Recent, în China a fost adoptat oficial așa-numitul „scor de cetățean”, care împarte lumea în cetățeni cu drepturi și cetățeni fără o mare parte din drepturi, dar cu toate obligațiile presupuse de calitatea de „cetățean” de categoria a două. Sistemul a fost testat cu succes, în prealabil, pe platformele chineze de achiziții online. Fiecărui membru al „comunității” online i se atribuie un număr de puncte de rating ratașate comportamentului său recent, puncte cu care se pot cumpără ulterior mai multe sau totalitatea bunurilor și serviciilor necesare consumului personal sau familial.

Comportamentul verificat este atât atitudinea față de legile și moravurile societății și acțiunea cetățeanului individual, în comunitate și în spațiul privat (?!), cât și modul în care consumatorul își respectă sau nu datoriile rezultate din tranzacțiile comerciale sau financiare. Un cetățean recalcitrant, lipsit de respect față de valorile și moravurile societății (inclusiv față de clasa politică sau de ideologia oficială…) sau un consumator rău-platnic va avea un rating mai mic sau unul care tinde către zero, în funcție de gravitatea actului ilicit sau contrar bunelor moravuri. Invers, rating-ul va fi mai mare. Așadar, acest „credit social” este, de fapt, credibilitatea sau onorabilitatea socială a fiecărui particular, în dublă ipostază de cetățean supus legilor și moravurilor sociale și de consumator supus contractelor comerciale, elemente în funcție de care simplul particular va avea sau nu acces la achiziționarea bunurilor de consum sau a serviciilor.

Fiind extrem de importantă proba comportamentului social și comercial (pozitiv sau negativ), este nevoie, evident, de suporți probatorii. În afară de monitorizarea operațiunilor pe internet sau în cadrul convorbirilor și comunicațiilor electronice, statul chinez a pus la punct cel mai „avansat” și mai vast sistem de recunoaștere facială din lume - câte o camera de supraveghere la fiecare cetățean chinez, adică cca 1,4 miliarde. Cu un asemenea sistem se pot recunoaște facial, indiferent de mulțimea în care s-ar pierde sau de eventuale deghizări, mai mult de 3 miliarde de persoane. Nimeni nu mai poate scapă acestui Ochi Atoatevăzător.

În mod evident, acest trend nu are nimic de-a face cu societatea de consum, care este o societate a democrației consumului. Ridicat la rang oficial, acest sistem de rating este un instrument totalitar aproape perfect, de vreme ce stimulează interesul hedonist al omului de a consumă și cuantifică dreptul la confort după criteriul supunerii față de lege, contract și autorități. Omul obișnuit va acceptă cu zâmbetul pe buze acest tip de totalitarism hedonist, ba chiar va pretinde tuturor să se conformeze.

Ironic este că acest instrument totalitarist nu este invenția comunismului chinez, ci este un avorton al modelului hiper-profitabil de business creat de corporațiile „Big Tech” - capitalismul de supraveghere. Chinezii l-au copiat (așa cum fac cu mai toate tehnologiile vestice), l-au „perfecționat” și adaptat culturii lor, care presupune conformarea voiasă, și l-au oficializat. Întrucât, că orice sistem totalitar, a dat rezultate bune în monitorizarea și falsă ținere sub control a pandemiei anului 2020, aceleași corporații „Big Tech” americane care au edificat capitalismul de supraveghere, precum și „lumea bună” a tehnocrației sanitare și presă mainstream, s-au grăbit să laude acest instrument totalitar, clonându-l în multiple exemplare, pentru a fi generalizat la nivel planetar. La acest moment, ratingul social de tip chinezesc nu mai ultragiază nimănui principiile morale și nici nu mai provoacă discuții celor atașați de valorile democratice (și care, printre altele, au criticat mereu statul comunist chinez, pentru încălcarea drepturilor omului…).

Dacă analizăm retrospectiv fenomenul, înainte de ratingul chinezesc și cu mult înainte de apariția ideilor segregaționiste relative la „pașaportul/certificatul de vaccinare”, prima cenzură, prima izgonire din sistemul de socializare on line sau de pe platforma de achiziții on line, adică prima excludere din societatea cetățenilor cu rating bun, precum și primul fake news prin omisiune (limitarea, ascunderea sau interzicerea informațiilor și a opiniilor care nu corespundeau „valorilor comunității”) s-au petrecut în mediul on line american, deținut de corporațiile Big Tech americane. Doar că, din eroare de previziune afectivă, nu le-am observat - sau nu am vrut să le observăm. Nu ne puteam imagina că societatea cu cea mai veche democrație din lumea, epicentrul libertății de expresie, de conștiință și de inovație, modelul visat de părinții și bunicii noștri în toată perioada totalitaristă comunistă, ar putea genera un instrument totalitar atât de nociv și de constrângător.

Binomul indestructibil și inevitabil constituit din serviciile secrete și corporațiile Big Tech, Pharma și Finance ne cunoaște mai bine decât ne știm noi înșine, pentru că ne supraveghează și ne ghidează comportamentul de mai mult de 15 ani, de când google, amazon, facebook, apple și microsoft au devenit globale – iar noi am început, inconștienți și entuziaști, să le punem la dispoziție, cu titlu gratuit, datele noastre cu caracter personal. Acest binom știe anticipat și cu certitudine ce va face fiecare dintre noi în perioada următoare și, în consecință, poate să ne modeleze identitatea, să ne deformeze comportamentul, să ne facă să ne supunem de bună voie oricărei directive.

De exemplu, binomul știa deja, la nivelul anului 2020, că o parte dintre “grupurile populaționale” va refuză vaccinarea, adică “imunitatea de turmă”, motiv pentru care a declanșat toată seria de arme tăcute de persuasiune, de la frică de infecție, la frică de infectați și de nevaccinați și la „necesitatea” certificatului de vaccinare. În scut timp, chiar și scepticii au fost convinși cu acest tip de motive – dacă nu se vaccinează întreaga „turmă”, pandemia se amână cu ani de zile; dacă nu se vaccinează individul, nu-i va mai fi permis accesul în locuri publice, la muncă, la școală, la facultate, la o funcție publică sau la o demnitate politică, în avion, peste graniță etc. Frică i-a învins pe mulți - nu era nevoie să fie convinși, că nu acesta era scopul.

O astfel de lume nu este o lume a egalității de șanse, ci o lume a iluziei de egalitate. Cât despre libertate, această rămâne un vis îndepărtat și uitat.