Prin amabilitatea domnului prof. Ion Coja - căruia îi mulţumim -, ne-au parvenit două reacţii la articolul semnat de dl. Andrei Marga în portalul online Cotidianul - pe care vi-l prezentăm spre lectură - şi prin care s-a poziţionat pe postura de avocat al... După opinia noastră, părerile avizate ale celor doi semnatari ai reacţiilor - prof.univ. dr. H.C., Gheorghe Mihai şi prof. Mihai Vinereanu -, pot fi sintetizate prin cunoscuta afirmaţie euclidiană: „Ouod erat demonstrandum!” Orice alt comentariu pare de prisos. Concluzia o trageţi Domniile Voastre. (Redacţia ART-EMIS)

Faptul că formația folclorică „Dor Transilvan” (din rețeaua Primăriei municipiului Cluj-Napoca), a cuprins în repertoriu, a multiplicat (din 2010) și, în cele din urmă, a proiectat pe TVR 3 o colindă cu versuri primitive, de genul „jidovii” care s-au răfuit cu Iisus Cristos, nu poate fi luat nici ca accident și nici superficial. De ce ? În mod clar nu este vorba de obișnuita culegere de folclor, căci abia folclorul degradat al istoriei a operat cu asemenea clișee. În plus, cultivarea folclorului nu înseamnă nicăieri colecționarea a tot felul de rime și note ce trădează doar incultura. Nu este vorba nici de libertatea de opinie, căci nimeni în lumea civilizată nu pune în față opinii ce se infirmă din prima clipă. Oamenii maturi concurează cu idei veritabile, nu cu opinii demult clasate. Nu este vorba nici de credință religioasă, căci credința este altceva decât exhibarea prostului gust. Pe de altă parte, credința creștină este diferită de ritualurile rudimentare (care duc, de pildă, la „sfințirea” a tot felul de tarabe ruginite și drumuri desfundate sau la premierea șefilor zilei!). Nu este vorba nici măcar de preluarea aproximativă a unor formulări ale Evangheliei după Ioan. Azi se știe că tocmai prologul acesteia este un vechi poem evreiesc.

