Netezește oare corona, înțeleasă ca presiune selectivă fascistoidă, drumul spre convergența bio-digitală?

Dr. Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial, vede în pandemie o șansă de ameliorare a lumii. În cartea lui intitulată „A patra revoluție industrială”, Schwab descrie cum ar arăta viitorul bio-digital al omenirii. Contopirea dintre om și mașină, propagată între timp de numeroase guverne din întreaga lume, s-ar putea să fi fost, în același timp, elementul declanșator al pandemiei cu care ne confruntăm în prezent[1]. Pradă unui delir narcisic care-i îndeamnă să pună capăt îmbătrânirii omului, să-l vindece, chipurile, de numeroase boli, să optimizeze specia homo sapiens și să făurească o ființă superioară din punct de vedere fizic și psihic, oamenii de știință și sponsorii lor riscă să arunce lumea în vâltoarea haosului. Sau poate că ordinea mondială vizată de tehnocrați nu este decât un nume nou pentru un mai vechi proiect mistic de tranchilizare sau docilizare a omului?

Ar putea, oare, structurile similare prionilor[2] din interiorul noului virus SARS-CoV-2 - structuri care, cum s-a dovedit, produc simptome neurodegenerative[3] - să fie consecința celei mai moderne nanotehnologii și a biologiei sintetice, care, grăbite să examineze punctul de intersecție dintre om și computer, intervin în delicate procese neuronale și, astfel, ucid sau mutilează milioane de oameni? Prionii sunt proteine prezente în organismul omului și al vertebratelor. În eventualitatea unei plieri anormale, ei pot să declanșeze afecțiuni letale ca ESB (encefalopatia spongiformă bovină), Alzheimer, Parkinson, insomnia fatală familială, boala Creutzfeldt-Jakob etc. Istoria înfrumusețată a felului în care au fost descoperite - în 1982 - aceste proteine toxice începe cu profesorul Stanley Prusiner, laureat al Premiului Nobel (1997). Ele fuseseră cercetate însă anterior, sub numele de „virus lent” sau de „amiloidoze”[4], de către alt laureat Nobel, dr. Daniel Gajdusek. În treacăt fie spus, acești prioni pot fi produși și pe cale artificială, în laborator[5].

Întrucât, genetic vorbind[6], nu toți oamenii sunt predispuși la afecțiuni prionice, o asemenea pandemie prionică ar putea să declanșeze și o presiune evoluționisto-fascistoidă, în urma căreia n-ar supraviețui decât aceia dintre oameni la care organismul nu semnalează „erori“ după updatarea sintetică, în timp ce alți oameni mor de o boală neurodegenerativă care, cel puțin la început, se anunță a fi „umană“: o simplă „afecțiune respiratorie”[7]. În orice caz, joncțiunea dintre om și mașină nu poate fi realizată în lipsa acestor tehnologii[8] și nu orice organism este imun la ele. În calitate de „descoperitor”, profesorul Prusiner a avut și privilegiul de a alege un nume pentru aceste proteine infecțioase. Într-un interviu din 2018, publicat în „World Neurology”[9], înzestratul neurolog povestește cum a ajuns la denumirea de prion. Acest aspect e deosebit de interesant, mai ales că a influențat întreaga cercetare din domeniu. Venerabilul om de știință spune, pentru început, că a dorit un nume special pentru descoperirea sa și că, nefiind cunoscător de greacă, ci mai degrabă de latină, nu prea știa, pare-se, cui să i se adreseze, în 1982, pentru a da nume acestei structuri proteice.

Într-un interviu cu profesorul Lanska, Prusiner explică în ce fel a indentificat termenul „prioni” și ce preferințe a avut pentru sonoritatea acestui cuvânt. Din respectivul interviu reiese limpede că Prusiner s-a gândit foarte serios să creeze un cuvânt formidabil. Ideile formulate de el în vederea găsirii unei denumiri potrivite au fost influențate și de exemplul pseudonimului lui Edith Piaf, o cântăreață pe care o adora.

