„Există lucruri care nu merită milă: ipocrizia, frauda şi tirania” (Frederick William Robertson)

Sincer, nu ştiu de ce am scris acest articol! Eram pe cale să renunţ. Au fost atâţi gânditori mari care sfătuiau oamenii să gândească mai mult şi facă mai puţin. Din nefericire, însă, omul nu învaţă niciodată, fiind orbit de ipocrizie şi de avariţie, începând cu aşa-numiţii lideri ai lumii. Am urmărit de ceva timp caricaturile revistei „Charlie Habdo”, pe care le-am dezaprobat întotdeauna. De asemenea, mi-am reamintit tot ce ştiam şi tot ce am cercetat legat de uciderea recentă a membrilor revistei „Charlie Habdo” din Paris de către terorişti islamici. Acest eveniment a ridicat întrebări profunde despre relaţiile dintre islamism şi cultura vestică, despre rolul libertăţii de exprimare, apologia urii şi despre natura blasfemiei.

Preşedintele francez Francois Hollande, vorbind la locul crimelor, a îndemnat la „unitate naţională” şi a declarat că „tocmai a fost comis un act de barbarism extrem”. În aceeaşi zi, două mii de nigerieni au fost masacraţi de organizaţia teroristă Boko Haram! Nu s-a auzit nimic despre acest eveniment. Bineînţeles, două rele n-au dus niciodată la un bine. Dar imaginaţi-vă cât de diferită ar fi fost situaţia dacă printre victimele nigeriene s-ar fi regăsit măcar un european! Ce lume ipocrită! „Nu suntem toţi Charlie”! Europa, care a devenit o entitate politică, nu-şi conştientizează încă responsabilitatea faţă de alte sisteme de guvernare, incluzând comunităţile islamice, deşi cu siguranţă o bună parte din jurnalismul european „nu este Charlie”. Totuşi, această exaltare în masă a liderilor europeni este periculoasă deoarece ne ascunde propria vină. Trebuie să încetăm să credem că relele nu sunt rele dacă sunt făcute de oameni simpatici ca noi. Cei care au participat crezând că militează pentru libertatea expresiei, pentru pace şi pentru solidaritate sunt folosiţi în alte scopuri. Sunt întristat de participarea muncitorilor francezi la aceste mobilizări sponsorizate de stat.

Franţa are o excepţie în legile libertăţii de exprimare. Ironia antisemitică poate duce la acuzare din partea legii. Astfel, este foarte relevant acest dublu standard al libertăţii de exprimare. Anumite afirmaţii despre evrei pot duce la concedierea din revista „Charlie Hebdo” şi la arest. Comedianului controversat Dieudonne i-au fost anulate anumite spectacole din cauză că a fost condamnat pentru apologia urii. Recent Dieudonne a fost adus în faţa legii după ce a ironizat marşul de solidaritate de duminică din Paris, scriind pe Facebook că este „Legendar! Moment magic echivalent cu Big Bang-ul care a creat universul!”.Un citat din autobiografia lui Mark Twain zugrăveşte adecvat toată situaţia: „Omul este singurul Patriot. Se separă în propria lui ţară, sub propriul lui steag, rânjeşte dispreţuitor la celelalte naţiuni, întreţine cu multă cheltuială asasini în uniformă pentru a tăia bucăţi din ţările altor oameni şi pentru a-i împiedica pe alţii să taie bucăţi din ţara lui. Iar în intervalele dintre campanii îşi spală mâinile de sânge şi lucrează pentru «fraternitatea universală a omului» - dar numai cu gura”. Se pare că aşezarea sentimentelor deasupra libertăţii nu este o reţetă aşa de rea pentru o societate sănătoasă şi deschisă. Aici îmi vine în minte o maximă franceză corectă şi foarte înţeleaptă: „libertatea ta se opreşte acolo unde începe libertatea altora”, o maximă pe care în mod evident revista „Charlie Hebdo” au uitat-o sau au ignorat-o.

