„Influența rusă” în Balcanii de Vest, și cu precădere în Serbia, trebuie analizată în mai multe dimensiuni: cultural-istorică, politică, economică, militară și de securitate. Indiferent de ce ar spune analiștii și politicienii din Occident, pentru actuala conducere politică și de stat de la Belgrad și pentru o mare parte a populației sârbe din Serbia și din Bosnia și Herțegovina (BiH) prezența și influența rusă în Balcanii de Vest sunt considerate pozitive, având ca efect prezervarea suveranității și a integrității teritoriale a R. Serbia și garantarea existenței Republicii Srpska.

Prezența și influența cultural-istorică și religioasă

În ansamblu, actuala percepție în Serbia privind prezența și influența Rusiei în istoria și cultura Serbiei și a spațiilor locuite de sârbi în Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic este pozitivă. La aceasta contribuie semnificativ, ce-i drept, „orientarea” dată de actuala conducere de stat de la Belgrad. În prezent, un singur moment din istoria relațiilor bilaterale sârbo-ruse are valoare negativă și se referă la „trădarea” fostului președinte rus Boris Elțin, care nu a acționat pentru oprirea intervenției militare a NATO împotriva R.F. Iugoslavia din perioada martie-mai 1999, respectiv nu a facilitat obținerea de către statul iugoslav a unor sisteme performante de apărare antiaeriană (AA), cum ar fi sistemele de rachete AA S-300.

Mai mulți analiști folosesc termenul „soft-power” pentru a explica metodele și procedeele Moscovei folosite în relația cu Belgradul și populația sârbă din fostul spațiu iugoslav și susțin că acesta are la bază tocmai ideea de apartenență la o cultură și o mentalitate slavă și ortodoxă. Între aceste elemente de „soft-power” sunt considerate: sprijinul Moscovei și al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru finalizarea construcției Catedralei Sf. Sava din Belgrad (prin donația unui mozaic impresionant), ca și același sprijin pentru Biserica Ortodoxă Sârbă în disputele acesteia cu Biserica Ortodoxă Macedoneană (nerecunoscută canonic) și, mai nou, cu statul muntenegrean și Biserica Ortodoxă Muntenegreană (nerecunoscută canonic). Cu sprijinul personal al președintelui rus Vladimir Putin, în 2017 s-a finalizat montarea de către artiști și meșteri ruși și sârbi (sub conducerea artistului rus, Nikolai Muhin) a unui mozaic impresionant („Înălțarea lui Isus”, 1.248 m2) pentru cupola interioară a Catedralei Sf. Sava. Partea rusă a finanțat și mozaicul pentru zona altarului, iar acțiunea s-a încheiat în 2019, an simbolic, când biserica sârbă celebra 800 de ani de la înființare ca biserică autocefală. Suprafața totală a „mozaicului rus” este de circa 2.000 m2. Merită subliniat că este vorba despre donații ale „Gazprom”, numai pentru mozaicul cupolei compania alocând circa patru milioane de euro. Catedrala a fost vizitată de președintele V. Putin, care a fost însoțit de președintele sârb, Aleksandar Vučić și patriarhul sârb Irinej Gavrilović, în ianuarie 2019.

La rândul său, Biserica Ortodoxă Sârbă, deși nu sprijină direct Biserica Ortodoxă Rusă în disputa din Ucraina (privind înființarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei), prin pozițiile adoptate, practic, Patriarhia de la Belgrad susține pozițiile Patriarhiei de la Moscova. Biserica sârbă nu recunoaște tomosul de autocefalie pentru noua biserică din Ucraina și se află în continuare în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă ucraineană - Patriarhia Moscovei.

O altă acțiune care are ca efect creșterea prestigiului Rusiei în Serbia se leagă de returnarea din Rusia a unei file lipsă dintr-o carte prețioasă pentru cultura sârbă (pagina 166 din Evanghelia lui Miroslav, cel mai vechi manuscris chirilic, din secolul al XII-lea, înscris în biblioteca UNESCO), păstrată două secole într-un muzeu din Sankt Petersburg. Printr-un acord semnat cu partea rusă (pe timpul vizitei în Serbia a premierului Dmitri Medvedev, în octombrie 2019), Serbia va ceda Rusiei șapte tablouri ale cunoscutului pictor rus Nikolai Rerih (Rerikh/Roerich), care sunt păstrate în prezent la Muzeul Național din Belgrad. Procesul de predare-primire a fost întârziat din cauza procedurii dificile din Rusia, unde Duma de Stat trebuie să valideze acordul interguvernamental dintre Belgrad și Moscova.