Faptul petrecut la Cluj-Napoca este, după toate datele, felul de a gândi primitiv al unor oameni care nu au nici cea mai mică neliniște, încât să se întrebe: este adevărat ce se spune în maculata lor frazare și ce se află în capul lor plin de clișee? Este de spus cu toată franchețea că faptul consemnat mai sus ține de o problemă mai largă, recurentă în creștinismul din România de astăzi. Nu trebuie omis că acest fapt imund intră, la o privire lucidă, în răspunderea directă a Primăriei, a sponsorilor formației respective și a responsabililor folclorului din administrația județului Cluj. Acest fapt intră, însă, și în răspunderea teologilor. Nu se poate spune că religia este veritabilă și cultura în ordine câtă vreme apar asemenea probe crase ale lipsei de cultură. Nici religia nu este compatibilă cu orice nivel de informare, chiar dacă credința este ceva personal. Ce se ascunde în frazările pretinsei colinde a formației Dor Mărunt? Cât mai simplu spus, este vorba de necunoașterea a ceea ce înseamnă, la propriu, creștinismul. Este evident necunoaștere la nivelul unor formații folclorice, dar trebuie spus, prin implicație, și la nivelul unor parohi (care nici ei nu mai citesc!) sau activiști (care sunt cu credința în gură pe la festivități televizate, pentru ca apoi să fraudeze vârtos, în diferite feluri!). Să luăm însă în seamă istoria lui Iisus din Nazaret, așa cum este ea cunoscută astăzi și asumată de creștinismul timpului nostru. Nu există istoricește nici un indiciu al vreunei distanțări a lui Iisus față de evreii din timpul său și din orice timp. Toate trăsăturile lui Iisus, absolut toate (felul de a gândi, sensibilitatea, credința, felul de a se exprima, viziunea asupra lumii, angajamentul etc.) sunt - cum au arătat deja Pinhas Lapide și Hans Küng, în dezbaterea radiodifuzată din 1976 - evreiești. Iisus a gândit și a acționat în numele iudaismului, pentru a-l pune în mișcare într-o epocă dramatică pentru poporul său. El și-a asumat că la Templu („casa lui Dumnezeu” construită de Solomon), trebuie făcut ceva pentru puritatea a ceea ce el numea „casa Tatălui ceresc” și a acționat în consecință. A-l pune pe Iisus în opoziție cu evreii în privința relației cu Dumnezeu a fost tehnica perversă a unor ramuri ale nazismului și a adepților acestuia din Europa Centrală și Răsăriteană. Procesul lui Iisus și deznodământul de pe cruce? Acest proces a fost instrumentat copios pe scara istoriei, pentru a-i acuza pe evrei de deicid. Azi se cunoaște prea bine, de la B. Travers Herford (1923) și Paul Witner (1961) încoace, că procesul lui Iisus a fost un proces roman. Evreii nu aveau nici procedura, nici permisiunea de a o aplica în preajma unei mari sărbători, nici condamnarea unui coreligionar și nici crucificarea în abordarea proprie a litigiilor. Mai trebuie adăugat că este greu să-i întreci pe evrei în credința în Dumnezeu și, cum se observă și din enciclica comună a Papei Benedict al XVI-lea și a Papei Francisc (2013), faimoasa emunah evreiască continuă să inspire. Mai este nevoie să amintim că Dumnezeul lui Iisus este același cu Dumnezeul lui Abraham, Itzak, Jacob, cum ne asigură chiar Evangheliile despre Iisus? Predica de pe Munte și celelalte exprimări ale lui Iisus, pe care apostolul Pavel le-a sistematizat și le-a consacrat ca o nouă viziune, care este creștinismul, nu erau în nici un fel opuse evreilor, chiar dacă în efervescenta viață religioasă a iudaismului au concurat multe curente. Creștinismul a fost îmbrățișat mai întâi de către evrei, apostolii fiind, cum se știe, evrei. (Eroare, iudei nu evrei, ceea ce nu este acelaşi lucru - n.r.) Dintre evrei s-au recrutat primii creștini, iar o parte a evreilor nu sunt nicidecum singurii din lume care nu au văzut în Iisus febril așteptatul Mesia. Putem evoca astăzi foarte multe fapte stabilite cu acuratețe de cercetarea istorică a vieții lui Iisus din Nazaret. În fond, suntem astăzi generațiile care au mai multe informații despre ceea ce s-a petrecut în Țara Sfântă înainte de nașterea lui Iisus, în timpul vieții lui pământești și după crucificare. Nici o generație anterioară nu a avut la dispoziție atâtea informații. S-a putut depăși astfel cu multe decenii în urmă falsa opunere dintre Iisus și evrei și s-a deschis problema veritabilă, care este cea a cunoașterii istoriei în urma căreia Iisus din Nazaret a devenit Iisus Cristos. Reconstituirea acestei istorii este o preocupare culturală de cea mai mare anvergură și cu cel mai larg impact a timpului nostru. Dar informațiile și această problemă veritabilă au rămas, din nefericire pentru publicul românesc, departe. Sunt în literatura de specialitate internațională câteva sute de monografii solide despre Iisus din Nazaret. În diverse țări sunt traduse multe dintre ele. După ce protestanții au inaugurat cercetarea lui „Iisus istoric”, catolicii s-au dedicat acesteia (începând cu Ernst Renan) cu mari forțe, iar în Israel sunt peste o sută treizeci de volume și studii de mare precizie consacrate lui Iisus din Nazaret. Din păcate, în România nu s-a produs nici o astfel de lucrare, iar traduceri sunt vreo două, trei, și ele deja prea vechi. Nu se mai susține nici un curs pe aceste teme. Nu se poartă nici o discuție relevantă, iar ignoranța tinde să devină cuprinzătoare. Cu un cuvânt, este o ceață groasă. Să mai insistăm asupra observației lui Hegel, cum că în ceață se fac confuzii elementare?