Ni s-a spus că lumea a fost îngrozită de veştile acestui atac. Bineînţeles, chiar suntem îngroziţi! Nu suntem de acord cu uciderile şi le condamnăm, nu numai pe acestea, dar şi pe celelalte din jurul nostru: Nigeria, Siria, Irak, Libia, Afganistan, Guantanamo etc. Lista nu conteneşte, dar cine protestează? Acum, după ce s-a mai calmat euforia, părerile încep să fie împărţite (acest lucru ar fi trebuit să se fi întâmplat mai devreme, înaintea manifestaţiilor), poate raţiunea începe să domine sentimentul şi oamenii încep să-şi vină în fire. Faptul că au crescut exponenţial vânzările primului număr al revistei „Charlie Hebdo” editat după tristul eveniment demonstrează că există foarte mulţi oameni care nu aveau habar despre ce era vorba. Pot paria că, dacă n-ar fi fost aşa, numărul manifestanţilor ar fi fost mai mic de jumătate. Prim-ministrul nostru ar fi trebuit să fie destul de raţional să-şi exprime numai regretele, condoleanţele şi poate să condamne acest incident trist. Dar să se limiteze la acestea! În schimb, a fugit repede în Paris să ia parte la adunare. Pare că nu a primit sfaturi mature şi corecte, în situaţia în care le-ar fi cerut. Credea oare că actul participării la manifestaţiile din Paris echivala cu corectitudinea politică? Drag prieten, fotografiile se estompează cu trecerea vremii, dar onestitatea, niciodată! Sunteţi şi dumneavoastră „Charlie”? Personal, nu am fost niciodată un „Charlie”, deşi trebuie să mărturisesc că sunt solidar durerii lor în aceste momente triste. Totuşi, deşi simpatizez cu toţi cei care şi-au pierdut viaţa, nu am participat la manifestaţii. Oare prezenţa prim-ministrului la marşul din Paris va crea tensiuni cu statele islamice vecine? Nu ştiu şi sper să nu! Cum se facă că prim-ministrul nu şi-a dat seama că nu se cădea să participe la marşul din Paris? Franţa, Anglia, S.U.A. şi aliaţii lor nu se numără printre cei care urmăresc dreptatea, pacea, drepturile civile, drepturile democratice şi încheierea războaielor imperialiste de pe glob. Este oare adevărat că Hollande l-a rugat pe Netanyahu să nu participe la marş, dar Netanyahu s-a răzgândit? Este oare adevărat că preşedintele turc Erdoğan a afirmat că „cu greu înţelege cum a îndrăznit Netanyahu să participe la marş”?

Prezenţa la marş a prim-ministrului maltez, care conduce o ţară pacifistă şi generoasă şi care cu siguranţă este mai curat şi inocent faţă de crimele comise de majoritatea liderilor politici ipocriţi, nu i-a făcut cinste. Malta ar fi fost mult mai respectată dacă şi-ar fi păstrat cursul ei de ţară neutră şi pacifistă! Presupun că guvernul Maltez nu vrea ia partea ambelor facţiuni. O rugăminte către toţi politicienii: „Vă rugăm, nu subestimaţi pericolele - paza bună trece primejdia rea”. Acum erup numeroase ciocniri şi revolte peste tot în jurul nostru, cu variate anti-sloganuri împotriva celui folosit la Paris („Eu sunt Charlie”), cum ar fi: „Eu nu sunt Charlie!”, „Ruşine Charlie Hebdo!”, „Eu nu sunt Charlie, eu sunt Mohammed!”, „Dacă voi sunteţi Charlie, eu sunt Kouachi!”, „Noi suntem Cherif!”, „Noi suntem Said!”. În plus, musulmanii scandalizaţi de publicaţia franceză au pustiit comunităţi creştine din Africa: mulţimi violente au incendiat biserici creştine, au distrus casele şi afacerile creştinilor şi chiar au omorât creştini. Să fim feriţi de această tragedie! În afara noilor ameninţări şi a potenţialelor noi violenţe după o săptămână în care au fost atacate atât moschei cât şi sinagogi, persistenţa a ceea ce mulţi musulmani consideră a fi o provocare continuă a deschis subiectul dublului standard in ţările europene ale căror legi împotriva apologiei urii par a nu interzice ridiculizarea islamismului. Mai mult, s-a argumentat că incapacitatea curţilor franceze de a combate caricaturizarea lui Mohammed este de fapt un dublu standard, ştiind promptitudinea acţiunilor întreprinse de justiţie în cazurile în care evreii au fost insultaţi de caricaturişti şi artişti.

French President Francois Hollande, speaking at the scene of the shooting, called for „national unity” and said that an „act of exceptional barbarity has just been committed”. On the same day, 2,000 Nigerians were massacred by Boko Haram! Hardly a sound, much less any demonstration. Of course, two „wrongs” never made a „right”! But how could it have been different had a few, or even one European were among the victims! What a hypocritical world! We are not all Charlie! Europe, which has now become a political entity, is not yet realising its responsibilities towards other dominions, including Islamic communities, although certainly much of European journalism is not „Charlie”. However, this mass self-exaltation of European leaders is dangerous because with it comes a blindness towards our own culpability. We must stop believing that wrongs aren't wrong if they’re done by nice people like ourselves. Those who participated, believing that they can advance freedom of expression, peace and solidarity are being used for opposite ends. I am saddened at the participation of French working people in these state-sponsored mobilizations. France has a compensatory exception to its free speech laws. Anti-Semitic comedy can get you charged with a crime. Of particular relevance, is the perceived double standard when it comes to free speech. Certain kinds of statements about Jews can get you fired from „Charlie Hebdo”, or arrested. The controversial comedian, Dieudonné, has had shows banned after he was convicted of hate speech. On Sunday, after deriding the Sunday Paris march as „Legendary! Magical moment equal to the Big Bang that created the Universe!”, which he posted on Facebook, he now faces a legal inquiry.