Această explicație e de-a dreptul neobișnuită pentru un neurolog. Permiteți-mi să explic: în calitatea de neurulog, el trebuie să se fi întâlnit la un moment dat cu terapia neurochirurgicală a trepanației. Executarea unei găuri circulare în cutia craniană reprezintă azi, ca și în Antichitate, o intervenție neurochirurgicală. O serie de studii arheologice indică faptul că această tehnică medicală s-a răspândit începând din neolitic[10].

Primele relatări despre infecțiile virale ale sistemului nervos central datează din epoca babiloniană, iar trepanația a fost, poate, în zorii civilizației, cel mai timpuriu tratament contra acestor boli, așa cum sublinează Sandra Amor în articolul intitulat „Virusinfektionen des Zentralnervensystems” (Infecții virale ale sistemului nervos central). Și în cazul bolii Creutzfeldt-Jakob găsim - în studiul „Determinants of Creutzfeldt-Jakob disease -  A Genetic epidemiological study” (Factori determinanți ai bolii Creutzfeldt-Jakob) Un studiu epidemiologic genetic] al lui Ester Coes - utilizarea trepanației împotriva simptomelor induse de această boală. În lucrarea intitulată „Discovery of the First Hippocratic Cranial Trepanation from Greek Colony of Himera, Sicily (6th-5th century B.C.)” [Descoperirea primei trepanații craniene hipocratice din colonia greacă Himera, Sicilia (sec. VI–V î.H.)], Pierre F. Fabbri arată cum a utilizat Hipocrat „prionul“ (modilus) pentru a efectua trepanații[11]. Era vorba de un sfredel perforant, prevăzut cu o coroană dințată. Această coroană dințată a instrumentului rotativ execută o deschidere în oasele cutiei craniene. Cuvântul „prion” își are originea în greacă și înseamnă „fierăstrău“.

Nu mi se pare lipsit de relevanță faptul că profesorul Prusiner a dat agentului patogen al creierului spongiform (poros ca un burete) - pentru care, în Antichitate, se efectuau trepanații menite să trateze hipertensiunea intracraniană - tocmai un nume ce desemnează instrumentul de perforare a craniului. Arheologii vorbesc despre „priono-sfredele perforante” (Prionen-Kronenbohrer), iar un renumit neurolog, mai familiarizat cu trepanația decât specialiști din oricare alte domenii ale medicinei, se gândește la Edith Piaf?! Din articolul „Die Geschichte der Prionen-Krankheit” (Istoria bolii prionice) de F. Galassi, publicat în revista medicală „The Lancet”[12], aflăm că Hipocrat a descris pentru prima oară aceste encefalopatii spongiforme. E posibil ca un reputat specialist în medicină, cum este profesorul Prusiner, să ne ascundă ceva? Hipocrat, părintele fondator al medicinei moderne, a descris utilizarea prionului (a sfredelului perforant), menit să le aducă alinare pacienților în suferință. La mai bine de două mii de ani de atunci, acest laureat al Premiului Nobel - alt pionier al medicinei - denumește întâmplător agentul patogen răspunzător de apariția bolii descrise de Hipocrat după instrumentul utilizat în Antichitate în scopuri terapeutice: fierăstrăul sau sfredelul perforant[13].

Lucrurile devin de-a dreptul mistice dacă aruncăm o privire asupra altor analize etimologice ale cuvântului. În anul 2020, lingvistul și profesorul american Anatholy Liberman de la University of Minesota a examinat îndeaproape termenul „prion” în două articole publicate pe blogul de etimologie al Universității Oxford[14]. În primul articol, intitulat Some of Our Tools [Câteva dintre uneltele noastre], savantul explică relația lingvistică dintre „prion“, Pfriem (sulă [germ.]), Ahlen (id.), auger (sfredel [engl.]) și nauger, o veche armă nordică. Într-adevăr, numeroși arheologi se referă la trepanație ca la un procedeu de creare a „celui de-al treilea ochi”[15]. Încă din Antichitate, această intervenție era menită să impulsioneze performanțele gândirii, precum și înclinațiile spirituale. Se pare că existau încă de atunci câțiva oameni interesați de ameliorarea capacităților lor cognitive prin intervenții medicale. Organizațiile care practică astăzi această deschidere a cutiei craniene la oameni sunt înspăimântătoare, frizând nebunia[16]. E de domeniul speculației dacă the third eye (al treilea ochi [engl.]) are legătură, în engleză, cu unealta awl (sulă [engl.]), dacă das dritte Auge (al treilea ochi [germ.]) are legătură cu englezescul auger și dacă, etimologic vorbind, organul văzului provine din procedeul de perforare a cutiei craniene. În schimb, este incontestabil că atât sula, cât și prionul se raportează la o deschidere mistică, la o perforare a cutiei craniene. „Auger” desemnează și azi un perforator pentru găuri circulare.