Există ieșire din ignoranța ce persistă la noi în jurul acestor teme. Nu este deloc realistă, nicidecum, relativizarea Holocaustului evreilor, găsind acum aproape oriunde holocaust. Relativizarea i-a făcut pe cercetătorii evrei să vorbească, pe bună dreptate, de Shoah. Ieșirea din ignoranță pe care o am în vedere, la propriu, presupune doi pași. Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui „Iisus istoric” și a corelației dintre „Iisus istoric” și „Iisus eschatologic”. Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul. (Andrei Marga)

Prof. Gheorghe Mihai către prof. Ion Coja

Semnatarul respectivului material nu are cunoștințele necesare și suficiente care să-i susțină aserțiunile; face dovada simplă că nu a înțeles religia, cu atâta mai puțin religia creștină, defel creștinismul ortodox. Mai grav, mi se pare, e faptul că nu cunoaște istoria spirituală europeană, n-a găsit timp să aprofundeze axio și praxio teologia secolelor II-IV era noastră. Este uimitor pentru un gânditor de talia lui Andrei Marga să nu găsească interpretarea adequatio rei et intellectibus a valorilor de dincolo de evreitate, de dincolo de romanitate, de dincolo de răutățile filosofilor și „filosofilor” germani din sec. al XX-lea. Orice abordare (?) despre Iisus fără Hristos e un scientism viclean și, deci, pervers Lămurirea e de o simplitate dezarmantă: Iisus e întruparea lui Hristos, iar Hristos e Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu mai înainte de toți vecii omenești. Că Logosul s-a întrupat acolo, atunci e de meditat. La fel, a reduce semitismul la evreitate e stupiditate, a identifica iudaitatea cu evreitatea și israelitatea mi se pare aberație. Din text, Andrei pare a fi rămas la Feuerbach, poate, la Bebel, nu cred că l-a descifrat pe Gadamer, ca să nu-i mai amintesc pe Noica, pe Steinhardt, pe Stăniloaie. Și, Doamne, domnule profesor, Andrei a fost contemporan cu aceștia (și nu numai). Nemărginita mea mirare e că eu, un pricăjit oarecine, i-am găsit (pentru că i-am căutat), iar el nu. Ori nu a găsit Comunicarea.

Mă întristează nespus filosoful (căci este filosof) Andrei Marga, clujeanul, urmaș al lui Blaga (nu?).” [...] „Ar mai fi de spus și altele. Nimeni nu e absurd să pretindă unui autor invocarea unei bibliografii exhaustive la tema abordată, nici a unei bibliografii parcurse de el, cititorul. La fel, argumentării unei aserțiuni originale sau însușite de alții, cu argumente proprii și/sau preluate de la alți, i se răspunde cu contraargumente, adică critica armelor e înlocuită cu arma criticii (Marx), într-un dialog peirastic și diaporematic (Aristotel), posibil într-o democrație cum este a noastră. Între altele, dl. profesor preia o idee vehiculată, dezvoltând-o pe scurt, publicistic. Unii au proclamat că românii sunt genetic antisemiți; domnul profesor sau nu e român sau a făcut dovada că proclamația e falsă prin atitudinea intelectuală față de Iisus Hristos și față de anumite colinde românești. Colindele fac parte din tradiția neamului românesc. Unele colinde sunt creștin ortodoxe, altele sunt profane; ele sunt perpetuate de minimal un mileniu, din generație în generație, împreună cu doinele, cu baladele, cu strigăturile etc. Cercetându-le descoperim că, prin unele, românii nu apar ca genetic antisemiți (evrei), ci și antimaghiari și antițigani și antiruși. Problema e că românitatea este fie anterioară stabilirii în spațiul ei a evreilor, maghiarilor, țiganilor, rușilor sau, dimpotrivă, este posterioară stabilirii în spațiul ei spiritual a evreilor, maghiarilor, țiganilor și rușilor; dacă e anterioară genetica e infirmată, dacă e posterioară domnul Marga e orice altceva decât român. La un nivel primar, domnul Marga are dreptate prin separarea Omului Iisus de Logos-Fiul lui Dumnezeu, pentru că e detectabilă plasarea unui craniu, de pildă, prin cercetări minuțioase, că ar aparține cutărui sau cutărui; ceea ce nu pot arheologii, antropologii, istoricii ș.a. e detectarea spiritului și, prin urmare, a Spiritului. Că Iisus s-a născut om, în carne și oase, atunci-acolo, e vrerea Tatălui și prin Duhul Sfânt, dincolo de înțelegerea scientistă. Că apăru acolo-atunci ne minunăm, căci „ai Lui nu L-au vrut.”, subiecte ale libertății de alegere. Am urmărit un filmuleț „Iisus dincolo de mit”. E o ticăloșie fără seamăn, căci Iisus nu e nici dincolo, nici dincoace de mit. Asta înseamnă să nu ai habar ce înseamnă mit. Viracochia sau Budha pot fi tratați în asemenea termeni, nu și în privința Mântuitorului Neamurilor. Cât privește colindele românești, știu ele ce știu”. Gheorghe Mihai

