Îmi folosesc dreptul constituțional la libera exprimare, cu menţionarea a trei dintre prevederile Art. 30 al Constituţiei României:
- Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
- Cenzura de orice fel este interzisă.
- Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

Tara se prăbuşeşte. Dar cel mai grav este acest război al lui Iohannis cu propria țară. Un război de gherilă, bolnăvicios al soldaților săi, peneliștii - salvatori de faţadă. Aţi aruncat Naţia în războiul româno-român, iar acum, când poporul are nevoie de siguranţă şi încredere, voi daţi decrete imbecile!

România se află într-o situaţie similară cu cea a anilor ’40 ai secolului trecut, iar „Pactul Hitler-Stalin” - nul ab initio - este valabil astăzi ca la 23 august 1939, dar „altfel”. Vremurile se schimbă, năravul rămâne, şi dorinţa atotputerniciei efemere dăinuie peste veacuri. Alte vremuri, dar acelaşi colonialism al supremaţiei sclavagiste adaptat noilor condiţii de „război hibrid total” şi îmbrăcat cu haine noi.

În 1940, aliaţii „tradiţionali” ai României - Franţa şi Anglia - se găseau în dificultate, fiind preocupaţi doar de propriile lor interese. Nu aveau nici timp, nici intenţia de a-şi mai aminti de soarta României. Ea a fost forţată de împrejurări şi de legile aspre ale războiului să opteze pentru unica alternativă, prin care îşi putea recupera teritoriile pierdute prin ultimatumurile sovietice din 26-28 iunie 1940, în urma cărora a pierdut nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi Basarabia, prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940, când România a pierdut nord-vestul Transilvaniei şi prin tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, când României i s-a impus să cedeze Bulgariei judeţele Durostor şi Caliacra (Cadrilaterul).

În anul de graţie 2020, încă nu am fost atacaţi militar, dar războaiele actuale - nici măcar cele declarate oficial - nu se poartă exclusiv cu bombardamente aeriene ca cele de la Dresda,  Hiroshima şi Nagasaki, în 1945, nu doar cu rachete direcţionate ca în Irak, Jugoslavia, Libia şi Siria, nu doar cu trădări naţionale ale conducerii de stat a României precum tratatul cu Ucraina, prin care „nişte răi şi nişte fameni” au renunţat slugarnic, „pe veci”, la pământurile Ţării, aflate sub ocupaţie străină, nu doar drone asasine, ci şi cu arme chimice biologice. Dacă în 1945 Churchill a cedat România lui Stalin printr-o fiţuică, acum, colonia corporatistă numită, deloc întâmplător, pe Google, Wallachia, tot sub ocupaţie străină şi tot sub dictatură se află.

Italia, membră a Uniunii Europene, ţara europeană cea mai afectată de virusul COVID-19, a apelat la caricaturala formă glo(a)balistă, înstelată, mult prea lăudata, dar corupta, până la putreziciune, şi incompetenta (ne)Uniune (ne)Europenă, pentru sprijin în lupta contra acestei calamităţi, creată de minţi bolnave. I s-a răspuns printr-o „occidentală” impotentă nebăgare în seamă, ca refuz camuflat, iar comunisteleţări China, Federaţia Rusă şi Cuba au trimis medici şi echipalent medical în Italia capitalistă, să ajute.

Pe de altă parte, într-un recent discurs, Preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vučić, a afirmat: „Cred că înțelegeți deja toți, în aceste clipe, că marea… solidaritate internațională, de fapt, nu există! [...] A fost doar un basm scris bine pe o hârtie… Azi, am trimis o scrisoare foarte importantă! Avem nu doar nevoie, ci și speranță! Singura țară care ne poate ajuta în aceste clipe grele este China! [...] După cum știți, Uniunea Europeană a decis că nu mai putem să importăm bunuri! Ursula von der Leyen a transmis că nu putem importa echipament medical din U.E.! [...]. Auzim asta de la oameni care ne-au ținut nouă predici, care ne-au spus, pe un ton răspicat, că nu ar trebui să cumpărăm nimic din China! Ne-au spus mereu că nu prețul mai mic e important, că produsele din U.E. au calitate mai bună, că trebuie să comandăm totul din U.E.! Când companiile din U.E. aveau nevoie de banii Serbiei, totul era minunat, însă acum, când suntem la nevoie și în suferință, banii Serbiei nu mai sunt buni! De parcă am fi cerut ceva gratis! [...] cred în ajutorul Chinei! [...] Cât despre ceilalți… mulţumim mult pentru…nimic!”[1].

