Alegerile europarlamentare din România din anul de grație 2014 au adus României câteva aspecte care depășesc orice așteptări. Dacă mai aud pe cineva spunând că America este țara tuturor posibilităților, îl trimit la reciclare. Alegerile chiar dacă au fost previzibile au adus și unele surprize nu neapărat ca rezultate ale votului, cât ca urmări, consecințe sau declarații. Se remarcă la prima aruncare de ochi, scorul mic al P.N.L., sub pragul dorit și imaginat de Antonescu, fapt ce a atras după sine demisia declarativă a celui care și-a făcut un obicei din a promite că demisionează și a reintra apoi pe geam. Se pare că și acum se încearcă la fel. Probabil domnul Antonescu, ține neapărat să îngroape P.N.L.-ul odată cu visele sale de a deveni președinte. Trecerea PNL în familia partidelor populare europene poate părea o surpriză pentru unii, pentru mine nu este, eu am spus asta de acum câteva luni, de când s-a rupt U.S.L.-ul, și ea confirmă tradiția politicianului român, care ”de dragul stabilității” urcă în căruța puterii. Pentru că votul obținut de P.N.L. dar mai ales de Antonescu la aceste alegeri arată clar ca lumina zilei că grupul contestatarilor sau ne-simpatizanților lui Antonescu este mult mai mare în teritoriu decât în Biroul Politic acesta încearcă să se salveze și să își salveze șansele la prezidențiale sărind în barca popularilor europeni. Interesul, dar mai ales banii vorbesc!
Un alt președinte, sau fost președinte liberal, domnul Tăriceanu insistă și el în a se face de râs, probabil însă pus de alții, că altfel este greu de crezut că ar dori să devină penibil din proprie inițiativă. Împins fără îndoială de papa Ponta, mister Tăriceanu care se crede Tăricel, reintră și el în P.N.L. pe geamul lăsat deschis de coloana a V-a pesedistă din Satu Mare apoi intră pe gaura cheii în ședința Biroului Politic a P.N.L., unde chiar nu avea ce căuta, crezând că nu va îndrăzni nimeni să îl înfrunte după eșecul de la alegeri, dar, așa cum spune cântecul, „și-a ieșit din minți cu un șut în dinți!” Cine nu a văzut personificarea penibilului, să vadă înregistrarea cu declarația și grimasele lui Tăriceanu, după ce a fost scuipat din ședința B.P. a P.N.L.
Singurul liberal sau fost liberal care se poate lăuda cu un rezultat bun este candidatul independent Mircea Diaconu, cel eliminat de Antonescu din teama de a nu pierde un loc de parlamentar european pe motiv de A.N.I. Mircea Diaconu, ajutat mediatic, fără îndoială, de Antene, a reușit un scor de maidan, de 6,95%, mai mult decât U.D.M.R. și P.M.P.-ul parașutistei. Este un rezultat istoric, nu atât pentru că a fost ales ci pentru că a bătut două partide cu pretenții, cu susținere mediatică și mai ales financiară și politică redutabilă. De acum încolo, orice va face actorul, această palmă dată sălbaticilor va rămâne în istorie, pentru că palma a fost dată atât lui Crin Antonescu, cât și celor cu scor sub el. Antonescu ar trebui să se întrebe dacă nu cumva cu Diaconu pe lista PNL ar fi fost încă președinte de partid, pentru că matematic 14,86+6,95 =21,81. Punct. Interesant este că domnul Ponta ține să se facă și el de râs și se laudă că a pus și el osul la osul lui Mircea Diaconu: „L-am ajutat sa nu i se fure voturile in secții”. Pe lângă ridicolul declarației, domnul Ponta dovedește că nu gândește și practic se auto-incriminează. Păi de aici înțelegem că la aceste alegeri s-a furat cu știința și acordul domnului premier, dar că Mircea Diaconu nu a fost furat, pentru că așa a dat domnia sa ordin. Nu am găsit altă rimă!