Sula joacă un rol decisiv și în mitologia germanică[17]. Piticul Brock îi perforează lui Loki - fiul lui Laufyja și unul dintre cele mai cunoscute personaje ale legendelor nordice - buzele cu o sulă și i le coase cu o curelușă drept pedeapsă pentru apucăturile lui blasfematoare, pentru șiretenia și neobrăzarea lui. Această panglică de piele, care se numea wartari, era menită literalmente să vegheze la tăcerea lui. Astfel, trepanarea buzelor este, în foarte populara legendă păgână - ținută și azi în viață prin filme pentru copii, rujuri, jocuri etc. -, un procedeu punitiv. După toate aparențele, acest obicei nordic, care presupunea existența unei anumite ierarhii divine, avea rolul de a sancționa prin „astuparea gurii” (das Mundtotmachen) o anume libertate a gândirii despre care se considera că încalcă normele.

Această interpretare a originii denumirii de prion ar sugera că atât procedeul antic de deschidere a cutiei craniene în scopul sporirii performanțelor cognitive, cât și convergența NBIC (nanotehnologie, biotehnologie, tehnologia informației și științele cognitive) prin intermediul proteinelor sintetice necesită utilizarea unui sfredel perforant cu coroană dințată (Kronenbohrer) sau a ceea ce numim azi „corona“, în scopul de a modifica oamenii. Este, așadar, trecerea la era bio-digitală o nouă formă de trepanație, prin care oamenii, în loc să privească spre zei cu un „al treilea ochi“, sunt conectați la inteligența artificială? Anticii utilizau sfredelul perforant numit prion, în timp ce noi avem de-a face azi cu alt prion, care, sub formă de corona, sfredelește conținutul cutiei craniene.

Ceea ce ar presupune și că legendele despre intervenții asupra corpului în vederea tranchilizării sociale ar fi putut să creeze totodată un mecanism biochimic de îmblânzire a maselor umane. Această bănuială nu trebuie ignorată. Atunci, atât pandemia, cât și convergența NBIC ca expresie a ordinii mondiale tehnocrate ar fi instrumente criminale de accelerare a unei selecții care nu se întâlnește în natură și care este expresia unui fanatism al evoluției. „Omul nou“ ar fi, în acest sens, un sclav al tehnologiei, domesticit, obedient, lipsit de liber-arbitru și care, asemenea unui zombi haitian[18], nu face decât să-și asculte orbește stăpânul. Acest om hibrid, depersonalizat[19] ar fi la fel de supus algoritmului inteligenței artificiale ca zombiul din cultura voodoo, subjugat prin droguri psihedelice și transformat în sclav.

În timp ce dr. Gajdusek studia felul cum iau naștere astfel de amiloide (fragmente de proteine care se transforma in prioni) și cum industria face să pătrundă în hrană, în textile, în medicamente, în mediul înconjurător etc.[20] substanțe sintetice care, în contact cu alte substanțe, declanșează în mod țintit afecțiuni provocate de plierea anormală a proteinelor, cercetarea, începând cu contribuțiile profesorului Prusner, își îndreaptă atenția asupra unor eventuale terapii. Pentru a recurge la o imagine concretă și simplificată, putem spune că prionii și amiloidele sunt alcătuite din mai multe fragmente. În cazul ambelor structuri proteice, fragmentul beta[21] provoacă boli neurologice sistemice cu evoluție fatală. Dr. Gajdusek demonstrase cum poate fi transmisă această pliere anormală chiar de la o specie la alta. Arătase totodată[22] cum asemenea depuneri proteice pot lua forma unei plieri anormale în urma interacțiunii cu un „factor de creștere a nivelului de amiloide” (amyloid enhancing factor) și cum progresează aceste boli fatale.

