„Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară. " (John F. Kennedy)Perspectiva unui viitor fără rost
Puterea e în mâinile noastre. Suntem parte din marea orchestră numită „omenire" şi nu încape îndoială că am ieşit din acordul melodiei, am scăpat bagheta din mână şi putem spune că este vina noastră. Am neglijat-o! Am devenit nepăsători. Ne-am sabotat singuri, în sensul că nu ne-am folosit puterea. Am renunţat la ea cu uşurinţă sau ne-a fost furată de sistem. Ne-am născut în acest mediu şi ne-am obişnuit cu el. Facem tot felul de compromisuri uitând de etică şi obligaţii, de promisiuni şi vise, pierzând câte puţin în fiecare zi. În tinereţe, văzând ce se întâmplă cu deciziile conducătorilor noştri am devenit tot mai şocați de direcţia spre care ne îndreptăm. Renunţarea la educaţie şi sănătate în favoarea profitului, renunţarea la respectul faţă de seamănul tău pentru succes, neglijarea experienţei şi efortului pentru familie şi comunitate, toate m-au întristat.
Am privit cu tristeţe la deciziile unui sistem corupt, nepăsător şi lacom, care duce spre nicăieri. Avem perspectiva unui viitor fără rost, plin de decadenţă şi mită, plin de şmecherie, turnătorie şi furt. Un viitor care te cutremură când te gândeşti la urmaşi. Priveşte cu atenţie, cititorule, şi nu deznădăjdui, priveşte şi înţelege. Te vei elibera înţelegându-le. Sună ca un paradox, dar nu e, pentru că simţindu-te prost la conştientizarea că sistemul îşi bate joc de tine şi te manipulează, te eliberezi de presiunile necunoscutului. Înţelegi ce nu ai putut descifra în toţi aceşti ani din urmă şi respiri uşurat. Înţelegi cât de deraiat e sistemul şi te luminezi, te clarifici. Înţelegi starea bolnăvicioasă prin care ai trecut în aceşti ani în care nu ţi-au ajuns banii nicicum, în ciuda faptului că ai lucrat de dimineaţă până seara, departe de familie, întorcându-te acasă supărat şi obosit. Cred că a sosit timpul să privim, să analizăm cu atenţie, să ne deşteptăm, să ne trezim din adormirea aflată sub vraja şefilor noştri. Parcă am fi sclavii lor, şi suntem, fără să ne dăm seama, marionete într-un teatru. Acceptăm să fim manipulaţi, iar păpuşarii ne manevrează cum doresc. Suntem supuşii lor pentru că ei ne plătesc, ne dau bani pentru mâncare şi îmbrăcat, pentru confort şi distracţii.
Ne controlează prin înfricoşare şi ameninţare prin tot felul de legi absurde, prin tot felul de trucuri şi înhămări la împrumuturi bancare, lanţuri invizibile ce te ţin la muncă silnică. Acum se transpiră cu sânge pentru a-ţi ţine serviciul. Te autoflagelezi. În comunism te biciuiau „ei" direct, în capitalismul de azi, se procedează indirect - te conving să o faci singur. Au devenit statele parodii? Te uiţi la Băsescu, Berlusconi, Sarkozy şi Obama, oamenii flutură steguleţe, mănâncă fasolică bubulică, cartofi fripţi, din paie, cârnaţi din hârtie creponată şi beau bere, lansează balonaşe gata să-i realeagă, adică să se înhame din nou la o altă serie de ducere de nas, de taxe şi promisiuni. Ne-am obişnuit atât de mult cu ei, cu controlul lor, încât nu mai putem trăi fără comfirmarea lor, că ne va fi bine mâine dacă azi tăcem. Adică să ne sacrificăm azi pentru mâine. Parcă am mai auzit chestia cu „generaţia de sacrificiu" - comunismul a fost matineul, acum este spectacolul. E prea mult!
„Ei" fac abuz de putere. I-am lăsat prea mult. Ne-au luat încrederea, le-am întins un deget şi-au luat toată mâna. Nu-i mai poţi opri! Au intrat în sufletul nostru şi îşi bat joc de el. Cred că e momentul să strigăm: ajunge! şi să ne refacem, să ne întoarcem la ceea ce e natural, nu la iluzii proiectate de ei. Biserica ar trebui să-i oprească de la cele drăceşti, cele inumane. Balanţa s-a dezechilibrat periculos. Unii au prea mult, se înăbuşă - şi cu cât au mai mult cu atât devin mai nepăsători şi aroganţi faţă de cei săraci - iar alţii deloc. Vai Doamne! Nu banii sunt de vină ci lacomia şi abuzul şi dacă aceşti oameni nu se schimbă, trasul în piept şi furatul vor continua. Timpul nu mai poate aştepta şi dacă nu ne schimbăm felul de a fi şi nu ne întoarcem la fundamentul educaţiei şi a omeniei părinţilor noştri, la legile strămoşilor şi ale lui Dumnezeu, la gustul cel bun al mâncării, la mirosul natural al florilor, la dragostea care te ridică până în al nouălea cer atunci, Iartă-mă, Doamne! Natura e adevărul! Dumnezeu a creat-o dându-ne un motiv sănătos, etic şi drept. O melodie divină! Şi până când nu ne schimbăm comportamentul, nu vom fi capabili să armonizăm „orchestra omenirii".