Dimensiunea politică a prezenței și influenței ruse în Serbia        

Cei mai mulți analiști politici sunt de acord cu aprecierea că se înregistrează o evidentă dependență politică a Serbiei față de Rusia, iar aceasta își are originea în „dosarul Kosovo”, respectiv în sprijinul Moscovei pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Serbiei, care se manifestă, în principal, prin blocarea accesului „Republicii Kosovo” la ONU. Rusia reușește acest lucru prin avertizarea că ar face uz de dreptul său de veto în Consiliul de Securitate, precum și prin acțiunile de lobby în diverse organisme internaționale (inclusiv ale ONU) împotriva aderării „Kosovo” la acestea și votând efectiv împotriva aderării (UNESCO, Interpol).

În același plan se înscrie şi refuzul părții ruse de a accepta discutarea în Consiliul de Securitate a încetării mandatului UNMIK. Totodată, Rusia susține și dezbaterea în continuare a rapoartelor șefului UNMIK în Consiliul de Securitate al ONU. Atât timp cât este în vigoare Rezoluția 1244/1999 a Consiliului de Securitate al ONU și atât timp cât funcționează UNMIK, „Kosovo” nu poate fi stat independent cu adevărat. Pe acest fond, Serbia și Rusia au semnat (2013) o declarație de parteneriat strategic, care este considerată cadrul juridic și politic pentru dezvoltarea și intensificarea relațiilor bilaterale în toate domeniile. În plan politic, efectele declarației se văd în contactele frecvente la cel mai înalt nivel, de președinți, premieri, președinți ai parlamentelor și în schimburile de delegații interguvernamentale care participă la reuniunile comitetelor de cooperare în diverse domenii (frecvent, la nivel de miniștri).

Poate tot aici ar trebui să fie menţionată și participarea înalților demnitari sârbi (președinte, miniștri) la ceremoniile de celebrare a Victoriei împotriva Fascismului în cel de-Al Doilea Război Mondial, organizate la Moscova, în condițiile în care nu participă delegații occidentale la nivel înalt, ca urmare a sancțiunilor impuse F. Ruse în urma anexării Crimeei și a rolului avut în susținerea separatiștilor din regiunea ucraineană Donbas („R.P.Lugansk” și „R.P.Donețk”). O astfel de participare este așteptată la Moscova și pentru data de 09.05.2020 la care ar urma să participe președintele A. Vučić, ministrul apărării Aleksandar Vulin și un detașament al Armatei Serbiei (format, cel mai probabil, din 75 de militari), dată care să simbolizeze cea de-a 75-aniversare a Victoriei.

În tot acest timp, Belgradul repetă Uniunii Europene (UE) că nu se va alătura sancțiunilor și că își va armoniza politica externă cu cea a Uniunii doar în ajunul aderării efective la UE. Aceasta este, totodată, o „pârghie de presiune” a Serbiei față de UE, pentru accelerarea procesului de aderare și, nu în ultimul rând, pentru fixarea unui calendar credibil și transparent în acest sens.

Rusia a mai „îndatorat” o dată Serbia în iulie 2015, când a blocat în Consiliul de Securitate al ONU adoptarea unei rezoluții (britanice) care să condamne „genocidul de la Srebrenica” (BiH), din iulie 1995. Trebuie subliniat faptul că Serbia și sârbii din BiH acceptă că la Srebrenica s-au comis atrocități și crime de război de către etnici sârbi, dar respinge ferm intenția de genocid, iar oficialii de stat din Serbia nu folosesc acest termen pentru a califica evenimentele din iulie 1995. Mai mult, partea sârbă susține că sunt documente declasificate recent care aruncă o cu totul altă lumină asupra acelor evenimente și ar demonstra lipsa oricărei intenții a oficialilor sârbi din Serbia sau din BiH de a comite vreo crimă de război și cu atât mai puțin un genocid. În legătură cu Srebrenica, partea sârbă a atras permanent atenția asupra a două lucruri: că evenimentele trebuie analizate în contextul întregului război civil (care să includă și crimele de război comise în zonă de „partea boșniacă”, mai ales de către formațiunile conduse de Naser Orić), precum și că „partea boșniacă” manipulează atât cursul real al evenimentelor din iulie 1995, cât și numărul real de victime boșniace. În plus, partea sârbă acuză partea boșniacă de lipsă de voință pentru investigarea și soluționarea în instanță a tentativei de asasinat din iulie 2015 a lui A. Vučić, premier al Serbiei la acea dată, cu ocazia vizitei oficiale la Complexul Memorial de la Potočari/Srebrenica.