An excerpt from the autobiography of Mark Twain, paints the whole picture aptly. „”Man is the only Patriot. He sets himself apart in his own country, under his own flag, and sneers at the other nations, and keeps multitudinous uniformed assassins on hand at heavy expense to grab slices of other people’s countries, and keep them from grabbing slices of his. And in the intervals between campaigns he washes the blood of his hands and works for „the universal brotherhood of man - with his mouth”. Putting feelings above liberty is not a bad recipe for a healthy, open society after all! And here comes to mind a very sage and sound French maxim: „La liberté s'arrête où commence celle des autres”, loosely and simply translated would become „My liberty stops where yours begins”, which evidently the producers of „Charlie Hebdo”forgot or conveniently ignored. We were told that the world was horrified to learn of this attack. Of course, we all were! We do not condone the killings and strongly condemn them, as we likewise do the thousands of innocent deaths occurring all around us; Nigeria, Syria, Iraq, Libya, Afghanistan, Guantanamo and so on. The list never stops but who is protesting?

Now, after the euphoria has died down, feelings are starting to get mixed (this should have taken place earlier and before the manifestations) and perhaps reason is winning over sentiment and people are getting back to their senses. The fact that sales of the „Charlie Hebdo” first publication after this sad event have sky-rocketed clearly shows that many were those who had no earlier idea what all this was about. I bet that had it not been so, much lesser than half would have attended the manifestation. Our Prime Minister should have been sensible enough to simply send his regrets and condolences and perhaps condemnation for this sorrowful incident. And stop there! But no, he immediately went trotting off to Paris to join the crowd. It does not seem that he got any sound and mature advice, if he had sought any after all. Or did he think that his going to Paris amounted to political correctness? Dear friend, photos do fade with time, you know! Honesty never does! Are you a „Charlie”, Your Honour? Personally, I have never been a „Charlie Hebdo”, though I must say, that I am in solidarity with them in their sorrow at this sad moment. However, though I stood in united sympathy for all who lost their lives, I was not demonstrating. Firstly, could his presence, in any way cause friction with any neighbourly Muslim country? I don’t know and I hope not, but your guess is as good as mine!

And secondly, how is it that he didn’t realise that that was surely not his place? France , England , the U.S. and their associates have no standing among human beings who seek justice, peace, civil and democratic rights and an end to imperialist wars across the globe. And is it true, as reported, that Hollande had asked Netanyahu not to attend the march in the first place, and then Netanyahu changed his mind and that Turkish President Tayyip Erdogan had stated that he could „hardly understand how he dared to go”. The Maltese Prime Minister, being the head of a peaceful and generous country and surely much more clean-handed and definitely blameless of the crimes actually being committed by most of the hypocritical leaders tramping alongside, did not achieve any credit for his presence. Much more respect would have been gained had Malta stayed its course of a neutral peace-seeking country! I do not suppose that the Maltese government wants to run with the hares and hunt with the hounds! A plea to all our politicians: „Please, never underestimate the dangers - better safe than sorry”. Now, innumerable clashes and uprisings are erupting all around us with various other confronting slogans to the one endorsed in Paris, namely; „I am Charlie!”. We are witnessing slogans like; „I am not Charlie!”, „Shame on Charlie Hebdo!”. „I am not Charlie, I am Mohammed!”. „If you are Charlie, then I am Kouachi!”, referring to the brothers Cherif and Said. „We are all Cherif!” and „We are all Said!”, they chanted.

Besides, Muslims, outraged by the French publications, have been ravaging Christian communities across Africa while violent mobs have burnt churches and Christian homes and businesses, leaving various people dead. May we be saved from this tragedy! Beyond new threats - and the potential for more violence after a week in which both mosques and Jewish sites were attacked - the persistence of what many Muslims see as continuing provocations opened complaints about a double standard in European countries, whose bans on hate speech some see as seeming to stop short of forbidding ridicule of Islam. Moreover, it is argued that the failure of French courts to clamp down on cartoons satirizing Mohammad was a double standard, given the robustness of action taken when Jews were insulted by cartoonists or artists.

The further proliferation of the cartoons is heightening concern that the already precarious climate in Europe will worsen, with the possibility of more violence. People's sacred beliefs, though not sacred to others, when dragged into the public square do not constitute any right to grievously offend any people of any faith for mere sport, and dress it up as „free speech”. It's just not that simple and crude. Both sides of this battle have, apparently, become addicted to martyrdom. Not unlike the old Catholic saints, it seems that Islam is gaining more „martyrs”. Something which I found rather unnerving was the British Prime Minister David Cameron’s defence of the right to speech that gives offence to others' religious beliefs, in a rebuttal to Pope Francis who said there should be limits. If this is the kind of morality of our world leaders, I wouldn’t be surprised of the imminent world’s total collapse and ensuing chaos!

„Few love to hear the sins they love to act”. (William Shakespeare

Joseph M. Cachia, January, 2015, Freelance Journalist, Vittoriosa, Malta