Pentru a explica infestarea eşichierului politic cu cei mai mari ignoranţi, cu cei mai mari şarlatani ai umanităţii şi starea precară în care a ajuns Mapamondul, vă recomand excelentul film al lui Ben Stein, „Expelled! No Intelligence Allowed!" (Exclus! Inteligenţa nu este permisă![1]). Nimic mai adevărat. Domeniu politic este singura ramură a activităţii umane, evitată de posesorii de intellect, dar atunci, lăsând loc liber impostorilor, suntem la fel de culpabili ca şi ei, pentru că am încredinţat soarta omenirii şi a Ţării Strămoşeşti unor neaveniţi. John Mayor, fost prim-ministru al Marii Britanii, a lansat următoarul concept filosofic: „Prima cerinţă în politică nu este intelectul sau vigoarea-rezistentă, ci răbdarea. Politica este o lungă cursa de alergare, în care, de regulă, o broască ţestoasă câştigă în faţa unui iepure." (The first requirement of politics is not intellect or stamina but patience. Politics is a very long run game and the tortoise will usually beat the hare.) De-abia acum am început să-mi explic îngrijorătoarea lipsă de intelect a politicienilor. Până când m-am familiarizat cu scriitorul american Wystan Hugh Auden, care a spus că „Istoria politică este prea criminală şi patologică pentru a constitui subiect de studiu." (Political history is far too criminal and pathological to be fit subject of study), gândeam că istoria va fi principalul arbitru. Scriitorul american Ambrose Bierce autorul lui The Devil's Dictionary, declara: „În civilizaţia noastră şi sub forma noastră de guvernământ, inteligenţa este aşa de înalt onorată, încât este exclusă din grija oficială". (In our civilization, and under republican form of government, intelligence is so highly honored that it is rewarded by exemption from the cares of office). Ambrose s-a referit la Statele Unite ale Americii, dar acest postulat este perfect valabil la nivel planetar şi cu aplicabilitate incontestabilă în Ţara Strămoşească, ai cărei factori decizionali şi parlamentari sunt posesori de toate, exceptând intelectul. Sper să nu părăsesc aceasta imperfecţiune, până ce nu voi vedea perimetrul naţional condus de persoane ca Ion Măldărescu, Maria Diana Popescu şi, foarte probabil, mulţi alţii, care, în ciuda vicisitudinilor vieţii şi-au păstrat nealterate valenţele patriotice şi intelectuale. Rog pe aceasta cale, pe toţi bunii români, să ceară reducerea drastică a membrilor Parlamentului României, renunţarea la reprezentarea diasporei americane în organismul menţionat şi ocuparea posturilor decizionale pe baza unui test de sănătate şi de inteligenţă. Nu ne putem permite să fim conduşi, la nesfârşit, de cei pentru care perimetrul naţional constituie doar un mijloc de îmbogăţire!
Indiferent de coordonatele geografice, dezideratul esenţial al omenirii îl constituie eradicarea sărăciei. Problemă încă neelucidată, este şi va rămâne pentru multă vreme, provenienţa aceastei surse ajutătoare. Fără a discupla „mesianica" administraţie românească postdecembristă sau oricare altă administraţie a lumii, guvernul nu are asemenea resurse, principala sursă constituind-o bunurile produse în sectoarele economiei. Nu mai constituie un secret pentru nimeni, că ţările industrializate, oferă un standard ridicat de viaţă celor mai „puţin privilegiaţi". Deci, pentru a obţine rezultate mai bune, trebuie acordata prioritate dezvoltării economice, nu redistribuirii, obiectiv major al actualei administraţii. Spre informarea dumneavoastră, în prezent, o treime din veniturile create în sectorul privat sunt preluate de către guvernul federal. Din acest total, 58% se redistribuie sub forma anumitor plăţi. Cu o treime din resursele preluate de către guvern, sectorul privat nu se poate dezvolta, deci crearea unor noi locuri de muncă a devenit practic imposibilă, dovedind că în America, cel mai mare obstacol în eliminarea sărăciei aparţine guvernului federal, nu celor din Wall Street. O economie puternică este furnizoarea asigurării unui nivel de trai decent. Tot astfel cum libertatea economică este determinantă într-o economie puternică, intervenţia limitată a guvernului este determinantă pentru libertatea economică.
Numeroase studii cu caracter economic au demonstrat corelaţia benefică dintre un guvern restrâns şi o economie puternică. Un studiu recent efectuat de doi economişti suedezi, intitulat „Government Size and Growth", demonstrează că în ţările bogate corelaţia negativă dintre dimensiunea guvernului şi dezvoltarea economică este deosebit de importantă. Dacă prezenta administraţie doreşte să redistribuie..., trebuie să lase sectoarele private să creeze noi valori materiale, guvernul fiind total dependent de ceea ce se produce în structurile în speţă. Din nefericire, administraţia nu înţelege acest percept economic, consecinţele administrării conducând în final spre redistribuirea... sărăciei. Sunt convins că nimeni din actuala administraţie nu este la curent cu numele lui Joseph Schumpeter. Pentru dumneavoastră şi pentru cei care mă citesc direct în limba lui Shakespeare, economistul numit a publicat în anul 1942, cartea „Capitalism, Socialism şi Democraţie". Vă rog nu vă impacientaţi, nu este vorba de un nou „Communist Manifesto!" Tânărul Joseph, introducea termenul de „distrugeri creatoare", ca singur mod de a crea, pe termen lung, o dezvoltare economică şi de a menţine societatea capitalistă funcţională. Poate din acest motiv, Titanicul Pontifus Maximus, vrea să ne distrugă creator!
Ca o părere strict personală, omenirea, dacă va mai exista, trebuie să tindă spre un alt sistem politico-economic, întrucât cel prezent a dovedit crase carenţe de funcţionare. Indiferent ce titulatură va primi, pentru a fi funcţional şi în beneficiul tuturor componenţilor societăţii, se impune ca noul sistem să fie implementat de către persoane de o conduită intelectuală, morală şi patriotică, imaculată. Chiar dacă sună utopic, se mai găsesc încă persoane care pot fi încadrate în această categorie. Regretabil, revoltător de puţine! Deşi am mai afirmat şi repetat, nu uitaţi: Socrate, omul care a influenţat filosofia universală, de la Platon la Søren Kierkegaard, susţinea că, „există un singur lucru bun - cunoştinţele, si un singur rău - ignoranţa!" Pentru cei care cititul nu constituie o insurmontabila povară, Mark Twain, ne-a lasat următoarele cuvinte: „pentru un om obişnuit să dea cu ciocanul, tot ce este in jurul lui, este tratat drept cui!" Nu putem implementa un nou sistem cu „ciocănari"! Vechiul sistem, tras pe linie moartă în 1989, nu a putut fi funcţional mai ales din cauza faptului că fusese aplicat de cei ce ne-au tratat drept... cuie.
Grafica - Ion Măldărescu
----------------------------------------------
[1] Exclus! Inteligenţa nu este permisă! (în limba engleză)
Exclus! Inteligenţa nu este permisă!
„Political history is far too criminal and pathological to be fit subject of study." Istoria politică este prea criminală şi patologică pentru a constitui subiect de studiu. (W.H. Auden)