Energia și economia consolidează frăția istorică sârbo-rusă

Istoria demonstrează elocvent că relații politice trebuie susținute de relații economice și comerciale solide, iar cazul relațiilor sârbo-ruse confirmă regula. Cei mai mulți analiști (inclusiv din Serbia) susțin că pentru a-și garanta susținerea Moscovei în „dosarul Kosovo”, Belgradul a făcut o serie de concesii în domeniul economic. Practic, Serbia a acceptat privatizarea sectorului său energetic în baza unui acord bilateral cu Moscova și riscând sancțiuni din partea UE. Astfel, în baza unui astfel de acord-cadru (ianuarie 2008), Serbia a vândut (decembrie 2008) către „Gazprom” („Gazpromneft”) pachetul majoritar al companiei naționale de petrol și gaze, Naftna Industrija Srbije (NIS), prin negociere directă. Pe același fond, Moscova „garanta” construcția prin Serbia a gazoductului „South Stream” și construcția și extinderea unui depozit subteran de gaze la Banatski Dvor (Vojvodina, în apropiere de granița cu România).

UE a criticat proiectul gazoductului și a evidențiat că acesta nu respectă reglementările comunitare în domeniu, în condițiile în care state membre ale UE sau candidate erau parte a proiectului. „Veriga slabă” a fost Bulgaria, care a amânat lucrările, iar pe acest fond, în decembrie 2014, președintele rus V. Putin a anunțat anularea de către F. Rusă a construcției gazoductului. Ulterior, Serbia a susținut orice demers vizând reluarea proiectului „South Stream” și, pe acest fond, a anunțat participarea la proiectul ruso-turc „TurkStream”, inițiat tot în 2014. Practic, pe teritoriul Serbiei „TurkStream” va avea (aproape) același traseu ca „South Stream”. Mai mult, de proiect se ocupă aceeași companie mixtă ruso-sârbă care a gestionat proiectul „South Stream”, doar că aceasta a fost rebotezată. De această dată, însă, ar lipsi ramificaţia către Croația şi nici nu sunt date clare privind realizarea conexiunilor către Republica Srpska din BiH sau Macedonia de Nord.

În ianuarie 2020, președintele sârb A.Vučić a participat la inaugurarea gazoductului „TurkStream”, alături de președinții rus și turc și premierul bulgar. În decembrie 2019 partea sârbă a finalizat montarea țevii gazoductului pe teritoriul Serbiei, de la granița cu Bulgaria la granița cu Ungaria și în prezent se lucrează la stațiile de pompare-compresare. Se va realiza și o conexiune a noului gazoduct cu depozitul subteran de gaze de la Banatski Dvor.

Secretariatul Comunității Energetice al UE critică, însă, Serbia că nici noul gazoduct nu respectă prevederile celui de-al „Treilea pachet energetic” și nu asigură competiția pe piața gazelor. Mai mult, Belgradul este criticat pentru că nu a separat activitatea de transport a gazelor în Serbia de cea de distribuție (asigurate de către compania națională „Srbijagas”). La aceste critici, Belgradul a răspuns că s-a asigurat o cantitate de gaze pentru terți transportatori.

Moscova a acordat Belgradului (2013) un credit pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare (de circa 800 milioane USD). Principalele critici la adresa acestui credit s-au referit la lipsa de transparență (a părții ruse) privind finanțarea proiectelor și, mai ales, privind alegerea companiilor sub-contractoare în teren. Din partea rusă, RJD (căile ferate ruse), prin filiala sa externă este responsabilă pentru realizarea creditului. O altă critică se referă la exceptarea companiilor care livrează bunuri și servicii în baza acestui acord de la plata unor taxe și impozite (TVA, taxe vamale).

Pe piața din Serbia au pătruns două bănci rusești. Cea mai mare este Banca de Comerț Exterior (VTB), care a achiziționat în 2013 filiala din Serbia a băncii „Moskovska Banka a.d.”. Aceasta au avut un portofoliu relativ redus, ca urmare în 2018 VTB a fost vândută unui grup de investitori sârbi. Ce-i drept, grupul care a cumpărat VTB a fost înființat de către un om de afaceri rus (Andrei Șliahovoi). La momentul vânzării către grupul de investitori, banca VTB Srbija, prezentă pe piața sârbă de profil din 2008, avea 72 de angajați și două filiale (la Belgrad și la Novi Sad), iar în primele șase luni din 2018 realizase un profit de 60,5 milioane dinari (la 01.03.2020, 1 euro = circa 117,5 dinari), iar activele băncii erau de 13,4 miliarde dinari.