Soluţia ne-o oferă o personalitate aflată în centrul atenţiei lumii ştiinţifice mondiale, doamna General Maior Chen Wei, cel mai înalt epidemiolog și virolog al armatei chineze:  „Prevenirea și controlul unei epidemii nu poate aștepta niciodată până la apariția bolii. [...] Ceea ce avem nevoie este să construim [...] un sistem puternic de oameni de știință, astfel încât să își poată petrece viața studiind și cercetând anumite tipuri de viruși și germeni… independent de faptul că acest coronavirus va dispărea sau nu [...]. Ar însemna că, de fiecare dată când apare o epidemie, vom avea cea mai bună și mai autoizată echipă disponibilă și nu va fi așa cum s-a întâmplat acum când a venit coronavirusul și nimeni nu face mare lucru”[2].

Mulţumesc mult pentru nimic, domnule preşedinte

Iohannis, care ar trebui să ia lecţii de demnitate şi inteligenţă de la Preşedintele Serbiei, la 19 martie 2020, aruncă în eter o lamentabilă şi imorală declaraţie de presă, adresată românilor din afara graniţelor Ţării. O declaraţie nu doar plină de ipocrizie - el fiind cel care de ani de zile asmute pe români împotriva românilor -, dar şi una în care se erijează în a-toate-ştiutor şi a-toate-făcător de „lucruri bine făcute”, „pas cu pas”, „într-o « Românie normală »”: „Românii din afara granițelor ne sunt dragi. Ne dorim să-i vedem, ne-am dori să fim împreună, dar în acest an, de aceste sărbători nu se poate! Iar atunci când totuși vin în țară, conform normelor în vigoare stabilite de experți, ei trebuie să intre direct în izolare sau în carantină, de la caz la caz. Și atunci ce rost ar avea să vină?[3].

Aparent, logoreea lui Iohannis poate părea corectă, dar forma de adresare este absolut imorală. Mai bine tăcea. I-aş fi apreciat tăcerea anului 2015, în locul prostiilor aruncate „pe sticlă” în acest martie 2020, dovadă fiind recenta declaraţia de presă din 23 martie 2020 când a vorbit - ca de obicei - fără a spune nimic. Atunci, pentru ce a mai deschis gura?. În exteriorizările sale nu-şi poate camufla deloc dorinţa de agitare a băţului prin gard, stârnind românii in ţară împotriva celor ce doresc să se repatrieze şi pe tineri împotriva celor în vârstă, chiar şi în împrejurările pe care le trăim cu toţii. Nici prin cap nu i-a trecut acestui robot că cei ce doresc să se întoarcă „acasă”, o pot face fortuit. Că locurile unde au sperat să găsească fericirea au devenit ostile pentru ei, că nu mai au cu ce-şi asigura existenţa.. Da, trebuiesc atenţionaţi că vor sta în carantină, dar acel „Nu se poate!” este de-a dreptul o tentativă de crimă la adresa celor care l-au votat şi pe care acum, la necaz, îi abandonează ca pe-o măsea stricată. La antipodul bâiguitei şi confuzei „ordonanţe militare” a M.A.I. din România din 21.03.2020 (de ce de M.A.I. şi nu de M.Ap.N., nici „ei”, ministerialii nu ştiu) ar putea fi pusă ca model o aşa-zisă declaraţie a Preşedintelui Federaţiei Ruse referitoare la cetăţenii aflaţi în auto-izolare: „Ori stați în casă 15 zile, ori stați în pușcărie 5 ani”!”. Scurt, la obiect, fără alte comentarii jongleristice şi acceptată ce populaţia federaţiei. Iohannis să lase specialiştilor competenţa pronunţării asupra procedurilor adecvate, domeniu în care este total autist. Şi ceea ce este cel mai important, să nu uite că - şi el, şi exemplarele „bioritmului politic” din „Guvernul meu nr. 4” - sunt slugile Naţiei, nu Naţia, sluga lor!

