Zilele trecute a „transpirat” (deloc întâmplător) în mass-media o înșiruire de motive și acte normative pe baza cărora, la „indicații prețioase” de la Înalta Poartă (nu se spune care dintre „Porți” dar se bănuiește) cetățenii României vor fi deposedați de dreptul de a-și apăra țara, în caz de „stare de criză” (a se citi stare de război) conducerea a ceea ce a mai rămas din Armata României să se subordoneze „cu arme și bagaje” comandantului comandamentului trupelor de ocupație, invitate de Președintele României prin încălcarea actului fundamental - Constituția României - fără ca poporul să fie consultat. Reacția promptă negativă a opiniei publice - precum și cea prezentată în textul de mai jos - s-a soldat cu un răspuns în doi peri al Ministrului Apărării Naționale, Vasile Dincu: „Proiectul ajuns în media era o colecție de prevederi din mai multe legi, fără expunere de motive, fără detalii. Nu este de actualitate. Era un draft, nu era pregătit pentru a intra în transparență. Când avem un proiect, anunțăm noi opinia publică. In media au apărut referiri la un draft de act normativ potrivit căruia C.S.A.T. poate să impună situația de criza, la propunerea Ministrului Apărării Naționale […]” (Ministrul Apărării Naționale)[1].

Ironic, sub titlul „Nu suterm însărcinați, dar naștem prematur!” jurnalista Anca Radu relatează: „După ce Vasile Dîncu a declarat că oribilitatea aceea sinistră de proiect de lege vizând « starea de criză » « nu este de actualitate », Cîțu vine astăzi și ne spune că se fac praf să adopte săptămâna următoare în regim de urgență proiectul de securitate națională, dându-ne alt rând de asigurări, cum că proiectul « nu modifică Constituția ». Are dreptate, nu o modifică  - Doamne, ce exprimare « potrivită »! -, doar o încalcă grav. Este vina noastră pentru tot ce permitem să ni se întâmple, deci avem obligația să le provocăm un avort spontan!” (Redacția ART-EMIS)

Proiectul de lege privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul securității și apărării naționale încalcă prevederile Costituției României. O asemenea lege nu poate fi adoptată de oare ce pue în pericol toți cetățenii României!

Mai, mult prevalându-se de conflictul ruso-ucrainian, invocându-se în expunerea de motive necesitatea „aplicării temporare” a unor măsuri de ansamblu celor luate pentru gestionarea corespunzătoare a crizei determinate de situația de securitate la granița estică a României și la flancul estic al N.A.T.O.”, proiectul de lege vizează modificarea definitivă a legislației, pentru o perioadă nedeterminată.

Nici măcar legislația referitoare la pandemie, starea de asediu, starea de urgenta, starea de mobilizare, starea de razboi nu conține asemenea prevederi. Aceasta legislație prevede măsuri numai pe durata instituirii stării respective. Astfel, prin acest proiect de lege, fără să fie instituită nicio „stare” în România (inclusiv pe timp de pace):

- La Art IV completează art. 8 din Legea nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României.

- La art. V se modifică art. 11 din Legea nr. 121/2021 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român

- La art. VI se completează Legea nr. 122/2021 privind regimul armelor, dispozitivelor militare și munițiilor deținute de Ministerul Apărării Naționale și de forțele armate străine pe teritoriul României.

Toate aceste modificări și completări prevăd că pentru orice operațiune desfășurată de forțele armate ale unui stat străin sau care sunt sub comanda unei organizații internaționale, aflate pe teritoriul României să se poată preda/transmite comanda opoerațională sau controlul comandantului armatei străine care conduce operațiunea și care nu este militar român. Mai mult, dacă regulile respectivei operațiuni pe teritoriul României, conțin dispoziții contrare: legislației române, tratatelor la care România este parte și cutumelor internaționale, autoritatea militară română transmite numai limitările și restricțiile pentru folosirea forței, formulând rezerve scrise către emitentul regulilor de angajare. Deci, nu se opune și nu refuză transmiterea comenzii operaționale și controlului operațional al operațiunii.