Cea de a doua bancă, care a şi rămas pe piaţa bancară din Serbia este „Sberbank” (președinte al Comitetului executiv fiind Mariana Vasilescu, iar un fost ministru sârb de finanțe, Mlađan Dinkić, este membru al Comitetului director). Poate că merită subliniat că Rusia nu a fost interesată să participe la alegerea unui partener strategic pentru cea mai mare bancă sârbă: Banca Comercială (procesul este în curs de finalizare în 2020, partenerul strategic fiind Nova Ljubljanska Banka/NLB, din Slovenia).

Un proiect important al industriei sârbe de apărare, transportorul blindat „Lazar”, aflat la cea de-a treia variantă, „Lazar 3”, nu a suscitat interesul părții ruse pentru eventuala producție în comun și plasarea acestuia pe terțe piețe. După faza în care era anunțată cu mult optimism producţia acestui transportor, lucrurile s-au mai calmat până la risipirea completă a speranţelor de către președintele Serbiei, A. Vučić, care a declarat, răspicat, că nu există astfel de proiecte.

Un pas important în dezvoltarea schimburilor comerciale ale Serbiei cu Rusia și cu statele Uniunii Economice Eurasiatice (UEEA: Rusia, Belarus, Kazahstan, Armenia, Kârgâzstan) a fost realizat prin semnarea de către premierul Serbiei, Ana Brnabić, a unui acord de comerț, în octombrie 2019. Prin acesta, partea sârbă creștea numărul de produse care pot fi plasate pe piața UEEA fără taxe vamale, ca și cantitățile de produse pentru care erau stabilite „cote”. În pofida mai multor promisiuni anterioare și multor negocieri, Serbia nu a obținut dreptul de a plasa fără taxe vamale pe piața UEEA a autoturismelor „Fiat”, construite la fabrica din Kragujevac (FCA Kragujevac). Principalul obstacol ar fi numărul prea mare de piese de import, în comparație cu piesele și ansamblele produse în Serbia (astfel că autoturismul „Fiat” nu îndeplineşte condițiile pentru a fi considerate produs sârbesc). În acest context, oficialii sârbi au subliniat că nu este vorba despre aderarea Serbiei la UEEA, ci doar de un acord de comerț cu această organizație. Astfel au fost respinse şi învinuirile venite de la Bruxelles potrivit cărora acordul ar fi în contradicție cu statutul de stat candidat pentru aderarea la UE. Ca urmare, acordul va fi revizuit sau anulat (doar) înainte de aderarea efectivă a Serbiei la UE.

Pe de altă parte, din 2014, de la instituirea de sancțiuni internaționale (occidentale) împotriva F. Ruse, Serbia a crescut în fiecare an și a diversificat oferta de produse agroalimentare plasate pe piața rusă. Analiștii apreciază că Serbia nu este capabilă de o mai bună organizare care să-i permită plasarea de cantități și mai mari de astfel de produse. Din când în când, unele produse sunt suspendate de la export, fie ca urmare a unor abuzuri ale exportatorilor sârbi (reambalarea și plasarea ca produse sârbești a unor mărfuri produse în afara Serbiei sau plasarea de produse neconforme cu standardele ruse de calitate), fie ca urmare a nearmonizării oportune a criteriilor de inspecție fitosanitară.

Relațiile militare sârbo-ruse deranjează Occidentul, dar consolidează Serbia

Direcția și amploarea relațiilor sârbo-ruse în domeniul apărării sunt date de „declarația de parteneriat strategic” semnată în 2013 de președinții Tomislav Nikolić și V. Putin și cuprind o gamă largă de domenii: politico-militar, tehnico-militar, militar etc. Cooperarea politico-militar cuprinde vizitele miniștrilor apărării, participarea ministrului sârb la Conferința de Securitate de la Moscova şi alinierea punctelor de vedere în cadrul unor activităţi internaţionale cum este de exemplu Conferința de Securitate de la Beijing.  Domeniul tehnico-militar se referă la vânzarea de către F. Rusă a unor categorii de tehnică militară și sisteme de armamente părții sârbe, ca și la donații ruse de tehnică militară, partea sârbă urmând să suporte costurile de reparații și modernizare.

În decembrie 2016, F. Rusă a donat Serbiei șase avioane MiG-29 (în diverse variante), cinci dintre acestea fiind apoi reparate și modernizate ușor la Uzina de Aviație „Moma Stanojlović” din Batajnica (Belgrad), de către experți ruși și angajații uzinei sârbe. Cel de-al șaselea avion a fost trimis la reparații în F. Rusă la o zi după efectuarea formalităților vamale și de recepție a donației.

