleare în S.U.A.” fie pe la graniţa cu Mexicul, fie folosind o aeronavă de transport, fie una fără pilot lansată de pe un avion.

Congresmanul american Curt Weldon a susţinut afirmaţiile lui Lunev, dar totodată a menţionat că acesta a exagerat anumite aspecte, aşa cum sugerau şi specialiştii F.B.I. Au fost efectuate căutări în zonele identificate de Lunev, dar oficialii serviciilor de resort americane nu au găsit niciodată astfel de depozite. Un astfel de depozit a fost identificat de Vasili Mitrokhin, fost şef al Departamentul 1 din K.G.B. care a dezertat în Marea Britanie, într-o zonă împădurită de lângă Berna. Acesta  a explodat când autorităţile elveţiene l-au stropit cu jet de apă de înaltă presiune.

- Va urma -

Notă: Text republicat cu acordul General Br. (r) Dan Niculescu, redactor-şef al revistei „Dincolo de orizonturi”, Anul III, nr.6/noiembrie 2018[1]

Aranjament grafic - I.M.

Bibliografie selectivă

- Va fi război nuclear în 2018? Cum arată valiza nucleară a lui Donald Trump publicat pe - https://www.antena3.ro/externe/va-fi-razboi-nuclear-in-2018-cum-arata-valiza-nucleara-a-lui-donald-trump-449106.html - 3 ian 2018
- Radu Pădure, Bătaie pe valiza nucleară a lui Trump între agenții americani și chinezi, publicat în data de -  http://evz.ro/bataie-valiza-nucleara-trump-agentii-americani-chinezi.html  -19 februarie 2018
- Silvia Mircea, The nuclear football, - Trustul de Presă M.Ap.N., http://presamil.ro/the-nuclear-football/
-  Viorica Marin, Cum a pierdut Bill Clinton codurile nucleare ale SUA, - http://adevarul.ro/international/statele-unite/cum-pierdut-bill-clinton-codurile-nucleare-sua-1_5a50e385df52022f753d6a4b/index.html77 -  6 ianuarie 2018
-  Curt Weldon Congressman Weldon Fears Soviets Hid A-Bombs Across U.S. - http://www.nti.org/analysis/articles/congressman-weldon-fears-soviets-hid-bombs-across-us/  - 26.10.1999,
- Kenneth Patchen, The Nuclear Suitcase Bomb and Nuclear Terrorism: the Lebed Claims - http://www.nationalobserver.net/1999_winter_patchen.htm
- Suitcase Nukes: A Reassessmen, http://www.nonproliferation.org/suitcase-nukes-a-reassessment/  23.09. 2002
- Viktor Suvorov,Principiile Spionajului, https://www.goodreads.com/book/show/36040241-principiile-spionajului - 2015
-  The most secret Spetsnaz of the GRU, combat divers of Special Intelligence of the Navy - http://dss.army.lv/chapter1.htm
- Irakli Komaxidze (autor) Victoria Field (traducere), The 25th Spetsnaz Regiment of GRU - https://informnapalm.org/en/the-25th-spetsnaz-regiment-of-gru/ - 12 mai 2014
- Irakli Komaxidze (autor) Victoria Field (traducere),The 346th Spetsnaz Brigade GRU, https://informnapalm.org/en/a-continue-about-aliens-also-called-separatists-the-346th-spetsnaz-brigade-gru/ - 18.05. 2014
-  Airborne Reconnaissance Companies for the Russian Army din pe pagina https://informnapalm.org/en/hawkish-course-new-airborne-reconnaissance-companies-for-the-russian-infantry/ - 06.09.2016
- Spetsnaz, Russian Special Forces of GRU -  https://en.wikipedia.org/wiki/Spetsnaz

-------------------------------------------------------

[1] https://www.scribd.com/document/393184174/dincolo-de-orizonturi6-2018?secret_password=7zAX0OoSQjm58dINuCnj#fullscreen&from_embed