Deci plăcerea noastră nerăbdătoare nu e a descoase, ci mai degrabă, a-i potrivi cununa meritată cu o trenă fără capăt spre univers, chiar dacă realitatea nu ne permite. o vom face virtual, desigur, aplicând nişte procedee din Babilonul indicat. un alt dulce imaginat e o consecinţă extrem de importantă ce rezultă din acea trenă. Cunoscând practic întreaga operă a lui Grig Vieru şi mai ales de peste jumătate de secol pe însuşi Domnia sa, mi-am format un concept asupra acestui cuplu pe care este imposibil a-l dezrădăcina din subconştientul meu. Zeci şi zeci, chiar dacă nu sute de metaliteraţi, valoroşi condeieri, personalităţi marcante din domenii depărtate de litere, mii şi mii de simpli cititori s-au pronunţat răspicat cu privire atât la valoarea cuplului „Grigore Vieru şi opera sa", cât în parte şi la fragmentele acestuia. fiecare a fost inedit în modul său de a evalua şi oricare, pe lângă partea lăudabilă, mai adaugă câte un strop, pe unde mai mic, pe unde mai mare, de păcură sau de miere. Astfel spus, dacă unul diminuează, altul exagerează acest irepetabil cuplu (a se vedea cel puţin MD). Şi asta inevitabil, se va repeta şi în viitor până la cele patru scânduri şi cu certitudine şi după. Starea de lucruri menţionată mă zguduie şi mă obligă cu toată patima mea să expun o paralelă: din punctul de vedere al metamatematicii (matematica matematicilor) hiperbola, parabola, metafora se definesc la fel, distingându-se doar, să zicem, prin volum, ceea ce nu contravine descrierilor milenare ale acestora.
Din mai multe colţuri ale lumii, făcându-mi cald la inimă, au răsunat voci cu ponderi ce au lăsat urme adânci (cavităţi) pe infinita plasă de valori. Esenţa acestora era comună: Grigore Vieru e cea mai mare stea poetică a vieţii româneşti contemporane. Dar pentru noi, cei de pe Pământ, Soarele e cel mai mare astru. Şi noi îl vom exploata pentru a ne expune paralela. Soarele dispune de o Coroană (un subţirel inel de argint sclipitor – promisa lumină a lui Grig –, care se vede bine cu ochiul liber în timpul eclipselor totale), cu o lăţime constantă în toate direcţiile, numită Diametru. Acum să facem un exerciţiu – să aflăm câte lungimi ale Diametrului constituie lungimea Coroanei. Anticipăm soluţia: dacă din oricare colţ al universului s-ar efectua această calculare, rezultatul va fi acelaşi şi foarte intrigant. Rezolvarea acestei probleme, care pare fantastică, poate fi încercată pe o foaie de hârtie, având la dispoziţie un compas, o riglă gradată şi un creion – chestiune bine cunoscută de cei curioşi şi cu studii medii. Să ne scuze cititorul de incifrata judecată adusă imediat mai jos. Acea valoare a Comunei lui Grig măsurată cu Diametru acesteia, notată fiind prin raportul C:D, se face treptat şi aproximativ fără a ajunge la vreo limită printr-un număr finit de măsurări. Acest raport C:D este cunoscut în matematică prin simbolul π, literă minusculă grecească, pronunţată prin pi şi are o istorie fabuloasă, începând cu antichitatea, însă pe noi nu asta ne interesează în esenţă, ci doar faptul că este imposibil a-l prezenta în lumină absolută printr-un număr finit de cuvinte. Şi anume:
3< π <4;
3,1< π <3,2;
3,14< π <3,15;
3,141< π <3,142;
3,1415< π <3,1416;
3,14159< π <3,14160;
3,141592< π <3,141593;
..............................
..............................
..............................
Aceste perechi de aproximări tot mai precise şi mai precise ale lui π determină un şir nemărginit şi tocmai la infinit părţile din stânga şi din dreapta se egalează. Exact precum este imposibil a exprima printr-un număr finit de cuvinte valoarea cuplului „Grigore Vieru şi opera sa". De exemplu, o apreciere aproximativă o aflăm şi la MD. Doar câteva mostre. Eugen Simion: „Grigore Vieru - un poet cu lira-n lacrimi". Ioan Alexandru: „...imn(ul) închinat mamei este o capodoperă de valoare universală". Mihai Cimpoi: „Omul lui Vieru este omul adamic de la începutul lumii care cade în istorie sau omul christic «răstignit» de o istorie vitregă". Andrei Strâmbeanu: „Rămâne un mister cum un poet poate fi atins de geniu când e vorba de poezie şi rămâne copil când e vorba de politică".