Dacă partea sârbă a prezentat date generale privind reparațiile și o primă fază a „modernizării”, în schimb au fost vehiculate date foarte puține privind ultima fază de modernizare (modernizarea propriu-zisă). Belgradul a motivat această situație prin clauzele impuse de F. Rusă. Se estimează că partea sârbă ar dori transformarea avioanelor MiG-29 în avioane multirol, prin modernizarea radarelor, sistemelor de navigație, sistemelor de armamente, părţii electronice și echiparea avioanelor cu rachete performante, atât aer-sol, cât și aer-aer, astfel ca acestea să poată executa sarcini de bombardament, luptă aeriană și poliție aeriană. Potrivit unor date, faza de modernizare este în curs.

Odată cu donația de avioane, F. Rusă a anunțat și o donație de 30 de vehicule blindate de cercetare BRDM-2 și 30 de tancuri T-72. Ca și în cazul donației de avioane, se manifestă și aici lipsa de transparență, declarațiile unor oficiali provocând chiar confuzie în legătură cu gradul de modernizare și cine suportă costurile de modernizare a blindatelor. Până la această dată au fost livrate doar 10 vehicule BRDM-2MS (în vara anului 2019). Pe acest fond, în armata sârbă s-a înființat Batalionul blindat de cercetare, subordonat direct Comandamentului Forțelor Terestre de la Niš (momentan fiind activă doar o companie, înzestrată cu 10 transportoare blindate de cercetare). Unii analiști susțin că restul de 20 de vehicule BRDM-2MS ar trebui livrate Belgradului în anul 2020.

Până în prezent nu a fost livrat niciun tanc. Un tanc T-72MS (modernizat) aparținând FA ruse a participat la parada militară de la Niš (mai 2019), de celebrare a Zilei Victoriei în cel de-Al Doilea Război Mondial.

În anul 2019, F. Rusă a livrat Serbiei trei elicoptere de transport și de luptă Mi-17V-5 (octombrie) și patru elicoptere de asalt Mi-35M (decembrie), toate noi. În 2016, F. Rusă livrase Belgradului două elicoptere Mi-17V-5, pentru înlocuirea în regim de urgență a unui elicopter Mi-17 prăbușit în timpul unei misiuni de evacuare medicală. Spre deosebire de aparatele cumpărate în anul 2016, noile elicoptere Mi-17V-5 cumpărate în 2019 sunt pregătite pentru montarea de sisteme de armamente și dispun de blindaj, astfel că pot fi folosite nu doar pentru misiuni de transport, ci și de luptă. Este în plan modificarea în același sens și a celorlalte două elicoptere Mi-17V-5.

Elicopterele Mi-17V-5 au intrat în înzestrarea Escadrilei 800 elicoptere mixtă „Pegas” („Pegazi”) din Batajnica (din Brigada 204 Aviație Batajnica), iar elicopterele Mi-35M, în înzestrarea Escadrilei 714 elicoptere de luptă împotriva blindatelor „Umbrele” („Senke”) Lađevci Kraljevo din Brigada 98 Aviație Lađevci.În ultima parte a lunii februarie și în prima parte a lunii martie 2020, F. Rusă a livrat Serbiei o baterie de sisteme hibride, de rachete și artilerie AA, „Panțir-S1E”. Livrarea s-a efectuat cu un avion Antonov An-124 „Ruslan” al Forțelor Aero-Cosmice ale F. Ruse, cel mai probabil, în patru tranșe (posibil, prin spațiul aerian al Bulgariei).

Confirmarea oficială a achiziției a venit octombrie 2019 de la președintele țării, A.Vučić, care a subliniat că sistemele „Panțir” au fost plătite și se așteaptă livrarea lor în curând. Opinia publică sârbă nu cunoaște care este prețul exact al achiziției și nici dacă și când ar putea urma achiziții similare.

Cel mai probabil, bateria va intra în înzestrarea Brigăzii 250 Rachete AA Belgrad (în organica unuia din cele două divizioane, având ca sarcină apărarea Belgradului, Divizionul 1 Zuce sau Divizionul 2 Jakovo, ambele înzestrate cu sisteme de rachete sol-aer de tipul „Neva 125”). Domeniul colaborării militare se referă la instruire în comun și exerciții militare, ca și la activități combinate, atât în Serbia, cât și în F. Rusă.