„V-am angajat să faceţi ce spune Constituţia Tării, nu ce vreţi voi!"
Comunitatea trebuie să se schimbe începând cu individul, altcum nu va avea succes. Trebuie să devenim responsabili de viaţa noastră şi de mediul înconjurător. Sistemului actual, otrăvit cu putere, bani şi corupţie, sistem bazat pe lăcomie, frică şi violenţă care ne va duce la ruină şi prăbuşire nu poate fi reparat. Trebuie schimbat, altfel ne vom învârti în cercuri. Sună alarmant, dar numai schimbarea este soluţia. Schimbarea - cheia rezolvării problemei omenirii - nu poate veni dinafară ci din interior, din fiecare dintre noi. Acum ne aflăm în iad. Faptul că am putut trăi, ştiind că vom construi raiul şi nu am făcut-o, ştiind că am fost în viaţa asta doar spectatori, ce vom răspunde copiilor noştri, nepoţilor noştri când ne vor întreba: „Ce-ai făcut bunicule? Ai stat cu mâinile în sân şi te-ai lăsat călcat în picioare? Te-au prins în lanţuri şi au construit ziduri în jurul tău. Ţi-au luat toate drepturile! Ce-ai făcut ca să-i opreşti?" Ai să-i răspunzi că ai băut bere şi-ai mâncat alune în faţa televizorului, că te-ai sabotat singur şi i-ai lăsat pe păpuşarii din guvern să te manevreze cum vor „muşchii" lor. Tu îi alegi ca să-i serveşti, în loc să-i pui pe ei să lucreze pentru tine?!
Oamenii sunt speriaţi de adevăr şi de schimbare, toţi stau şi aşteaptă urmându-şi, docili, conducătorul: „Înainte e prăpastie, oilor!", iar oile au fost spălate pe creier, ca să fie optimiste, să nu vadă lucrurile negative din jur. Îl vezi pe cârmaci că te duce în prăpastie, îi atragi atenţia, dar el se ofensează, se zbârleşte la tine şi te amendează cu o lege nouă, punându-ţi pumnul în gură: „Imunitate parlamentară. Eu conduc!" Tu taci şi închizi ochii. „Nu ai încredere?, atunci schimb lozinca «Yes we can!»" că-i la modă şi-n America. „Noi te-am angajat să faci ce spune constituţia ţării nu ce vrei tu!", aşa ar trebui să-i spunem.
Am devenit cu toţii nişte încrezuţi. Ne umflăm în pene toată ziua şi ne strofocăm în oglindă. Suntem „megamaniacs". Toate aceste scăpări şi abuzuri trebuiesc amendate. Dacă o să-i vezi ce fac, ce zic şi ce plănuiesc să facă, sigur vei trage concluzia că suntem conduşi de nişte nebuni. Sunt nişte nebuni la cârma ţării! Ei ne planifică un viitor periculos.
Viitorul depinde de ceea ce facem acum. Sună alarmant, dar tot ce facem acum ne se va reflecta în viitor. Orice decizie luată acum construieşte ziua de mâine. Viitorul începe să ne dea semne, ne atenţionează de pericolul inerent. Viitorul ne recomandă să ne corectăm greşeala. Viaţa aleargă cu o viteză uimitoare şi ne lasă cât mai puţin timp pentru rectificări şi cu avansul actual al tehnologiei suntem mereu pe pilot automat, fără posibilitatea de corecţii manuale în timp ce conducătorii noştri se bat între ei pentru ciolan, se bat precum golanii din fundul mahalalei, pentru funcţii şi putere, fără să le pese de noi.
Soarta omenirii este o afacere foarte serioasă şi dacă nu o dezbatem cu atenţie nu ştiu cum vom rectifica deciziile maniacilor, care se vor întoarce să ne zboare dinţii din gură. Cum naiba de ascultăm de indivizii ce dau ordine să bombardeze şi să omoare sute de mii şi milioane de copii, părinţi şi vieţuitoare pentru a le fura tot ce au primit de la Dumnezeu gratuit? Au ciomagul atât de mare încât nu-i mai poate opri nimeni acum? Ăştia nu sunt oameni pe care să-i ai în frunte ca şi conducători, care să ia decizii pentru bunăstarea ta şi a familiei tale.