Prof. Mihai Vinereanu către prof. Ion Coja

„Andrei Marga debitează o serie de gugumănii în articolul încriminat, care unor naivi ar părea că au o anumită „logică”, dar ele sunt lipsite de logică si contravin adevărului istoric. În primul rând, dumnealui vrea să acredideteze ideea ca n-a fost un conflict între Iisus şi evrei. O aserţiune falsă, fapt cunoscut de toată lumea, deci nu are rost să insist, totuşi voi insista mai jos asupra unor detalii mai puţin cunoscute, chiar filosofului Marga. Domnul Marga ar trebui să stie că în Talmud Iisus este facut în fel şi chip. Este numit mamzer (bastard), pe Fecioara Maria, o numesc adulteră, ca să nu zic mai mult. Iisus este numit idolatru şi stricător al legii iudaice, drept pentru care a fost condamnat la moarte de către ei, nu de către Romani, iar după moarte, la pedeapsa vesnică de a fierbe în Iad „într-un cazan cu excremente”! Realmente nu exagerez cu nimic. Aceste „detalii” sunt prezentate în lucrări contemporane, pe care desigur marele filosof nu le cunoaşte[1] Tot in Talmud evreii se lauda că ei l-au ucis pe Iisus, nu romanii. Dacă ar fi să acţionam după aceeasi logică, ar trebui ca şi noi să le cerem evreilor să-şi faca mea culpa, pentru nişte aserţiuni mult mai grave decât, un inocent colind. Cu toate acestea, eu nu cred că evreii din ziua de azi sunt de vină de ceea ce au spus nişte rabini în primele secole după Christos, dar nici ei nu trebuie să se lege de nişte colinde inofensive. Problema trebuie pusă numai în acesti termeni. În ce priveşte Liturghia Ortodoxă (de fapt nu este doar una), a cere să o modifici este cum ai cere să se modifice toate pasajele din Noul Testament unde sunt încriminati evreii. În special în Evamghelia după Ioan, care după o serie de teologi moderni este singura Evanghelie scrisă de un contemporan al Lui Iisus (Marga susţine că nu a fost niciun conflict între Iisus şi evrei, se pare ca nu a citit nici Evengheliile cu destula atenţie). Asa ca dupa logica lui Andrei Marga, ar trebui cenzurate nu numai inofensivele colinde, dar şi Liturghiile, Evangheliile şi de ce nu, şi Talmudul. Escamotăm istoria, ne furăm căciula şi toata lumea va fi fericită. Halal logică!”

Mihai Vinereanu