Scorul obținut de partidul președintelui și a sa parașutistă mă scutește de orice comentarii. Sunt curios dacă va face cineva plângere la parchet pentru marele scuipat primit de P.M.P. prin acest vot obținut și așa cu eforturi și încălcări repetate și flagrante ale legii electorale, de la mașini cu afișe electorale circulând pe lângă secțiile de votare în ziua votului, la cadouri electorale și până la afișarea propagandei vizuale în alte locuri decât cele stabilite de lege. Dacă Eba a juns să facă mișto de P.M.P. și să se fericească că nu a candidat independent, că atunci P.M.P.-ul nu ar fi obținut nici atât, înseamnă că noul partid al președintelui este de tot râsul. Să fi vorbit Eba în numele tatălui, al președintelui sau al slabului duh? Doamna Elena Pleshcoienko ar trebui să se mai ascundă odată ca în vara lui 2012, să nu o mai vadă lumea și să iasă doar când va auzi măcar un stadion scandându-i numele. Pentru cine s-a uitat măcar de curiozitate pe afișele electorale ale partidelor, inclusiv pe cel al PMP rezultatul obținut de acest partid poate să fie un semnal de alarmă, că astfel de campanii nu mai au succes la public. A zburat puiul cu ața! Apropo de stadion, a fost de toată jena duelul politic dintre doi foști mari sportivi, Ilie Năstase și Ruxandra Dragomir, fiecare însoțindu-și șeful de partid prin toate scenele politice, arătând niște figuri triste, de sportivi de companie ale unor lideri care nu au nimic în comun cu spiritul sportiv. Jenant și degradant. Sunt convins că dacă sportivul Năstase ar fi candidat singur, ar fi obținut și el numărul de voturi necesare, poate chiar mai multe decât actorul. A preferat însă să se facă de râs înainte de a ajunge parlamentar european. Prezența sa la întâlnirea lui Ponta cu vicele Biden căruia i-a înmânat o rachetă de tenis, fiind îmbrăcat în uniformă cu Steaua pe umeri, arată că nu mai știe nici el ce este, tenisman, politician sau general. În general, prin ieșirile sale împotriva unor reporteri demonstrează că a devenit om politic. Că așa-i în tenis. Și ca să nu creadă cineva că România este chiar așa singură în lume, să vedem ce s-a întâmplat prin alte electorate Europene.
Europa și-a mai ales parlamentarii și prin alte gubernii. Prezența la vot a fost în medie de 43,11%, cu un maxim de 90% în Belgia și minim de 19% în Slovacia. Se remarcă un procentaj scăzut în rândul fostelor țări comuniste, a țărilor din Estul Europei, un procentaj mediu, de 40-50% la nivelul țărilor cu ”voce” și o prezență ridicată în rândul țărilor ”neutre” care nu se manifestă la nivel european, nici pro nici contra și doar își văd de rosturile de economia lor, fără să pună mare preț pe politica Europeană. Deci interesul populației față e Europa este mai scăzută exact în țările în care clasa politică vorbește mai mult despre UE. Aviz celor care introduc obligativitatea intonării imnului în școli, probabil odată cu introducerea tablourilor membrilor Comitetului Central. O altă caracteristică a acestor alegeri o constituie faptul că tot mai mult câștigă teren partidele așa zis „populare”, cu idei naționaliste, nu neapărat extremiste, care pun pe primul loc interesul național, lăsând marile idei ale unei Europe Unite să facă purici și abia apoi să se scarpine. Numai la noi, PMP și președintele Băsescu, chiar și Ponta, obișnuiți cu capul plecat , slugarnici față de tot ce înseamnă putere, vorbesc despre SUE și cedare de suveranitate.
În Franța lumea e șocată, Frontul Național, partid de dreapta a câștigat alegerile europarlamentare la un scor care justifică oarecum cererea lui Marie le Pen de organizare de alegeri naționale. Este posibil ca pe fondul nemulțumirii populației față de rolul tot mai mic al Franței în viața politică europeană și hegemonia prusacă, să asistăm la unele reacții naționaliste mai pronunțate. Bate un Mistral prin Franța de te ia pe sus.
În Anglia alegerile au fost câștigate de U.K.I.P., un partid de asemenea „popular”, dar antieuropean. Aici rezultatul nu ar trebui să mire pe nimeni, Anglia, Irlanda, britanicii în general cochetează de mult cu ideea ieșirii din UE, sau a unei politici mai rezervate față de conducerea germană a UE. Anglia de altfel își poate permite să renunțe la „binefacerile” politicii europene, ea a avut mereu politica și piața ei. Cine a făcut față Meserschmitt-urilor face față și urmașilor lor. Nigel Farage, liderul partidului a declarat: „nu ați auzit încă totul despre noi”. Urechea pe tobă!