Când la conducere sunt oameni fără viziune şi înţelepciune, fără calităţile necesare ca să-ţi planifice destinul, aceştia nu se înjosesc doar pe ei înşişi, înjosesc întreaga naţiune şi atunci nu îţi vine să strigi: „Mai bine mort decât umilit!". Ei nu te pun în pericol doar pe tine ci şi mediul înconjurător, cu animale şi vegetaţie cu tot.
Mergem spre crucificare sau ne trezim din hipnoză?
E de necrezut cum dau ei vina pe alţii decât să-şi recunoască impotenţa. Ei s-au pus la adăpost prin legi create cu viclenie, ducând naţiunea de nas, distrăgându-i atenţia de la scop. Sistemul financiar a devenit îngrijorător - totul se vinde şi cumpără. Nimic nu mai e sacru ci totul trebuie să crească indefinit, o lăcomie fără margini. Banii şi războiul merg mână în mână, şi nu sunt banii, ci oamenii cu scopul lor murdar, oameni bolnavi de lăcomie, care primejduiesc soarta omenirii. De aceea omul trebuie să se schimbe. Orice facem ne afectează viaţa şi sufletele. Am intrat în această cursă şi nu mai e timp. E o cursă în continuă schimbare. Schimbare în bine sau în rău? Mergem spre crucificare sau ne trezim din hipnoză şi spunem Huooo! Nebuno! Şi dacă realizezi că te omoară atunci de ce nu te ridici? Ridică-te şi fă ceva! Nu poţi aştepta ordin de schimbare de la conducătorii tăi căci ei nu o vor face niciodată. Ei s-au obişnuit aşa cu degetele-nfipte până-n cot. Ei umblă doar după aplauze şi asta-i foarte trist. Uite-i în America cum se aleg fără pic de responsabilitate cheltuind banii oamenilor, huiduindu-se în puf şi marmură. Uite-i în Rusia cu Perestroica şi gaz! Obama, Putin cât şi Băsescu se întrec care mai de care cu bombardatul şi miliardele „lor" ca trei „păcălici" şi alte „dame".
Putem omorî de la distanţă
Cred că lumea se va trezi şi vom trăi acea pace de o mie de ani despre care vorbeşte Biblia. Chiar în armata americană se întreabă mulţi soldaţi de ce trebuie să ucidă atâtea suflete nevinovate, suflete cărora nu le-au făcut nimic dar care or să-i hăituiască prin coşmaruri, acasă. Cu sinceritate vă spun că eu nu pot arunca cu bombe în oameni civili sau să trag în oameni bătrâni, mame şi copii. Ei sunt creaţia lui Dumnezeu ca şi mine. De ce să trag în ei? Să trag pentru că şefii lor nu sunt pe placul şefilor mei. Deci, dacă ai bani şi putere poţi deveni Dumnezeu? Dar mai nou, realizând deşteptarea, şefii au inventat drona. De-acum putem omorî de la distanţă, fără a fi expuşi la suferinţă şi vinovăţie. Nu mai există mustrare de conştiinţă pentru soldatul de la distanţă. Se pare că au o listă a morţii în Casa Albă, altcum nu se explică abundenţa de execuţii zilnice în jurul pământului, execuţii la care ne facem părtaşi cu toţii. Pasivitatea noastră e de neîngăduit dacă dorim un viitor al bunăstării şi al păcii pe pământ. Suntem conduşi de oameni tare bolnavi. Săptămânal aleg câte unul pentru execuţie. E de necrezut! Poate că e bine într-un fel că oamenii nu se trezesc. Poate că ei îi aşteaptă ca ceilalţi, majoritatea s-o facă. Întreg sistemul va cădea peste noapte. Abia când se va trezi întreaga conştiintă a planetei vom fi salvaţi. Nu vom mai merge la război. Nu ne vom mai înrola în armată. Vom renunţa la ce a fost şi o să îmbrăţişăm ce va urma. Vom deveni alţii cu un nou fel de existenţă, un nou fel de a trăi.
Antidotul e frumuseţea, integritatea şi adevărul. Staţi în picioare şi vă confruntaţi pe voi înşivă pentru că dacă nu o veţi face, nimeni nu o va face pentru voi. Dumnezeu m-a lăsat pe pământ să fiu corect şi dacă nu o fac, atunci rămân un nimic. Dacă ei nu realizează nici azi abuzul şi nedreptatea şi nu se recompun, atunci istoria e blestemată să se repete spre durerea mea. Mă gândesc la execuţia ţarului Alexandru şi a familiei sale, dar şi a unor conducători ai României
O mare operă, o reorchestrare e inevitabilă. Noi trebuie să ne schimbăm!