În aceste vremuri de cumpănă, deliberat isterizată până la paroxism, apare o dilemă: fie informaţiile prezentate C.S.A.T., de către S.I.E., S.R.I. şi alte instrumente ale statului român sunt insuficiente sau denaturate, fie ele sunt corecte, dar instituţiile abilitate să conducă Naţia Română, în vremuri dificile, sunt incompetente, subordonate altor interese decât cele naţionale sau rău intenţionate. Niciuna dintre variante nu poate scuza ascunderea adevărului. Fără a comite confuzia dintre funcţie - pentru care port respectul cuvenit - şi persoana care o ocupă, dar pentru  care nu mă simt obligat să port respect decât potrivit faptelor sale - oricine dintre noi are dreptul să se adreseze Preşedintelui României - oricare ar fi el -, Prim-ministrului şi miniştrilor Guvernului României - oricare-ar fi ei, membrilor Parlamentului României - oricare ar fi ei un apel la raţiune, iar dacă nu sunt capabili să slujească interesele poporului, să plece, să lase loc celor care se pricep.

Ar putea să vă dea de gândit despre ceea ce va urma la noi, dacă în Italia, pe fondul situației creată prin epidemia cu Covid-19, medicii de vârf, aduşi la disperare şi neputincioşi în faţa valului covârşitor de pacienţi au sugerat o schimbare de abordare în tratarea acestora nefiind exclus ca regula spitalelor „primul venit primul servit” să fie înlocuită cu cea a medicinei catastrofice, utilizată în mod obișnuit în război și în timpul dezastrelor naturale: cei cu șanse mai mari de supraviețuire au prioritate la tratament, condamnând practic la moarte bătrânii infectați cu Covid-19. De ceea ce se poate întâmpla în România privată de mii de medici plecaţi în exil nici nu vreau să comentez. Vrem sau nu, nimic nu pare a fi întâmplător, pentru că aplicarea medicinei catastrofice cu efecte directe asupra celor în vârstă pare a fi soluţia-răspuns la declaraţia publică a scorpiei iresponsabile de la F.M.I., Christine Lagarde: „Bătrânii trăiesc prea mult şi este un risc pentru economia globală, trebuie facut ceva!”... şi, iată, se face.

Pe de altă parte, să-l invităm, totuşi, pe actualul flotant de la Cotroceni să explice „dragilor lui români” ce a căutat purecele în gaşca elefanţilor? În ce calitate a fost invitat de Mutti la o reuniune, despre care mass-media din România păstrează „Omerta”, şi ce a măcănit el acolo, în limba lui Adolf Hitler, despre crearea unei armate comune a Celui de-Al Patrulea Reich şi a Hexagonului, despre sfidarea N.A.T.O. şi a partenerului strategic al României. Să fie oare prezenţa celor 37.000 de militari americani în Europa (cu arme şi bagaje) un obstacol, sub plasa de camuflaj a „Defender Europe 2020”, în calea ofensivei isterizată a Covid-19?  Cu posibilităţile României de a se apăra pe cont propriu, nu doar de COVID-19, ci şi de un posibil inamic într-o eventuală confruntare militară,  răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de brutal, dar oferit cu generozitate de ocupantul militar actual prin portavocea sa, cunoscutul guru George Friedman: „apăraţi-vă singuri, dacă aveţi cu ce!” (adică, dacă aveţi armată şi dotarea corespunzătoare). Dacă nu, Dumnezeu cu mila Lui. În cazul solicitării sprijinului U.E., în confruntarea cu COVID-19, va fi cel ştiut: descurcaţi-vă singuri! Vă vom da (nu se precizează strict pentru ce) un miliard de €, iar Franţei, 300 de miliarde, că de, e mai mare, nu?! Şi ne vorbesc nouă de corectitudine...

În contextul dat, o măsură cere trebuia luată în considerastr de cătrte ne(i)luminaţii din conducerea României pentru stoparea contaminării poporului cu Covid-19 şi ieşirea din războiul biologic care ne ține în stare de prizonierat este solicitarea ajutorului Chinei, ţara cu care, cândva, am avut relaţii economice și diplomatice excelente, ţară care are experienţă în acest domeniu şi a ştiut să administreze potrivit ieşirea din impas şi revenirea spre normalitate. Concomitent, şi nu este pentru prima oară când susţin, unica salvare a României şi recâştigarea suveranităţii şi demnităţii noastre naţionale, este urmarea exemplului Poloniei, Ungariei şi chiar al Bulgariei, în vederea demarării procedurii  RoExit din conglomeratul artificial, unde românii sunt socotiţi cetăţeni de rangul şapte, nu doi.


--------------------------------------------