Principalele activități de instruire în comun sunt:
- Exercițiul „Frăția Aviatorilor din Rusia și Serbia” (BARS), la care participă piloți de elicoptere (Mi-8/Mi-17) și de avion (MiG-29). Se execută alternativ, în Serbia și Rusia. În 2020, exercițiul ar trebui să se execute în Serbia.
- instruirea personalului sârb pentru exploatarea noilor vehicule blindate BRDM-2MS;
- instruirea piloților sârbi pentru întrebuințarea elicopterelor Mi-35M;
- Exercițiul Regiunii Militare Vest din F. Rusă, la care participă o subunitate (de infanterie) a Armatei sârbe;
- Exercițiul trilateral sârbo-ruso-bielorus „Frăția Slavă”, care se execută anual, alternativ în cele trei state. Rusia participă cu trupe de parașutiști, iar Serbia și Belarus cu forțe pentru operații speciale. În 2019 exercițiul s-a executat în Serbia, iar în 2020 ar trebui să se execute în Belarus.
- Exercițiul bilateral de apărare antiaeriană „Scutul Slav 2019”. A fost prima dată când s-a executat un astfel de exercițiu, în condiții de lipsă totală de transparență. Acesta s-a executat în două faze. Prima fază a presupus o perioadă de instruire teoretică și certificare pentru operatorii sârbi pentru lucrul cu sisteme de rachete S-400 „Triumf” și cu sistemele hibride de artilerie și rachete AA „Panțir-S1”, pe teritoriul F. Ruse, urmată de participarea acestor operatori certificați la un exercițiu AA al trupelor ruse. Faza a doua a constat în dislocarea câtorva sisteme S-400 „Triumf” și „Panțir-S1” rusești în Serbia și executarea în comun a unui exercițiu în poligonul „Pasuljanske livade” (de lângă Ćuprija) și pe aerodromul militar belgrădean.

Mass-media sârbă și o parte a populației au fost entuziasmate de dislocarea acestor sisteme în Serbia și au sperat că acestea vor rămâne în Serbia, fie ca achiziție, fie ca donație. Acest lucru nu s-a întâmplat, sistemele fiind transportate în F. Rusă la încheierea exercițiului.

Simultan cu cooperarea militară sârbo-rusă s-a dezvoltat și cooperarea trilaterală, sârbo-ruso-bielorusă, concretizată prin exerciții comune, executate alternativ în fiecare din cele trei țări, cu numele de cod „Frăția Slavă” (exercițiu de forțe pentru operații speciale).

În paralel, s-a dezvoltat colaborarea sârbo-bielorusă în domeniul apărării, cu accent pe: vizite la nivel înalt; cooperare tehnico-militară; vizite și schimb de experiență cu diverse instituții (universități de apărare, sisteme de bugetare etc.). Ca urmare a cursului ascendent al acestei colaborări, părțile au deschis birouri ale atașatului apărării (BAAp) în cele două capitale. La inaugurarea BAAp sârb la Minsk (august 2018) au participat ministrul sârb al Apărării și directorul Agenției de Informații Militare din Serbia (VOA). Cele mai importante proiecte sârbo-bieloruse în domeniul tehnico-militar se referă la repararea și modernizarea în Belarus (la Baranovici, la Uzina 558 de Reparații de Aviație) a patru avioane MiG-29, donate de Belarus Serbiei în Februarie 2019, partea sârbă suportând costurile reparațiilor și ale modernizării. Întârzie sau au fost suspendate alte proiecte sârbo-bieloruse de dezvoltare și de producție în comun a unor categorii de tehnică, sisteme de armament și echipamente militare. De asemenea, nu se mai vorbește deloc de achiziția de către Serbia a unor sisteme de rachete AA din Belarus (la un moment dat era vorba despre sisteme „BUK” modernizate sau chiar de sisteme „S-300” din excedentul acestei țări).

