Instanța franceză a decis că libertatea de cult este mult mai importantă decît alte libertăți

Printr-o decizie foarte recentă a Consiliului de Stat al Franței (echivalentul secției de contencios administrativ al Î.C.C.J.), un decret care restrânge întrunirile religioase la un maxim de 30 de persoane a fost desființat, întrucât încalcă libertatea de cult. În plus, o astfel de măsură este considerată disproporționată în raport de pericolul pe care intenționează să îl înlăture și discriminatorie în raport de comercianți (marilor magazine li se permite funcționarea indiferent de numărul de cumpăratori, singura limitare suprafața alocată comerțului). Instanța franceză a reținut că libertatea de cult este mult mai importantă decît alte libertăți (cum ar fi, de exemplu, libertatea de a merge la cinema) și, de aceea, trebuie să i se acorde o importanță aparte. Guvernul francez a fost obligat să se conformeze în maxim 3 zile.

Interesant este că acțiunea a fost formulată de Conferința Episcopilor francezi și de Arhiepiscopul Parisului. Iar speța e dintr-o țară care de declară laică și multiculturală. Mă îndoiesc că întăi-stătătorii Bisericii Ortodoxe Române ar avea un asemenea curaj judiciar. Dimpotrivă, comunitatea celor care ar trebui să ofere oamenilor acestor meleaguri un refugiu ultim pe timp de restriște este dominată de conformiști și nou-normali ai propriei organizații.

Când polițiștii și jandarmii pătrund în biserici și opresc brutal ritualurile esențiale, mulți trăitori pe aceste meleaguri aplaudă.

În clipele grele, unde o să te mai rogi pentru a traversa iadul disperării, al suferinței și al spaimei de singurătate?

În clipele grele, de suferință, când oamenii la care ții și de care depinzi vor fi avut nevoie de rugăciunile tale, cui te vei ruga? Acelui Dumnezeu pe care l-ai izgonit când ai aplaudat cu frenezie planul satanic și bolșevic denumit Marea Resetare[1] („demolează și construiește la loc, mai bine”)? Unde o să te mai rogi? În bisericile pe care le vrei închise pentru a te feri de răceală? Cine o să te ajute pentru a traversa iadul disperării, al suferinței, al spaimei de singurătate? Noii comisari sovietici care își predică evlavia față de știința oficială, canonică, și disprețul pentru popii „sulfuroși” și negaționiștii „cocliți”?

Există riscul să dai faliment, să devii șomer, să faci foamea...

Crezi despre tine că ești rațional, tare, liber față de constrângerile dogmatice ale unor rituri plicticoase, milenare, care nu mai interesează pe nimeni, exceptâdu-i pe medievalii „pupători de moaște”. Ești convins că nu ai nevoie să îți pui speranța în ceva transendental și nici ca alții să se roage pentru tine în clipele în care tu sau cei apropiați ție v-ați afla la A.T.I. Știi sigur că nu ai nevoie de vreun duhovnic desprins din evul mediu, care să îți redea un pic de confort sufletesc atunci când ai ajuns pe culmile disperării, pentru că ești ținut în casă, deși ar trebui să fii cu prietenii, cu cei de vârsta ta, pentru că există riscul să devii șomer sau să dai faliment, pentru că există riscul să faci foamea... Pentru toate astea există spitale, doctori, pastile, pokemoni, terapeuți și guru, ce nevoie ai de biserici și de popi?

Medicii nu pot face treaba lui Dumnezeu!

Dar am o veste pentru tine: psihologul, psihiatrul, gurul sau coach-ul din corporație au competențe limitate (și te mai și trombonesc). Medicii nu pot face treaba lui Dumnezeu - nu ai auzit niciun urgentist sau chirurg sau oncolog sau neonatolog spunând „noi ne-am făcut toată treaba care depinde de noi, de aici încolo începe treaba lui Dumnezeu”? Unde mai pui că mulți doctori au devenit niște tehnicieni care aplică stereotipic niște protocoale medicale scrise de „iexperți” (de felul celor pe care se bazează herr Johannis atunci când vine și ne spune că pandemia se rezolvă cu spălatul ritualic pe mâini, cu purtatul „acoperitoarei faciale” și cu distanțarea socială) sau promotori ai munților de medicamente comercializate pentru a te ține captiv cinicilor fabricanți de paliative ale nenorocirii tale...

Crezi stereotipic în tot felul de zeități aferente fricii și te supui.

Nu ești conștient de asta (sau refuzi să crezi, atunci când te uiți în oglindă și vezi un om rațional, cultivat, plin de cunoștințe care neagă credința, care de fapt doar intră într-o patetică întrecere cu ea), dar crezi într-un Dumnezeu al lacunelor, care face treaba medicului sau a gurului, când aceștia dau greș sau când sunt incapabili, înșelători sau din cale afară de lucrativi. Ba chiar crezi într-un Dumnezeu al fotbaliștilor, pentru că speri ca tu și echipa/grupul tău să câștigi, în dauna (sau chiar spre nefericirea) altora[2]. Chiar dacă zeul la modă acum se numește covid, crezi stereotipic în tot felul de zeități aferente fricii, și te supui. Ce să vezi – și masonii au pus pe bani un ochi atoatevăzătator, ca să fii conștient că în orice moment al vieții tale există cineva/ceva care te monitorizează și te poate sancționa dacă ai fost naughty (cu o nuia în cizmulițe sau, după caz, cu un rating social downgradat...). Și știi ceva? Chiar funcționează! Când te rogi, când cineva se roagă pentru tine, treaba pe care medicul nu o poate face, revine lui Dumnezeu.

Natura umană are oroare de vid - așa că ai grijă ce pui în loc, după ce ai evacuat din tine credința![3]