Toate acestea sunt în contradicție cu art. 16 alin. (3) și art. 118 alin. (1) și (5) din Constituția României:

- Articolul 16 alin. (3) din Constituție: „Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetățenie română și domiciliul î țară”.

- Art. 118 alin. (1) și (5) din Constituție:

„(1) Armata este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii.

(5) Pe teritoriul României pot intra, staționa, desfășura operațiuni sau trece trupe străie numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte”.

Nicio lege nu poate să prevadă cedarea controlului operațional al Armatei României către un militar care nu este cetățean român și care nu are domiciliul în România.

Armata României este subordonată exclusiv voinței poporului român și nu poate fi subordonată niciunei puteri străine sau organizații internaționale. Armata României poate numai să ia parte la operațiuni. Însă, pe teritoriul României, cea care deține controlul operațional poate fi numai Armatei României reprezentată de un militar cetățean român cu domiciliul în țară.

Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă anumite politici cu care poporul român nu este de acord s-ar implementa în România și cetățenii și-ar exprima nemulțumirea prin proteste. În baza acestor modificări care vor să se facă, în orice moment se pot trimite în România armate străine care sub diverse pretexte să preia controlul operațional al Armatei Române, iar armata străină să înăbușe orice protest al cetățenilor români, nelegându-i nimic de poporul român. Sau și mai rău, dacă s-ar trimite preventiv o astfel de armată, sub pretextul unei anumite operațiuni. Am văzut deja în pandemie ce s-a întâmplat prin alte țări și ni se tot vorbeste de armata europeană, în condițiile în care vedem că U.E. duce o politică în contra cetățenilor, drepturilor și libertăților fundamentale și în contra statului de drept.

O dovadă privind pericolul pentru cetățeni a unei asemenea legi este reprezentată și de modificările și completările Legii apărării naționale nr. 45/1994 incluse la pct. I din proiect. Articolul 8 alin (4) al acestei legi se modifică. Forma actuală a acestui articol este următoarea: „Structura organizatorică şi atribuţiile Centrului naţional militar de comandă pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării”.

Prin proiectul de lege se elimină sintagmele „pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute la alin. (1)”.

Asta înseamnă că Centrul național militar de comandă va avea structura organizatorică și atribuțiile stabilite prin hotărâre a CSAT, fără să fim în situația unei agresiuni armate sau fără să fie instituită starea de asediu, declarată starea de mobilizare sau starea de război. Într-adevăr, asta înseamnă că în România se va institui dictatura militară, dacă se adoptă această lege.  Cu atât mai mult cu cât art. 8 ind 1 referitor la ”situația de criză în domeniul securității și apărării naționale” conține o definiție foarte largă a acestei stări, putându-se declara de CSAT pentru orice motiv, la propunerea ministrului apărării naționale, cu avizul primului ministru.

„Situația de criză în domeniul securității și apărării naționale”, conform proiectului, este definită ca fiind « situația în care societatea se confruntă cu mari dificultăți generată de apariția unui sau mai multor incidente pe teritoriul național, la nivel regional sau internațional sau la amenințări, riscuri și vulnerabilități prin care sunt grav perturbate sau amenințate condițiile de viață, sănătate, mediu, proprietatea, stabilitatea politică, economică sau socială, ordinea publică, securitatea și apărarea națională, precum și valorile constituționale care impun adoptarea de măsuri specifice prin acțiunea unitară a autorităților și instituțiilor statului român, pentru înlăturarea cauzelor, gestionarea efectelor și revenirea la starea de normalitate »”.

Se poate observa astfel că poate fi invocat orice motiv pentru instituirea situației de criză în domeniul securității și apărării naționale, perioadă în care România ar fi condusă de Ministrul Apărării Naționale, conform dispozițiilor C.S.A.T. În această situație, rolul constituțional al Parlamentului ar fi ignorat, încălcându-se prevederile:

- art. 61 alin. (1) din Constituție potrivit cărora: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.

- art. 2 alin. (1) din Constituție potrivit cărora: „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte”. (Sursa de informare și bibliografie legislativă)[2]

P.S.1 -  Aoleu, ce s-o fi întâmplat cu Guvernul?