Iar acum ţin să mă întorc la consecinţa promisă. Tot lui Andrei Strâmbeanu îi aparţine afirmaţia: „...a contribuit în asemenea măsură la procesul de renaştere naţională a basarabenilor, încât, cu ocazia Podului de flori, în semn de dragoste şi recunoştinţă, Grigore Vieru a fost dus pe braţele oamenilor peste apa Prutului". Noi ţinem să-l completăm. N-am să uit... Nou constituitul front Popular ajunge la situaţia că era nevoie de un Preşedinte. Într-o după-amiază cu soare, în Salonul cu acel renumit Cămin al uniunii Scriitorilor, executivul respectiv discuta problema în cauză. În cele din urmă se decide: Grigore Vieru. Acesta practic a fost adus în braţe. Domnia sa refuză, însă se acceptă propunerea sa din aceleaşi „dragoste şi recunoştinţă". Preşedinte devine reputatul poet Ion Hadârcă. O personalitate precum e Grigore Vieru, profund cunoscător al vieţii social-economice, subtil filosof, este imposibil să nu-şi fi dat seama ce ar fi valorat în viitor postura de Preşedinte al frontului Popular. Argumentul care urmează este elocvent. Un sfârşit de noiembrie al lui 1990. Amurgul cade devreme. Ion Druţă sosit la Chişinău cu câteva zile înainte de 13 noiembrie al anului menţionat era la curent că TVR1 o să anunţe alegerea Domniei sale în prestigioasa postură - Membru de onoare al Academiei Române, se reţine vreo două săptămâni în luxosul apartament al complexului hotelier „Codru". Într-o seară Grigore Vieru, care fu şi dânsul ales, şi umila mea persoană suntem oaspeţii dumnealui. Aduceam în discuţie diverse probleme. E o enigmă de ce inteligentul şi elegantul Ion Hadârcă, Preşedintele frontului Popular, nu a fost propus pentru postul de şef al Noului Parlament, adică pentru postul de prima persoană a republicii. Ideea că e nevoie de un plenipotenţiar Preşedinte plutea în aer.
- Noi credem că mata eşti cea mai potrivită candidatură pentru Preşedinte de republică, îi zice pe neaşteptate Grig Vieru. Expresia feţei lui Ion Druţă deveni indiscifrabilă. Doar pupilele ochilor cei albaştri deveniră mai mărite. Dânsul se ridică de pe scaun, se întoarce cu spatele spre noi şi trecu în altă cameră, chipurile, are ceva de făcut. la întoarcere, Druţă cu voce moale zice:
- Am comandat ceva de ale gustării, şi la subiect nu s-a mai revenit.
Timpul coboară ani şi ani la vale, pe când dragul nostru Grig Vieru pe lângă „un caracter de cremene", dispunea de o modestie şi mai tare pentru a visa la postul cel mare. Însă păcat, sacramentala frază: „Eu am să-mi cresc cititorii mei" conţine un depozit de „pulbere" mult mai puternic decât a educa lumea să citească. Dar viaţa îşi are versantele sale.În fine, Cununa lui Grig cu trena sa exprimată prin clasicul simbol π, îmi face exclusivul dor să-l developez chiar şi lumii care nu îl ştie:
ÎNTR-O LACRIMĂ DE LUMINĂ – O ETERNITATE ÎMPACHETATĂ
***
Academician Petru Soltan
- Repere biografice -
Petru Soltan - născut la 29 iun. 1931, în s. Coşniţa de pe malul stâng al Nistrului, fiind cel mai mare din cei zece copii din familia lui Simion şi a Melaniei Soltan. Savant de notorietate, specialist în domeniul geometriei, topologiei, matematicii aplicate. Doctor în matematică (geometrie şi topologie), doctor habilitat în matematică (cibernetică matematică), profesor universitar, academician, Doctor Honoris Causa şi membru de onoare al mai multor universităţi şi academii din lume. Personalitate marcantă a ştiinţei şi culturii din R. Moldova, cu diverse preocupări şi manifestări în domenii adiacente (economie, managament) sau umaniste (istorie, lingvistică, filozofie, literatură, arte); patriot înflăcărat, fruntaş al vieţii publice. Între 1948 şi 1950 face studii la Institutul de învăţători din Tiraspol, pe care-l absolvă cu menţiune, fapt ce îi dă dreptul să intre la Institutul Pedagogic din Chişinău (1950 – 1952, astăzi Universitatea Pedagogică „Ion