Sârbii din Bosnia și Herțegovina

Sârbii din BiH ocupă un loc și joacă un rol cu totul deosebit în ecuația relațiilor sârbo-ruse. Lider incontestabil în promovarea acestor relații este Milorad Dodik, fost președinte și premier al R. Srpska, președinte al celui mai mare partid al sârbilor din BiH, Alianța Social-Democraților Independenți și, în prezent, reprezentantul R. Srpska în Președinția BiH („rotativă”, formată din trei membri).  Este indubitabil că F. Rusă susține existența și competențele R. Srpska în conformitate cu prevederile Acordurilor de Pace de la Dayton-Paris (DPPA) și votează permanent în Consiliul de implementare a păcii în BiH (PIC) în conformitate cu interesele R. Srpska.
-- Dodik și alți oficiali de stat și de partid aparținând comunității sârbe din BiH, efectuează frecvent vizite oficiale și private în F. Rusă și promovează dezvoltarea relațiilor bilaterale ale R. Srpska (entității sârbe), fie cu F. Rusă în ansamblu, fie cu regiuni și orașe din F. Rusă). De altfel, investițiile ruse s-au concentrat pe teritoriul acestei entități. În legătură cu Federația BiH, s-au vehiculat opinii privind susținerea la un moment dat a intereselor ruse de către unii lideri croați, în frunte cu Dragan Čović (în cazul combinatului de aluminiu de la Mostar). Principalele investiții ruse în BiH (R.Srpska) sunt Rafinăria de Petrol Brod, Rafinăria de Ulei Modriča, lanțul de stații de carburant Nestro, câteva hidrocentrale. O mare investiție trebuia să fie o ramură a gazoductului „South Stream” și la un moment dat s-au vehiculat planuri ambițioase pentru furnizarea de gaze în Banjaluka și în alte orașe din R.Srpska. Pe teritoriul Federației BiH a intrat banca rusă Sberbank (ca parte a achizițiilor din regiune „la pachet”, prin cumpărarea „Volksbank” în 2013).
- Srpska a demarat o colaborare cu F. Rusă în domeniul securității, dar nu și în domeniul apărării, deoarece entitățile din BiH nu au competențe în acest domeniu.

A atras o atenţie deosebită colaborarea între organizațiile de veterani sau de cinstire a tradițiilor militare (comune), respectiv înființarea de subunități „căzăcești” în regiune (Serbia, Muntenegru), inclusiv în BiH. Pe acest fond, M. Dodik a efectuat mai multe vizite la Moscova, fiind astfel încurajat să organizeze referendumul privind Ziua Națională a R. Srpska, în condițiile în care PIC, Oficiul Înaltului Reprezentant din BiH (OHR) și majoritatea statelor membre ale NATO și UE au considerat că acest referendum este ilegal, deoarece se încalcă o hotărâre a Curții Constituționale a BiH. Practic, când Belgradul nu a putut să ia în mod deschis apărarea unor interese ale R. Srpska, M. Dodik a căutat (și a obținut) acest sprijin la Moscova. De altfel, M. Dodik participă regulat la vizitele în Serbia ale înalților demnitari ruși (V. Putin, D. Medvedev).

În concluzie...

Relațiile sârbo-ruse par să fie o poveste „win-win”: fiecare din cele două părți are o serie de avantaje.Pe de-o parte, Moscova își realizează interesele geostrategice: blocarea extinderii NATO (cel puțin în Serbia și BiH), crearea unui „cap de pod” în perspectiva aderării la UE a Serbiei și BiH și, nu în ultimul rând, divizarea blocului comunitar și al statelor candidate, prin neaderarea Serbiei (și a BiH) la sancțiunile împotriva Moscovei. Un alt obiectiv atins de Moscova este obținerea de resurse financiare semnificative prin donarea de tehnică și sisteme de armament de care ea nu mai are nevoie, dar care sunt modernizate pe banii Belgradului (cum este cazul celor șase avioane MiG-29), precum și prin vânzarea de tehnică nouă (elicoptere Mi-35M și Mi-17V-5 sau sisteme „Panțir-S1”).
De cealaltă parte, Serbia își menține pe hârtie suveranitatea și integritatea teritorială, în legătură cu „dosarul Kosovo”, își consolidează resursele energetice (ce-i drept, crescând dependența față de Rusia), ca și statutul de „neutralitate militară”. La rândul lor, sârbii din BiH sunt încredințați că sprijinul rus îi ajută să se opună hotărârilor Curții Constituționale a BiH și ale OHR care afectează competențele R. Srpska și prevederile DPPA. Poate că merită subliniat, ca o concluzie vitală, că Moscova nu face cadouri. Practic, în toate „dosarele” comune cu Serbia, unde a oferit sprijin părții sârbe, Rusia a obținut, la rândul său, beneficii. Ca urmare a actualei orientări politice, mass-media din Serbia a pus accentul pe aspectele pozitive, lăsând în planul al doilea sau chiar evitând să menționeze aspectele negative.
În sprijinul acestei evaluări menționăm:
- în schimbul paginii 166 a Evangheliei lui Miroslav, Serbia va oferi Rusiei șapte tablouri aflate în posesia Muzeului Național din Belgrad;
- în schimbul sprijinului bisericii ruse pentru biserica sârbă în disputele cu părțile macedoneană și muntenegreană, biserica sârbă va continua să promoveze o poziție ce apără practic interesele Patriarhiei de la Moscova în disputa cu biserica ortodoxă din Ucraina;
- în domeniul colaborării tehnico-militare, Moscova a avut de câștigat din modernizarea avioanelor MiG-29 și din vânzarea de echipamente militare noi (elicoptere Mi-35 și Mi-17V-5 și sisteme AA „Panțir”);
- creditul rus pentru căile ferate sârbe a fost folosit pentru achiziția de locomotive din Rusia și modernizarea mai multor sectoare de cale ferată din Serbia, dar cu participarea de firme rusești la proiecte (prin secțiunea externă a RJD). Mai mult, astfel s-au creat condiții pentru participarea RJD la construcția căii ferate de mare viteză Belgrad - Novi Sad - Budapesta (investiție chineză);
- construcția și tranzitul de gaze prin gazoductul „TurkStream” sunt gestionate de o firmă mixtă ruso-sârbă, unde partea rusă deține acțiunea de aur. În același domeniu, al gazelor, extinderea capacității depozitului subteran de la Banatski Dvor s-a făcut de către „Gazprom Nis” (unde partea rusă deține majoritatea acțiunilor) și „Srbijagas”. Este de așteptat ca și construcția noului depozit subteran de gaze (de la Itebej) să se realizeze de către aceiași antreprenori;
- în plan politic, (probabil) în schimbul sprijinului în „dosarul Kosovo”, Serbia respinge solicitările Occidentului de a se alătura sancțiunilor împotriva Rusiei generate de „dosarul ucrainean”, ceea ce afectează calitatea relațiilor Belgradului cu Washingtonul și cu mai multe statele membre ale UE.