În răsunătorul său discurs rostit în fața comitetului Nobel, dr. Gajdusek declara că descifrase pe de-a-ntregul căile de transmitere a maladiei kuru - o formă a bolii Creutzfeldt–Jakob –, dar că avea îndoieli serioase cu privire la originea maladiei[23]. Așa cum demonstrează activitatea de cercetare pe care a desfășurat-o până la sfârșitul vieții (în anul 2008), savantul era convins de originea industrială a acestor amiloide ca agenți cauzali ai unor afecțiuni neurodegenerative. Condamnat la nouăsprezece luni de închisoare pentru pedofilie chiar în anul în care colegul lui, Prusiner, dădea amiloidelor un nume nou și schimba direcția în cercetarea prionilor, Gajdusek a intrat în istorie ca geniu pedofil. Probabil că ignobila infracțiune comisă de el a cântărit mult mai greu decât o crimă de proporții planetare împotriva umanității, motiv pentru care astăzi nu mai vorbește nimeni despre pericolele biologiei sintetice. În prezent, riscurile prionilor sintetici și ale amiloidelor ca arme biologice nu mai sunt evocate decât cu titlu de excepție [24].

Trebuie să ne fie clar că tocmai aceste amiloide, sub diversele lor forme, sunt capabile, astăzi, nu doar să producă noi tulpini prionice; ele reprezintă totodată cheia pentru convergența NBIC. Între timp, nu prea mai există niciun domeniu al vieții care să nu fi fost penetrat de aceste tehnologii. Mi se pare demn de menționat faptul că tocmai în Papua-Noua Guinee, îndepărtatul petic de pământ pe care dr. Gajdusek studiase o boală prionică, cercetătorii au descoperit acum acele gene care oferă imunitate împotriva mecanismului de pliere anormală a prionilor. Oare în viitor nu vor supraviețui decât acești oameni modificați genetic, care, așa cum arată exemplul cobailor[25], ar fi imuni la prionii toxici, dar ar fi compatibili, în schimb, cu produsele convergenței? În absența proteinelor sintetice și a nanotehnologiei, omul nu poate fi „reglat”, capacitățile lui senzoriale și mentale nu pot fi ameliorate[26]. În caz că omul mediu, suboptimal genetic prin raportare la aceste atribute supraumane, rezistă la asaltul amiloidelor la fel de puțin ca la atacul nanotehnologiei, tranziția spre viitorul bio-digital va fi cu siguranță dureroasă, conform previziunii lui Klaus Schwab. Dar și nanoparticulele sunt capabile, în interacțiune cu unde electromagnetice, să provoace boli prionice[27].

Așa-numitul „Internet of Everything” (internet universal)[28] ar conecta oamenii, obiectele și inteligența artificială printr-o performantă rețea de telefonie mobilă. El ar avea nevoie și de inteligență artificială, întrucât, așa cum sugerează studiile, șoarecii care, manipulați genetic, nu mai produc prioni proprii sunt rezistenți la inocularea cu prioini toxici sau nanoparticule care dezvoltă boli prionice, dar se dovedesc a fi agresivi, depresivi, debili și manifestă comportamente de-a dreptul dereglate. Astfel de oameni ameliorați genetic ar fi mult mai inapți pentru viața cotidiană decât actualul homo sapiens și incapabili să supraviețuiască fără cârjele neurologice oferite de internet. Lui Icar i s-au topit doar aripile drept pedeapsă pentru hybrisul lui; ceea ce n-ar fi regretabil în cazul unui fanatic al evoluției. Atunci, această pandemie - care, cum au arătat numeroase studii, prezintă mai multe asemănări cu o boală prionică decât cu o gripă - ar apărea drept un proces evolutiv trecut rapid în revistă. Am fi pregătiți pentru joncțiunea digitală dintre om și mașină, așa cum arată numeroase studii genetice, în așa fel încât tocmai genele care protejează de apariția bolii fatale Creutzfeldt-Jakob la om ar face minuni și împotriva Covid-ului[29] și ar facilita compatibilitatea omului cu era bio-digitală?

Aranjament grafic - I.M.

--------------------------------------------------
[26]