Creangă"). Ca student, se manifestă prin lucrări originale în domeniul matematicii, abordând tema Generalizarea teoremei lui Pitagora pentru figuri multidimensionale, cu care ocupă locul I la Concursul republican al lucrărilor ştiinţifice studenţeşti; de asemenea, i se acordă o menţiune şi un premiu la Concursul similar unional. Este profesor asociat la Universitatea de Stat din Moldova (1962-1972), profesor la USM (1972-1973); între anii 1966-1973 deţine funcţia de şef al Catedrei de matematică aplicată de la facultatea respectivă din cadrul USM. În această calitate, selectează şi trimite studenţii merituoşi pentru studii universitare, postuniversitare şi de doctorat la prestigioase centre universitare şi de cercetare din URSS: Moscova, Leningrad (Petersburg), Novosibirsk; lansează ideea şi luptă pentru inaugurarea la USM a Facultăţii de matematică şi cibernetică şi a Centrului de calcul. Concomitent, este colaborator ştiinţific superior (cu 1/2 normă) la Institutul de matematică al AŞM (1965-1970). În ian. 1973, Comisia Superioară de Atestare din Moscova îi acordă titlul de profesor universitar.
Fondează prima Asociaţie Economică (1982) şi în funcţia de preşedinte al ei organizează un eficient sistem de seminare lunare, acoperind întregul domeniu de activitate economică din ţară. În 1992 devine membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Petru Soltan este fondatorul unei noii direcţii în matematici - geometria convexităţii în spaţiile metrice, însă activitatea sa ştiinţifică este cu mult mai amplă: topologia, matematica aplicată, optimizarea muncii prin matematică ş.a. După 1990, P. Soltan a fost în mai multe rânduri laureat al săptămânalului Literatura şi arta pentru talent publicistică şi curaj civic.
Este unul dintre iniţiatorii fondării la Chişinău a unei instituţii de învăţământ economic superior - Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM, 1991). Iniţiază organizarea Comisiei Superioare de Atestare din R. Moldova şi a Comisiei Naţionale UNESCO. De-a lungul anilor, ca profesor şi savant matematician, a ţinut numeroase conferinţe, prelegeri şi comunicări la universităţi şi în mari centre academice din U.R.S.S. şi din alte ţări: Moscova, Leningrad (Petersburg), Novosibirsk, Kiev, Mensk; Berlin, Dresda, Illmenau, Halle, Chemnitz, Budapesta, Bratislava; Iaşi, Bucureşti, Cluj-Napoca etc.
Activitate:
- Profesor universitar
- Doctor habilitat.
- Academician, membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
- Membru de onoare al Academiei Române
- Deputat în Parlamentul Republicii Moldova 1990-1994.
- Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Cărţi publicate:
- „La porţile Babilonului", eseuri, ed. Arc, 2001;
- „Ietrele", ed. Paul Mihail, 2003;
- „Între Scyla şi Charybda", Ch., 2006;
- „Transnistria, dragostea mea", Ch., 2006.
Distincţii:
- Doctor Honoris Causa Universitatea Babeş-Bolyai , Cluj-Napoca (1992),
- Doctor Honoris Causa Academia de Studii Economice din Moldova (1998)
- Doctor Honoris Causa al Universităţii Pedagogice de Stat din Tiraspol, cu sediul la
Chişinău (2000).
- Doctor Honoris Causa al Universităţii Pedagogice de Stat din Tiraspol, cu Sediul la
Chişinău (2000).
- Doctor Magna cum Laudae al ULIM (1994), Doctor Magna cum Laudae al ULIM
(1994),
- Profesor onorific la Universitatea Petre Andrei din Iaşi (2001).
- Membru titular Academy of Sciences of Moldova (din 1992),
- Membru titular Academia de Ştiinţe a Moldovei (DIN 1992),
- Membru de onoare al Academiei Române , 1993.
- Om emerit al Republicii Moldova (1994), Om emerit al Republicii Moldova (1994),
- Medalia Academiei. SI Vavilov (Moscova, 1991),
- Medalia „Meritul Civic" (1996),
- Medalia Mihai Eminescu (2000),
- Medalia „Dimitrie Cantemir" - Academia de Ştiinţe a Moldovei, (2001)
- Moldova Premiului Naţional în Ştiinţă şi Tehnologie, (2004)