Unde Moscova nu a avut beneficii evidente, a respins constant propunerile Belgradului. Menționăm doar două cazuri elocvente. Propunerile sârbe de producție în comun a unui transportor blindat, de tipul „Lazar” au fost respinse constant de Moscova. La fel, nu au găsit sprijinul necesar nici solicitările repetate de plasare în Rusia și pe piețele UEEA a autoturismelor „Fiat” produse la Kragujevac. În tot acest timp, Belgradul a dezvoltat relațiile cu China, practic, în toate domeniile. Plecând de la colaborarea comercială și cea economică deja dezvoltate (China a modernizat în Serbia o termocentrală pe cărbune, a construit un pod peste Dunăre, la Belgrad, și mai multe sectoare de autostradă), Serbia a menținut o colaborare politică la nivel înalt cu China (acord de parteneriat strategic, sprijin reciproc în dosarele de interes major pentru cele două părți, Kosovo și, respectiv, Taiwan) și a extins colaborarea în domeniile securității și apărării (acord pentru achiziții de drone din China și transfer de tehnologie pentru implementarea acesteia în construcția de drone în Serbia, până la planificarea pentru 2020 a primului exercițiu militar bilateral, de forțe pentru operații speciale).

În acest context, menționăm ca semnificative atât declarația președintelui A.Vučić, la revenirea din vizita din SUA, la începutul lunii martie 2020, când a mărturisit că o serie de oficiali americani păreau îngrijorați mai degrabă de relațiile (emergente) dintre Belgrad și Beijing, decât de relațiile (tradiționale) cu Moscova, ca și de inaugurarea primei baze locale de date electronice din Serbia (la 11.03.2020 la Kragujevac) cu un important sprijin chinez, practic, cu echipamente „Huawei”, donate de R.P. Chineză. În același plan intră și nerenunțarea de către Serbia la planurile ambițioase de realizare a unor proiecte de informatizare și digitalizare (baze de date, „orașe sigure”), în cooperare cu mai multe firme chineze, între care se numără „Huawei”. La Kragujevac este planificată și construcția unui centru de date de importanță națională. Pentru ca paradoxul să fie complet, centrul de date local de la Kragujevac se află în aceeași curte cu sediul din Kragujevac al Agenției de Securitate și Informații a R. Serbia (BIA).

Este de așteptat ca pentru unii parteneri occidentali Serbia să fie o „problemă” nu doar ca urmare a relației strânse și complexe cu Rusia, UEEA și Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (ODKB) a statelor membre al Comunității Statelor Independente (CSI), dar și a relației speciale cu Beijingul...

Bibliografie:
1.www.rts.rs
2.www.rtv.rs
3.www.tanjug.rs
4.www.predsednik.rs
5.www.srbija.gov.rs
6.www.politika.rs
7.www.novosti.rs
8.www.danas.rs
9.www.b92.net
10.www.blic.rs
11.www.mod.gov.rs
12.www.msp.gov.rs
13.www.vs.rs
14.www.rtrs.rs
15.www.nezavisne.com
16.rs.sputniknews.com