În Germania a câștigat cum era de așteptat partidul lui Merkel, pe baza principiului că nu se schimbă echipa câștigătoare, Germania Conduce Europa, așa că orgoliul teutonilor este liniștit. Cu toate astea sunt tot mai multe voci care spun că e timpul ca Germania să susțină financiar doar populația Germaniei, nu toate populațiile Europei. Așa se explică și locul câștigat de NPD, partidul naziștilor din Germania. Achtung! În concluzie, Europa se îndreaptă cu pași mărunți dar repezi către doctrinele de dreapta, naționaliste, fapt ce ar putea duce la dizolvarea, diluarea sau domolirea intențiilor unificatoare. Nu este exclus să fie băgată și coadă atlantică pe aici, pentru că iată, multă lume a votat sau absentat în spiritul celebrei expresii Nulandeze: F**k the U.E.!
Ucraina a avut și ea alegeri, prezidențiale dar tot cu ochii la Europa. A ales și ea, ca și noi în 89, un comunist cu față „europeană”. Probabil că asta e rețeta transformării fostelor țări comuniste în colonii europene. După un preludiu cu reclamații privind atacuri cibernetice, după zone în care nu s-au deschis secții de votare, după răpiri de jurnaliști ca în carpeta de pe perete, a ieșit câștigător iliescianul Petro Poroshenko, cu 54%. Gospodina Timoshenko, blonda din Ucraina, cea închisă „politic pentru corupție” și eliberată sub presiunea lunetiștilor pro-europeni, cică ar fi obținut doar 13%, dezamăgitor de puțin, scor care nu mai are nevoie de comentarii. Oricum poate fi mulțumită, măcar a făcut un scor de două cifre, de două ori mai mult decât Elena Pleșhcoienko. Putin a declarat că recunoaște alegerile din Ucraina, deci nu sunt probleme cu proteste sau reclamații ale pro-rușilor. Păi cum să nu îl recunoască pe Petro, că doar a fost ministru în două guverne ale lui Ianukovich și au lucrat, atât Putin cât și regele ciocolatei în aceeași branșă, ar fi culmea ca un K.G.B.-ist să nu recunoască un alt K.G.B.-ist de vreme ce au desfășurat pe vremuri aceeași activitate. E ca și cum Voiculescu nu l–ar fi recunoscut pe Băsescu. Acum toată lumea este mulțumită, Ucraina are la conducere un comunist dulce, cu mască europeană. Dacă e să ne luăm după unele biografii neoficiale și noi am avut președinte cu origini ciocolatii. Răzbunarea e dulce!
Păi dacă Europa schimbă cadența și își aranjează pașii după mersul lumii, de ce ar mai mira pe cineva că așa zisa dreaptă românească încearcă să caute un limbaj comun, poate și un candidat comun și că Antonescu trage cu dinții de scaun, jucând farsa demisiei și candidaturii pentru un nou mandat liberal, făcând acum pe salvatorul dreptei? Nu căutați gesturi de bun simț în politică, cu atât mai puțin în cea românească, nu există așa ceva. Stați să vedeți de acum încolo lovituri sub centură și de la stânga și de la dreapta. Scorul obținut de alianța U.S.D. deși pare mulțumitor, este de fapt un mare semn de întrebare. Domnul Ponta cu U.N.P.R. și P.C. cu tot, nu au reușit să obțină voturile a nici 15% din electorat, iar asta spune enorm. De tot hazul a fost televiziunea lui Ghiță, care și Luni la prânz când toată lumea avea rezultatele parțiale, prezenta P.S.D.-ul tot cu 43%. Atâta primise ordin, atâta era planificat, atâta arătau, pe ei nu îi interesa ce spune lumea. Scorul ca număr obținut de P.S.D.+P.C.+ U.N.P.R., este de toată jena și arată că marele partid este în scădere. De aceea cred că graba liderilor de dreapta de a se alia acum este dovada faptului că aceștia nu gândesc, nu știu să facă o analiză corectă și caută soluții disperate, noi alianțe și combinații care nu au nici o legătură nici cu convingerile, nici cu doctrinele și nici cu simpatiile politice sau personale, totul se rezumă la câștigarea puterii, obținerea ciolanului cu orice preț, chiar cu prețul trădării politice, doctrinare sau naționale. Una peste alta, M.R.U.,Tăriceanu, Antonescu și Elena Udrea ar trebui să iasă din viața politică, au convins, orice eforturi sunt inutile, nici unul dintre ei nu va fi președinte, chiar dacă se vor uni, pentru că și vor uni de fapt antipatiile și imaginile proaste, provocând sau aducând scârbă. Cine vorbește despre proiecte pentru România, sau pentru dreapta, se gândește de fapt la un proiect pentru ciolan. Rien ne vas plus!